3,631 matches
-
-n cap... Urla ca o țață, de râdea tot magazinul cu gura până la urechi.” „Ei lasă, că și tu i-ai zis atunci porcăriile alea cu care ai enervat-o. Ai uitat că am fost de față?” Și-acum mă amuz când îmi amintesc cum „fostele” veneau pe rând și-mi povesteau ce-au spus „alelalte”. N-am răspuns niciodată la provocările lor. Deși în sinea mea râdeam cu hohote, pe fața mea nu citeau nici un gest. Tăceam și țăcăneam la
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
noiembrie 2016. E lesne-a scrie o prostie, Trecută-apoi filosofie; Nu știu cine-i mai vinovat, Argatul? Al său împărat? Aplaudă ca niște foci De pe-o banchiză cu escroci Și-apoi se miră că abundă Prostia care îi scufundă. Eu mă amuz ca un circar, Dar înăuntru-mi e mortar, Din toate ce-au fost simțăminte, Se pârjolesc în necuvinte. Le-am dat mai ieri doar un chibrit, Eu, doar copil nedumerit, Dar viclenia de vulpoi, I-a dat vreo trei pași
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Aș zice că ... Citește mai mult E lesne-a scrie o prostie,Trecută-apoi filosofie;Nu știu cine-i mai vinovat,Argatul? Al său împărat?Aplaudă ca niște fociDe pe-o banchiză cu escrociși-apoi se miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz ca un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar copil nedumerit,Dar viclenia de vulpoi,I-a dat vreo trei pași
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
fara de moarte”. Trupa este alcătuită din profesioniști din domenii diferite de activitate, ce aduc pe scena experiență de viață și profesională proprie, ceea ce dă valoare personajelor și interpretării, iar interpretarea acestora din seara seratei , a fost deosebită și a amuzat și bucurat publicul, în prag de CRĂCIUN. CRISTINA SAVA Fotografii - Tânta Tănăsescu
Serata ” Eminescu, jurnalistul”- decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/92369_a_93661]
-
expresia dorinței de a nu supăra clasa politică aparent conducătoare. Armata nu mai are o voce. Doar imagini precum aceea recentă, în care sapă la un brad, ce va fi frumos de Crăciun, secretarul general al NATO, cu fruntea ridicată, amuzat de momentul inedit, șeful statului român, dornic să fie la înălțimea exigențelor șefului său de cabinet, prezent la locul faptei, premierul trecător, care crede că pensionarii militari uită cum a primit gradele de general, toate la apelul de seară, și
Apelul de seară, în Armata României, fără politicienii de ieri şi de azi [Corola-blog/BlogPost/92865_a_94157]
-
care i-a convins pe toți ai noștri să nu construiască nici blocuri, nici vile de lux, ca pe insulele vecine, unde se practică turismul de masă. La mine te simți ca la bunica la țară. La răstimpuri, m-am amuzat îngropându-le satele sub râuri de lavă mistuitoare, dar au venit mereu alții, care le-au luat locul, reluând jocul de-a prinselea. Pe mulți i-am trecut prin foc și pară, dar pas de te opune îndărătniciei lor ciudate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
profit. Vor lăsa posterității dovezi ale existenței lor, chiar dacă acestea vor fi doar arhivate și stivuite undeva, acolo unde vor rămâne pentru foarte mult timp. Scriitorii sunt o rasă fidelă culturii. Se vor citi unii pe alții și se vor amuza copios de această situație paradoxală. Într-o țară unde TVA-ul la carte este acum egal cu cel al alimentelor, ai avea pretenția să spui că hrana spirituală și cea propriu-zisă, sunt patronale de același procent al impozitării. Lipsa de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
domnului” Dode, care îi încuraja: - Pe el, mă, pe el! Nu-l lăsați să fugă cu banul! Așa, dați-i, dați-i! Să se învețe minte cum se câștigă banul! Așa, așa! Dar băiatul cel isteț stătea deoparte și râdea amuzat de prostia turmei întărâtate. Pentru că noi, ceilalți, alergam ca bezmeticii, cu ochii vineți, cu nasurile sparte, cu părul smuls și nu urmăream altceva decât moneda. Nu vedeam cât de jalnici eram cu lăcomia noastră întărâtată de “domnul” Dode. Poate am
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
