1,366 matches
-
Nu, nici dacă i-aș fi povestit aventura mea erotică nu m-ar fi crezut. M-am gândit la unele scene de sex văzute la cinema, imagini osé care, în întunericul sălii, se prăvăleau de pe ecran în trupurile noastre. Ea amuțea, înceta să mai respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
porcărie! Domnul Sunt-Al-Dracului-De-Perfect te înșală? Leigh, scumpo, din nefericire pentru amândouă, știu exact ce simți acum. Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu îl înșel pe el. Cu asta amuțiră amândouă vreo treizeci de secunde. Emmy arăta de parcă îi dăduse cineva în cap, avea chipul schimonosit de atâta stupoare și încerca din răsputeri să înțeleagă ceea ce tocmai auzise. — Tu îl înșeli pe Russell? — Da. De fapt, nu. Nu acum. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe amândouă. Celelalte se întoarseră și se uitară la ea așteptând. — Deci, încă nu sunt toate lucrurile puse la punct — și probabil n-ar trebui să spun încă nimic — dar mai mult ca sigur mă mut la Los Angeles. Toate amuțiră. Era o plăcere s-o vezi pe Leigh înghițind în sec și pe Emmy cu gura căscată. Ce-ar trebui să facă o fată ca să i se acorde puțină atenție? se gândi Adriana. — Cum? — De ce? — E vorba de Toby? — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
El vede chipul blând aplecat asupra lui și, sub valurile mișcătoare ale febrei, zâmbetul tenace apare încă o dată. Dar ochii i s-au închis numaidecât. Rămas singur, Rieux se așează în fotoliul pe care tocmai îl părăsise mama lui. Strada amuțise și tăcerea era acum totală. Frigul dimineții începea să se facă simțit în odaie. Doctorul ațipise, dar prima trăsură care trecu în zori l-a trezit din somnolență. S-a înfiorat și, uitându-se la Tarrou, a înțeles că avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pas. Uluit, bărbatul a Încercat să-și acopere goliciunea, de mult nu mai Încercase un asemenea simțămînt de pudoare; a vrut să se strecoare pe lîngă Ann, dar aceasta l-a Împiedicat, Întinzînd brațele cruce, În tăcere. Și el parcă amuțise, nu scotea nici unul un sunet, respirațiile doar, tot mai repezi, deveniseră ușor șuierătoare; doi șerpi se priveau față În față - fiecare, pradă. Pomul paradisului nu găzduise doar unul, cel Încolăcit pe trunchi sau pe o ramură, cum era Înfățișat prin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fiu cu tine, Thomas! Sau tot o fată! Frate, soră cu Ann! Un copil pentru care să nu mai plătesc, a costat mult la Cryos!... Dumnezeu parcă te adusese În casă!... În pat!... Și Îl am, Thomas: un fiu!“ Thomas amuțise de tot. „Cu mine?“, a bîiguit, după un timp. „Da, Thomas... CÎnd am fost amîndoi În garsoniera mea... Încă tînără, mi-am zis că pot să mai am un copil... Îi spusesem și Maricrisei, care nu știa totuși cine ești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
continuat să ignore pe toată lumea mai puțin pe ei înșiși și avioanele lor cu reacție, așa că Julie, care are un talent teribil de a redirecționa atenția lumii asupra propriei persoane, spuse: Am o sută de milioane de dolari. PS-i amuțiră. După care ea adăugă: —Numai ale mele. Și, dintr-odată, toți deveniră brusc interesați de părerea lui Julie, așa că ea-i anunță cu nonșalanță: —Scuzați-mă. Mă duc să mă sinucid în toaleta doamnelor. În timp ce era plecată, le-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
