2,720 matches
-
mână un pachet de țigări, kent, bănuiam că oricum nu vedeam bine. De frică să nu îl supăr am întins mâna să iau țigara. Când mi a tras un baston peste mînă am făcut pe mine de durere și am amețit. Auzeam așa ca prin farmec o voce care repeta mereu,, i-a țigara soldat,, Căzusem de pe scândura aia și zăceam cu cu capul în propia mea urină. Când la un moment dat m-am trezit într-un pat. -Cine murdărește
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil Referință Bibliografică: Tu crezi... eu tac / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2170, Anul VI
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
aleg, -A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa: -Ba,credema natură ce-i însăși viața ta Așa zicea cea care în sus se risipi, Care cu a ei mustrare pe loc mă ameți. Rămân năuc și singur ,la ceas târziu în noapte S-ascult,să mă asigur de-a inimilor șoapte. Adorm într-un târziu,acolo în poenita Cu gândul să iți fiu,în păr o garofița. Cand zorile prin par,dulceag mi
SEARA DE TAINA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380604_a_381933]
-
spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ ... Citește mai mult ELISABET IOSIFPUNTEA CARE UNEȘTE LUMI SPRE SATUL NATALÎntotdeauna o carte închide în sine un secret. Cartea aceasta cuprinde în universul său suferințe, doruri și iubiri, de mult știute, izbucnite
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ ... XXVI. 2016 - PROIECTE LITERARE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016. Un nou proiect literar Cenaclul Școlii Populare de Ară Bacău Editura ArtBook Cenaclul online Lira 21
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamna mă ademenește și mi-i coace-n spuză, pe jăratic viu, și mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin pana, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă scoale, însă chiar și-acuma mai vreau să mă joc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Articolele Autorului Sub liliacul plin de nostalgii Mă regăsesc întors din pribegii Și caut printre flori seară de seară A lumii rătăcire milenară. Pe sub umbrar mă poartă pasul iar Privit cu-același aer princiar De florile-n ciorchine adunate Ce amețesc toți fluturii de noapte! Printre dosite raze ce tresar În adierea blândă de Florar, Cerul își culcă bolta rourată Peste parfumul care mă îmbată. Iar când se-arată luna peste deal Ca într-un basm ce pare ireal, Un gând
NOSTALGII DE LILIAC de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381071_a_382400]
-
în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. Se răscolește timpul în zăpezi și ne topim, de drag de viață. Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Citește mai mult Se răscolește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Citește mai mult Se răscolește timpulîn zăpeziși ne topim,de drag de viață.Sloiul nostru,inima din piept,învață dezghețareaspre amiază! Atunci,când soarele se arată,răsăritdin gândul tău departe,mă amețește...aroma de afinată,pusă din vară,în cămara visului,deoparte!Și ne atingfulgi albi,jucând a nopții horă,scânteie,sub a cerului vrere,rătăciriprintre mii de stele,în traiectorii precisea dorurilor grele.... XV. ÎN IARNĂ, de Lia Zidaru , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de cele auzite de la femeia din fața lui. - Pa ... pa ..., gânguri ea, mă grăbesc să-mi rezolv niște probleme. Ne mai vedem atunci. Șocat de toată povestea asta, poveste incredibilă din punctul lui de vedere, și-a continuat drumul către casă, amețit de emoțiile datorate reîntâlnirii cu Maria. *************************** În banala și micuța garsonieră, dar extrem de intimă pentru inima lui, în fața televizorului, era pe știri, auzea ceva foarte vag despre arestările făcute de D.N.A. în ziua aceea, Iohannis cică nu ar fi străin
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
meu, lumina stelara în sufletul meu. Să fiu înger și să asist la o nouă renaștere. Voi fi cel înger ascultător, care va transcende calea spre Bunul Dumnezeu prin ruga Fiului Său IIsus...Amin! Petale în ucenicii divine Te visăm, amețind zorii cu genele închise strâns în urmă ta, pui de înger, coagulându- mă în palmă dimineții, grațiind sfârșitul forțat al nopții moi, alungând astrele din frenezia, descompusa în culori albe și verzi, imitând senzații doriene, perceptandu- te în vesminte cerești
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului A fost Republică, așa a rămas dar au venit năvălitorii pe imaș, au încercat să pună numele în cerc în cercul lor cu nume imperfect. Au amețit prin noțiuni savante istoria împroșcată cu ,,boia” și lapte, au scurs și brazii înverziți cu banii ochi de diavol perpelit. A fost o Republică, cine mai crede în ea, când totul se șterge cu o sarma? Referință Bibliografică: 30 Decembrie