dar cu sprâncenele, evident vopsite, negre ca pana corbului. În ultima vreme își lăsase țăcălie, care-i dădea o alură de venerabil prelat, încât, pe unde se ducea, în afara Umilenilor, firește, mulți îl salutau cu „săru-mâna, părinte!”, iar el, se amuza povestind, făcea spre aceștia un gest discret de binecuvântare și le răspundea: „Domnul cu tine, fiule!” Profesorul Bărbosu nu era, de fapt, profesor de meserie, ci contabil, absolvise o școală de contabilitate, care, în perioada penuriei de cadre didactice de după
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
după îndeplinirea tuturor formalităților de rigoare în atari situații. - Stai să-ți spun una nostimă cu Todoran, îmi zice la un moment dat Deliu Petroiu, căci întrebasem de bunul său prieten. Și nu s-a putut stăpâni să nu râdă, amuzat de deznodământul întâmplării pe care nici nu apucase încă să mi-o povestească. Nu de mult mă aflam cu Todoran la Lloyd, continuă în cele din urmă, să îmbucăm ceva în grabă, fiindcă el avea în după-amiaza zilei aceleia examen
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
Oltea Doamna, ne-a însoțit și Margareta-Ana Kruch. Într-un părculeț oarecare, împreună cu nedespărțitul meu prieten Orest și alți câțiva din gașca lui Oșorhan, eminent profesor de chimie și fizică, inginer chimist la bază, care ne considera ,,băieții lui”, ne amuzam, destul de gălăgios, ca să mai ascundem din emoțiile care ne stăpâneau. Pe o bancă singuratică, retrasă vreau să spun, colega ... Citește mai mult ,,Ismailul răpit rămâne pentru mine parte din România Mare”Emilia Țuțuianu: Legile iubirii au puterea să rupă nu
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Oltea Doamna, ne-a însoțit și Margareta-Ana Kruch. Într-un părculeț oarecare, împreună cu nedespărțitul meu prieten Orest și alți câțiva din gașca lui Oșorhan, eminent profesor de chimie și fizică, inginer chimist la bază, care ne considera ,,băieții lui”, ne amuzam, destul de gălăgios, ca să mai ascundem din emoțiile care ne stăpâneau. Pe o bancă singuratică, retrasă vreau să spun, colega ... XXXI. O VIAȚĂ DE OM ȘI UN NUME: BORIS DAVID (I) - INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
alte avuții. Redevenind din nou copii, Un zâmbet lumea o să fie, Purtând pe aripi bucurii. E-atâta primăvară-n noi, În suflet, în priviri, pe buze, De parcă mii de buburuze Ce umplu pajiști cu trifoi, Pornesc în zbor, să ne amuze. Referință Bibliografică: E-ATÂTA PRIMĂVARĂ-N NOI... Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Manolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ-N NOI... de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383282_a_384611]
-
împins sub nas, cu o trestie, un burete vârât în oțet, însă eu am refuzat să îl miros și, înșfăcându-l cu dinții, am început să-l scutur, așa cum face un câine c-un pisoi. „E tare tipu’!” s-au amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu a mai suportat și, ridicându-se pornită, s-a apropiat de cruce. „Mesia, Isusul meu, păstrează-ți demnitatea, nu face jocul păgânilor ăștia! Încearcă să te comporți ca un martir!” Am scuipat buretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nițel deplasată. Isprava vreunui amic scriitor; am citit, câtorva, mici fragmente din roman. Chiar am publicat câteva zeci de pagini în reviste, dar nimic despre afișul criptic. Unul dintre invitați, probabil, a răsfoit manuscrisul în vreme ce pregăteam cafeaua și acum se amuză. O explicație. Ar mai fi una. Fufița care mă vizitează din când în când, dar prima ei grijă, de cum vine, este să se vâre în pat. Ar fi prea mult pentru ea, e mâna altcuiva. Oricum, cineva și-a vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