îi apărea în minte și cea a lui Rosario, care-l lua și ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în colțul unei sofale și privind mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spațiu. Inserție, 2004. Îmi amintesc cu câtă plăcere comună îmi beam Tuborgul mai an cu Mircea C. Pe o terasă sinăiană: „Tu Borg, eu Borg”, conjuga el ludic, pe când eu îi spuneam pe o terasă singuratică despre Dania și cum amuțesc Micile sirene. Se țesea o prietenie misterioasă, suspendată din timp și de timp. Cum câteva zile a citit două Go Westuri de-ale noastre: „Mihaela, don’t Go West, Go Ahead!”... avusesem inima strânsă. Era primul nostru cetitor. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În timp ce mă privește, expresia Freyei se transformă în groaza cea mai pură. N-au apărut ? Iisuse Hristoase, ce nemernici. N-au putut, măcar o dată în viață, să se gândească în primul rând la tine, și nu la futangii ăia de... Amuțește, cu respirația tăiată. Scuze. Știu. Sunt familia ta. Mă rog. Freya și mama nu sunt chiar topite una după alta. — Nu contează, spun, ridicând din umeri cu ușoară tristețe. Serios. Am o căruță de materiale de citit până mâine oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i blochez intrarea. — E aproape unu și cinci, o aud că rostește, pe un ton tăios. Și îmi amintesc că te-am rugat foarte clar să... În clipa în care ajunge în pragul ușii de la bucătărie și se uită înăuntru, amuțește încet și îi cade fața de uimire. Mă întorc și îi urmăresc privirea, în timp ce trece în revistă șirul nesfârșit de farfurii cu sandvișuri. — Dumnezeule mare ! o aud când îi revine în sfârșit vocea. E... foarte impresionant ! — Nu știam sigur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine să cred ce aud. — Aha. Încerc să zâmbesc; să-mi iau un ton natural, ca și cum nu e nici o problemă. Ei, asta e. Nu face nimic. — Charlotte e foarte ocupată acum... tocmai zugrăvim dormitoarele... nu e un moment prea fericit... Amuțește, de parcă abia așteaptă să termine această conversație. Și, deodată, am revelația. Nu e vorba de nici o Charlotte. Totul e doar o minciună gogonată. Pur și simplu, nu vrea să mă aflu în preajma lui. Ca și cum necazul meu ar fi contagios ; ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
erau niște adevărați sclavagiști ! Vei vedea că noi suntem mult mai rezonabili ! Zâmbește larg. Așa, acum am să te las singură puțin timp, ca să apuci să citești cu atenție documentul înainte de a-l semna. — L-am citit deja în mare... Amuțesc în clipa în care Eddie ridică o mână, dezaprobator. — Samantha, Samantha, Samantha, spune pe un ton protector de unchi, scuturând din cap. Am să-ți dau un sfat care îți va prinde foarte bine în viață. Întotdeauna citește documentele juridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iris e atât de uluită că simt că-mi iau foc obrajii. N-am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
blondă, zic alarmată. Nu sunt prea sigură că... — Ți-ar sta bine. Începe să-mi perieze părul. — Dacă nu e foarte blond, zic iute. Să nu fie... știți ce vreau să zic, culoarea aia falsă, de curvă, blondul ăla platinat.. Amuțesc brusc în clipa în care îmi dau seama că atât ea, cât și Trish, au părul blond platinat și o culoare falsă, de curvă. — Sau... îhm.. Înghit în sec, incapabilă să ridic privirea. Cum credeți. Merg pe mâna dumneavoastră. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seamă ! Să n-o băgăm în seamă ? Îmi pare rău, dar eu n-am de gând să fac asta cu Trish uitându-se ca la spectacol. Mă uit tulburată spre Nathaniel, care pare la fel de uluit ca și mine. — Oare să... amuțesc, neștiind ce vreau de fapt să propun. — Nu-i așa că e o noapte superbă de vară ? sare Trish, de dragul conversației. — Superbă, îi răspunde Nathaniel politicos. Privirile ni se întâlnesc și simt că m-apucă un râs isteric. E un dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știi, am simțit eu că e ceva în neregulă. Am încercat să-ți trimit un e-mail pe website-ul tău de la Carter Spink. Însă pagina ta nu mai era. — Pe bune ? Mi se strânge ușor inima. — Și atunci m-am gândit... Amuțește și aud zgomote de agitație în fundal. Of, la naiba. A