1,439 matches
-
în general, dar și mai mult decît atît. Pictorul trăiește în acest exercițiu nu numai voluptatea exprimării, voluptatea directă a limbajului, ci și, într-o măsură chiar mai profundă, pe aceea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. îndepărtarea de sursa ,,realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
lîngă faptul că fiecare își urmărește propriul program și se manifestă conform datelor sale ireductibile, reuniți pe aceleași simeze ei devin repere incontestabile pentru o viziune artistică bipolară: Flora Răducan sondează o lume ambiguă și misterioasă, plasată la limita dintre amorf și forma în plin proces al zămislirii, în vreme ce Constantin Răducan exploatează substanțele definitive și formele gata constituite. Acoperind aproape didactic termenii binomului feminin - masculin, nocturn - diurn, selenar - solar etc. , ei sugerează unitatea incontestabilă a lumii vizibile, aceea care se construiește
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
și îmblîzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
pe dos cei cărora nu le convine o anumită atitudine a scriitorilor și care se străduiesc, în consecință, a produce o stare de confuzie! Căci dezerțiunea nu este oare mai curînd a celor ce-și înfundă capul în nisipul acceptării amorfe, al tăcerii confortabile, decît a creatorilor care iau cuvîntul în agora, asumîndu-și un șir de dezagremente? Nici de impostură n-ar putea fi vorba, deoarece scriitorul cu prestație civică onestă își apără astfel însăși condiția specifică, atît de frecvent amenințată
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
e de partea haosului (anarhiei) e malefic, cine slujește ordinea (armonia) e benefic. În prima clasă intră balaurii și avatarurile lor, în cea de-a doua încap eroii demiurgi în diverse întruchipări. De o parte întunericul, confuzia, letargia, somnul, zbaterea amorfă, de cealaltă parte lumina, limpezimea, starea de veghe, actul voluntar. Tot ce înlesnește amestecarea părților cu iscarea unei devălmășii frămîntate e de la diavol, tot ce separă principiile spre a reda ordinii rolul dominant e de la înger. Hibridarea e diabolică, segregarea
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
este mai interesant într-un continuu spectacol al scindării. Pe de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exhibă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud din fotografii
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
ele altfel decît plastic. Deși apropiate, ele trăiesc autonom, deși juxtapuse, ele sfîrșesc prin a fi solitare. Tabloul devine, astfel, o imagine extinsă a lumii și o metaforă dezvoltată a realității înseși. Dar a unei realități care a ieșit din amorf și trăiește deplin experiența maximei diversități într-o exemplară unitate. Într-un anume fel, pictorița preia, la altă scară, mai puțin mecanică și, în consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
tehnic (de la efectele de montaj cinematografic la istoriile contrafactuale) și chiar sensul înalt al acestei cărți extraordinare: anume că povestea (care are, ca în Halima, un duh al ei) poate umple golurile documentare, poate explica inexplicabilul, poate da contur biografiilor amorfe și, în sfârșit, poate salva destine. Cosmin CIOTLOȘ Cam în aceste împrejurări am ajuns la Bazil Dumitrescu. În diminea- ța următoare (după acea primă întâlnire a noastră din centrul orașului), m-am grăbit, desigur, să-l sun, anunțându-l că
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare diferite, perspective specifice asupra aceleiași existențe materiale și simbolice. Așa cum sculptura, în speță forma, se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
printre care cu siguranta puteau fi găsiți adevărați cunoscători și poate viitori fani ai genului, am admis că Faust n-a făcut un tîrg păgubos. Chiar și pentru cei din primele rânduri (dezavantajoase prim planurile care au deconspirat atâtea figuri amorfe!), care în toată lumea aparțin categoriei de consumatori snobi, există un mesaj subiacent: sunteți bogați, puternici, e timpul să vă șlefuiți gustul, să dobândiți o oarecare clasa și muzică bună este o cale către această țintă. Programul, neașteptat de substanțial, s-
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
meu este", au mai remarcat analiștii politici. Evitarea folosirii cuvântului "cetățeni" ar putea fi o strategie a lui Traian Băsescu. Parapsihologul Aliodor Manolea povestea că după suspendarea din 2007 a observat că Traian Băsescu privea cetățenii care pe o masă amorfă. “Aici a fost marea problemă. Ceea ce am găsit sau, mai bine spus, ce nu am găsit acolo, în interiorul omului Băsescu. În afară de iubirea de sine, n-am găsit iubirea pentru aproapele său, iubirea de oameni. Și am fost uimiți. Cel care
Ce cuvânt a evitat să folosească Băsescu în discursul de la revenire () [Corola-journal/Journalistic/42521_a_43846]
-
starea lui de bine este condiționată de mulțimile cărora li se adresează. Că depinde de ei să își recapete privilegiile. În aceste condiții, a început să privească oamenii cu alți ochi, să îi vadă și altfel decât ca o masă amorfă. Rezultatul s-a văzut la vot. Bineînțeles că, odată revenit la putere, a acționat așa cum era obișnuit, a uitat repede tot ce a acumulat în bine”, a spus Aliodor Manolea.