30 DECEMBRIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381456_a_382785]
-
s-ogoiască pe-odorul ei, aflat în al cincilea an de viață. Necazul lui Anyu se dovedi în cele din urmă rana făcută deunăzi încercând să jupoaie un iepure. Puținele fâșii de somon uscat avute în sac amenințau cu sfârșitul. Amețită de căldură și foame, se rănise adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă scoale, insă chiar și-acuma mai vreau să mă joc
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
fericită, Mă înveți să mă joc să fiu iară copil, Să mă bucur de fiece clipă! Tu știi să mă-nveți să dansez neîncetat, Când spăl, calc sau chiar gătesc, În valsul vieții mă învârtesc, mă învârtesc, Fără ca vreodată să amețesc! Tu știi să mă-nveți să alerg surâzând, Prin greutățile vieții, Că e greu sau ușor, nicicând nu renunț, Să urc pe Golgota vieții! Tu știi să mă faci să visez permanent, Să fiu scriitor sau poeta, Să pun suflet
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
fericită,Mă înveți să mă joc să fiu iară copil,Să mă bucur de fiece clipă!Tu știi să mă-nveți să dansez neîncetat,Cănd spăl, calc sau chiar gătesc, În valsul vieții mă învârtesc, mă învârtesc,Fără ca vreodată să amețesc!Tu știi să mă-nveți să alerg surâzând,Prin greutățile vieții,Că e greu sau ușor, nicicând nu renunț,Să urc pe Golgota vieții! Tu știi să mă faci să visez permanent,Să fiu scriitor sau poeta,Să pun suflet
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
de demult îngân...... VII. IRINA LUCIA MIHALCA - UN VAL PLESNEȘTE-N NOAPTE, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016. E noaptea din noapte, ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă. S-au plimbat amețiți de visul neștiut din ei... El spuse: - O boală a intrat în lume, în lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare. Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Citește mai mult E noaptea din noapte, ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă.S-au plimbat amețiți de visul neștiut din ei...El spuse: - O boală a intrat în lume, în lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare.Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie!Sângele meu e stingher
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
se va dilua împrăștiindu-ne în neant petalele sufletului-geamăn! Poate doar așa vei uita de dureri, de golul și teama ce-a pus stăpânire pe tine! Deschid o fereastră, lumină și soare În zare privesc un fluture albastru, Se-nalță amețit de suave astenii de primăvară Smulgându-se din ... Citește mai mult Primăvara grădina trebuie curățată,primenită, împrospătată,Noile flori vor colora perspectiva,Un aer proaspăt va reînvia natura,Depinde mult de semințe, de substrat.Mi-ai spus să încerc desprinderea
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
doar așa seva se va diluaîmprăștiindu-ne în neant petalele sufletului-geamăn!Poate doar așa vei uita de dureri,de golul și teama ce-a pus stăpânire pe tine! Deschid o fereastră, lumină și soareîn zare privesc un fluture albastru,Se-nalță amețit de suave astenii de primăvarăSmulgându-se din ... XVIII. CEL MAI FRUMOS TANGO DIN LUME..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Cel mai frumos tango din lume...- Irina Lucia Mihalca Frămânți cuvintele ce se
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu. Un colț de răi, într- o grădină de poveste În care tu și eu rostim la unison, plângând: "A fost frumos", dar vrem să spunem "este!" Iubirii, floare de tei,( nostalgic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara,Într- un poem, pe scenă, că-i artist.Și iese- încercănat după cortina, iară.Dar teiul nalt și rămuros veghează,Trimite fluturi albi la geamul meuși ei mă amețesc,( roiesc, se aliază),Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu.Un colț de răi, într- o grădină de povesteîn care tu și eu rostim la unison, plângând:"A fost frumos", dar vrem să spunem "este!"Iubirii, floare de tei,( nostalgic gând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
armonii și echilibru și de uitare blândă, de iluminări și iarăși de uitare... Neadormitul simț teluric ce-i propriu fiecărui om, te cheamă-atunci în reveniri, puternic, și-ți poruncește să te reîntorci la freamătul de griji, la desfătări, să te-amețești cu false preamăriri și cu iluzii, să te înalți pe scări de idealuri calpe, găunoase, să-și urle-n sânge hoarde simiene, ca să scrâșnești cu idolii în brațe și să li te prosternezi cu umilință. Iar tu te zbați din
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]