venit mașina să ne ia. Fii atentă, te mai sun curând... Stai ! spun repede. Freya, înainte să închizi, zi-mi și mie ce naiba i-ai spus lui Trish despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am nici cea mică idee ce oră e. Nu-mi pasă deloc cât e ceasul. Am pierdut orice noțiune a timpului. În cele din urmă, Nathaniel ridică ușor capul. Îmi sărută umărul, apoi zâmbește. — Ai gust de zmeură. — A fost... Amuțesc, aproape prea bulversată pentru a găsi cuvintele potrivite. Știi... în mod normal, eu... Mă apucă brusc un căscat uriaș și-mi duc mâna la gură. Acum vreau să dorm, vreo câteva zile. Nathaniel ridică o mână și începe să deseneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic. Mă întorc grăbită spre el, și-l văd cu fața spre mine. E îmbujorat și ușor stingher. Pare că nu i-a fost ușor să spună ce-a avut de spus. — ...și tu simți la fel, Samantha ? Tușește, apoi amuțește, așteptând să spun ceva. Îl fixez tâmp. Dacă simt la fel în legătură cu ce ? O, shit. La naiba. Oare tocmai a zis ceva din inimă și plin de înțelesuri ? Oare mi-a făcut vreun fel de declarație de dragoste ? Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am spus ? Tu ce mai ești ? zice Trish, întorcându-se spre el cu ochii scoși din orbite. Un savant aeronautic de elită ? Un agent guvernamental secret ? — Poftim ? Nathaniel îmi aruncă o privire interogativă, dar nu reușesc să-i zâmbesc. — Nathaniel... Amuțesc, incapabilă să mai continui. Nathaniel se uită de la unul la altul și pe frunte îi apare o cută de neliniște, ce se adâncește tot mai tare. — Ce se întâmplă ? spune în cele din urmă. În viața mea n-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu ciuperci și chiflele. Când intrăm în încăperea tapetată cu mătase albă, pălăvrăgeala amuțește brusc și paisprezece capete vopsite și lăcuite se întorc spre noi. Invitatele lui Trish sunt așezate în jurul mesei, bând șampanie, și fiecare dintre ele e îmbrăcată într-un taior în altă nuanță pastel. E ca și cum am fi intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cele din urmă. Am sentimentul oribil că o să facă implozie. — Mă simt ușor... confuză. Înghit în sec. Nu știu dacă am luat hotărârea corectă. Am nevoie de mai mult timp să mă gândesc... În clipa în care îi zăresc expresia, amuțesc. Vine la mine și aproape că-și lipește fața de a mea. Încă zâmbește, dar are ochii ieșiți din orbite și nările îi freamătă, albite de furie. Mă trag un pas înapoi, făcându-mă mică, dar mă apucă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
O, nu mai pot rezista. Îmi cer scuze, spun, întorcându‑mă. N‑am vrut să trag cu urechea la conversația voastră... dar vreau să aflu un singur lucru. Ce e aceea reducere la mostră? Tot raionul de ambalaje de cadouri amuțește. Toată lumea se uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu alfabetul. — Păi... nu, zic, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
avut timp să vii la nunta lui Tom; vacanța noastră s‑a transformat într‑o megaședință; n‑ai avut timp să vii să‑mi cunoști părinții... Da, așa e, n‑am prea mult timp liber! începe Luke să țipe brusc, amuțindu‑mă. Da, așa e, n‑am timp de taca‑taca toată ziua, cu tine și cu Suze. Clatină din cap, supărat. Tu îți dai seama cât de mult muncesc eu? Ai cea mai mică idee cât de importantă e afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
amiază și căldura era acum suportabila.) Ceea ce și-ar fi putut reproșa, era un gol din inima lui. O absență. Ceva care trebuise să se Întîmple și nu s-a Întîmplat; o pasiune care trebuise să Înflorească și buzele au amuțit Înainte de a pronunța primul cuvînt. Spunînd aceasta a luat un pumn de nisip pe care l-a lăsat să curgă Încet, ca Într-o clepsidră, pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]