Ce cuvânt a evitat să folosească Băsescu în discursul de la revenire () [Corola-journal/Journalistic/42521_a_43846]
-
trezit atâta indignare ar trebui să aibă minimul bun-simț de a se retrage din viața publică. Sunt convins că știu ce rău fac întregii țări prin încăpățânarea de a rămâne în politică. Numai că țara, spre deosebire de partide, e ceva abstract, amorf și incapabil de reacție. N-am văzut nici un ONG care să pornească o acțiune de protest, n-am văzut, în afara presei, nici o delimitare a politicienilor față de indivizi care le compromit profesia. Au existat, în schimb, reacții în partide. Reacții de
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
are o structură oligarhică, oarecum asemănătoare binecunoscutelor modele politico-economice din țările Americii Latine. Un număr mic de personalități, nu cu mult peste ce s-ar putea număra pe degetele ambelor mîini, a acaparat cam toate teritoriile spiritului, în timp ce o masă amorfă, o foșgăială de nume și de chipuri la limita nonexistenței, abia dacă acoperă vreo cîteva pogoane. Clasa de mijloc a culturii, cea care asigură vigoarea, continuitatea și dinamica unui organism sănătos, dacă nu lipsește cu totul este suferindă, costelivă și
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
altă scară și într-o altă ordine. Prins între două tentații la fel de puternice, aceea de a face din artă un fel de elogiu al energiilor primare și al substanțelor ingenue și aceea de a raționaliza stihia și de a codifica amorful pînă la dobîndirea unei vieții de sine stătătoare a formei, Max Dumitraș sfîrșește, previzibil pentru temperamentele insațiabile și pentru caracterele neliniștite, prin a ceda amîndurora. Astfel, discursul lui artistic devine unul integrator și totalizator, atît în ceea ce privește latura creatoare, morală și
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
nietzscheienism și kirckegaardianism și combinații proprii își ratează inteligența creatoare." (Vitrina literară, 11 martie 1934.) Și Al. Talex consideră că toți eroii acestei cărți sunt posedați de gânduri "care le năvălesc închipuirea, clădind situații, tranșând conflictele, în timp ce realitatea se scurge amorfă și neschimbată... Toți își regretă gândurile de îndată ce și le mărturisesc: Fie că simt inutilul din strădania confesiunii. Fie că simt înșelarea din exprimare." (Litere, nr. 5, martie 1934) Petru Comarnescu scrie trei eseuri despre iubire și exasperare, doctorul Justin Neuman
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
rău să n-o citez, cu riscul de a abuza de ghilimele: „Ne-ar fi ușor să întâmpinăm această naivitate cu o propoziție elementară a esteticii: acolo unde se realizează o formă se efectuează o operație conștientă asupra unui material amorf, subordonat puterii omului. Dar cei care cultivă acest spontaneism, ascunzându-se sub umbrela unei magii prăfuite, își iau de obicei drept acoperire teama, invocată adesea, de a nu «risipi farmecul». Asemenea false măsuri de securitate țin, fără îndoială, cel puțin
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
trebuie să fi fost mare pentru asasini când au realizat că senatorii, adică acea categorie care teoretic avea tot interesul să se alăture imediat lui Brutus și Cassius, n-au luat nici o inițiativă - mulți erau partizanii dictatorului; plebea romană era amorfă, dar a devenit violentă, când a aflat prevederile testamentului dictatorului. În acest haos exista o structură care în circumstanțele date reprezenta elementul decisiv, și anume armata pe care adjunctul lui Caesar, Lepidus, a deplasat-o imediat în capitală. Nu erorile
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
ceea ce se numea „popolo minuto“, adică păturile sociale „de jos“ (chiar dacă uneori mai „exploda“ un complot) dus într-o permanentă „adaptare la situație“ a elitelor care pactizau rînd pe rînd cu cei nou-veniți, cuceritori. Comunități sociale sărace, neluate în seamă, amorfe, îndurau dominațiile străine. Nu-i oare „ca la noi“? O desfășurare a istoriei în două planuri: 1. a păturilor sociale „de jos“ și 2. a elitelor. O structură socială în dublu clivaj; cei ce suferă / îndură istoria și cei ce
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
apleacă asupra realității, pentru a o șlefui după cum îl călăuzește imaginația. Autorul de ficțiune este precum un sculptor închis într-un atelier în fața unui bloc de marmură neșlefuit. El nu are la îndemână decât literele alfabetului, adunate într-o masă amorfă în atelierul minții lui. Unica lui daltă este imaginația. Cu infinitezimală grijă la construcție, detalii, expresie și transmiterea de emoție, el creează din acel bloc amorf de litere o operă de artă. Dar cuvintele sunt înșelătoare, tocmai pentru că sunt la îndemâna
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
marmură neșlefuit. El nu are la îndemână decât literele alfabetului, adunate într-o masă amorfă în atelierul minții lui. Unica lui daltă este imaginația. Cu infinitezimală grijă la construcție, detalii, expresie și transmiterea de emoție, el creează din acel bloc amorf de litere o operă de artă. Dar cuvintele sunt înșelătoare, tocmai pentru că sunt la îndemâna oricui. Ce fericit era burghezul gentilom al lui Moličre, când a descoperit că a făcut toată viața lui proză, fără să știe! Ca să fii pictor sau
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
Mincu" din București, o face asupra discursului utopic despre oraș, acesta din urmă fiind înțeles ca "metaforă a dominației umane asupra spațiului fizic și, din această perspectivă, spațiu al culturii spiritului, rațiunii și ordinii, care se opun toate naturii, materiei amorfe și inconștiente". Subiect generos, autorul încercînd să despartă apele printr-o ordonare inteligentă a materialului. Un prim pas îl constituie identificarea sursei utopiilor urbane moderne în critica adusă orașului industrial și, implicit, arhitecturii acestuia. Interesantă se dovedește a fi și
Utopiile arhitecturii by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17352_a_18677]