compromis benign? Am Început să caut În memorie ceva cu care să dezmorțesc atmosfera și s-o readuc pe făgașul colocvialității amiabile dinainte. Fără succes Într-o primă instanță: nu-mi venea În minte nimic nou, dar nici nu mă amuza să ne Întoarcem iarăși la Cioculescu și Rădulescu-Motru sau la Carol I, care pășise pentru prima oară pe pământ românesc În portul acestui oraș dunărean. Ca să acopăr tăcerea instalată la masă din vina mea, am sorbit cu poftă prefăcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este acela că, nemaiavând În dotare decât unul singur, trebuie să gestionez cu multă precauție ce fac și ce nu fac cu el! Am tresărit siderat: tipul Începea să devină morbid. După câteva fracțiuni de secundă În care parcă se amuză să observe efectul acelor vorbe sinistre asupra mea, Îndepărtă cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spun, made in Imperiul Britanic. Dacă aveai la Îndemână și un Kalașnikov... Ce se Întâmplase? Într-una din primele partide dintre noi, profitând de faptul că, În deschidere, Howard, care avea negrele, mersese pe o variantă destul de comună, m-am amuzat să-i Încerc vigilența cu un sacrificiu de regină, tentant și spectaculos, e drept, dar facil pentru șahiștii ceva mai avansați. Mușcase și... jocul (sau mai bine zis, joaca) a mers strună de la un capăt la altul. Am deschis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci... - Răspuns greșit. Asemănarea dintre o portocală și o bucată de zahăr cubic constă În aceea că amândouă sunt rotunde. Cu excepția zahărului cubic, evident. - Trebuie să râd? Poftim: ha, ha. - Preferam să te amuzi sau măcar să nu mai faci figura asta de Înmormântare. Nu, zău, mă sperii... Mai devreme, când m-ai sunat, aveai altă stare de spirit. - Pentru că aveam o certitudine nefastă mai puțin. Între timp s-au schimbat destule, și nu În favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simte dator să-i atragă atenția. „Știu foarte bine, Îi răspunde acesta calm. Mai exact, cinci sute douăzeci și opt de mii, dacă punem la socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus sibilinic insul. Insistă: nu-i e teamă că se va ruina perseverând În provocarea diabolică a destinului? „Imposibil, a surâs excentricul, sunt prea bogat pentru asta.” A vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate s-ar fi cuvenit. Abține-te să mă Întrerupi, te rog, anticipez Întrebarea: ce Înseamnă „s-ar fi cuvenit?”. Foarte exact nu știu nici eu, iar ca să improvizez doar de dragul de a-ți răspunde Într-un fel, nu mă amuză. În pofida aparențelor, aici, În Centru, funcționează mult mai puține reguli decât ești tu Înclinat să crezi. Sigur, nu atât de stricte cât presupui - mă refer la regulile privind relațiile dintre oameni, gradul de libertate de care se bucură ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ascund emoția sub masca indiferenței. Nu mi-a ieșit: am rămas stupefiat. Toate presupunerile mele - și, de-a lungul timpului, nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze uluirea. Vezi de ce Îți tot repetam s-o lași mai moale cu anticipările, deducțiile și presimțirile tale? Uneori, adevărul nu este dincolo, ci dincoace de noi, și tocmai asta ne Împiedică să-l sesizăm. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dădeau biscuiți, portocale sau mere și se pozau cu ei. în zilele fără vizitatori, doctorul Peleto obișnuia să tragă, împreună cu alți vreo trei bătrânei încă verzi, la hanul „Arcaica” și-n fața unui pahar de ceai subțiat cu rom se amuzau de cele două babe din grupul „Senecta” care, pe micul podium de lemn dintre mese, cântau și dansau până erau scoase pe brațe de doi chelneri gemeni despre care se spunea că prinseseră suta de ani fără o gripă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Veteranilor, așa că fiecare susține că a născut cel puțin de două ori. Pe tata nu mă pot bizui să-mi spună care e adevărul, cu cataracta lui nu prea vede și nici nu-l interesează, ba chiar l-am surprins amuzându-se, hoașca bătrână. Oricum, din toată tevatura asta, îmi pare totuși bine că au de câștigat copiii, care sunt - ce e drept e drept - foarte bine îngrijiți. Fiecare din ei știe de mic patru limbi materne, plus rusește de la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nefericitului băiat. Mai întâi îi acoperi picioarele, apoi genunchii, iar în cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea părea a fi o tragedie neobișnuită ce o amuza cu adevărat. Se așeză pe marginea puțului și ascultă fâșâitul suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]