1,230 matches
-
să zboare În fiecare zi cu un banner pe deasupra Residenciei. Lecții de tenis gratuite, ore de gimnastică aerobică, masaj și aromaterapie, chestii de-astea... Elizabeth Shand Îi zîmbi lui Hennessy, care Îi ducea servieta la mașină. Părea și el la fel de amuzat, zîmbind pe sub mustață, nerăbdător să se alăture distracției. — Pliante și bannere? Nu prea cred, spuse Elizabeth, așezîndu-se pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse pe fereastră și mă strînse de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ciorapi!) — în ce sens sunt altfel? îl întreb, cu glasul încă tremurând și lăsându-mi privirea în jos, să nu-mi observe coșurile de pe frunte. Nu cred că mă deosebesc cu ceva de ele... — Ba da, mă contrazice el, zâmbind amuzat. îți merge mintea brici și nu te dai mare. Te-am auzit vorbind cu Geor giana la bucătărie mai devreme, pregăteați ceva pe-acolo. Trăncăneați despre școală, nimic special, însă m-au mirat spusele tale. îmi place cum gândești. Ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe pielea mea o scenă dintr-un film pe care-l știam și l-am uitat. (Oare de unde până unde ideea asta?) — De unde până unde ideea asta? De unde până unde ploaie torențială? mă întreabă, amuzat. Poate numai în mintea ta! De fapt, au căzut doar câțiva stropi, acum câteva minute, o nimica toată! Are dreptate Eduard, constat cu mirare: plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-au spart! — De ce am râs, de fapt? îl întreb pe Eduard, după ce-mi șterg lacrimile de râs. (Iată, în sfârșit, îmi șterg lacrimile! în sfâr șit, mi au curs lacrimi, dar nu de plâns!) — Ai o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ție nu-ți place să fii urmărit când lucrezi, nici mie nu-mi place să fiu urmărită când... Când e vorba de ceva care mă privește doar pe mine. S-a ridicat și el de pe pat și a spus, aproape amuzat: — Aici cam ai dreptate tu, pentru că desenul ăsta chiar că te privește! S-a dus la birou și a căutat un plic într-un sertar. A pus de se nul cu grijă în plic și mi l-a dat în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
senin într-o seară de sfârșit de aprilie, pe când împărțeau frățește o sti clă de bere în bucătărie. Toți cei din jur îți șterpelesc hălci întregi din tinerețe și nimeni nu-ți mai dă înapoi nici o ciozvârtă! Eduard o ascultase amuzat perorând despre tinerețe. Dar în curând își dăduse seama că nu era de șagă cu mama lui. îl trata cu maximă asprime la recuperare. El se străduia să o asculte. Poate nu s-ar fi străduit până la urmă atât de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne trag clapa tuturor. Fiecare vedem altceva în ele. N-are rost să ne încărcăm cu ele, Clara! Că doar nu de asta ai bătut calea până la Cluj! își încheie ea tirada, chicotind amuzată. „Ba da“, replică în gând Clara, „taman pentru asta am bătut ca lea până la Cluj: să te văd și să retrăiesc cu tine una din zilele în care am fost pe deplin fericită. Nu știu de ce, dar mi ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și destrămat pe la margini. Cu o comică încurcătură pe figură, bărbatul își dă pălăria mult spre ceafă și își scarpină fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un zmeu colorat peste acoperișurile caselor. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
L'amour est enfant de Bohème/ il n'a jamais, jamais connu de loi..."9. Șoferul îl verifică prin oglindă, cu sprânceana ușor ridicată a nedumerire, dar el nu-i dă atenție, cu gândurile la fata care-l așteaptă. Chicotește amuzat, amintindu-și de prima lor întâlnire. Oare cât timp trecuse de atunci? Numai 4 ani? Din care 2 petrecuți pe front. La fel de bine puteau fi și 100.... Povestea lor începuse la școala de echitație "Pegas", una dintre locațiile la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o țigară înfiptă într-un lung țigaret de argint. Cu un aer amuzat povestește despre sumarele cunoștințe ale militarilor germani în privința românilor. Mon Dieu20, un adevărat coșmar! Închipuie-ți, singurul lucru adevărat știut despre noi este că suntem conduși de un rege din familia Hohenzollern. În rest, doar prejudecăți și șabloane. Doamnă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nici nu se poate altfel. Chiar și numele meu este predestinat, Felix, adică fericire". La una dintre vizitele sale, după ce a urmărit cu un zâmbet ironic ieșirea tinerei infirmiere care tocmai adusese prânzul, s-a întors spre Marius cu ochi amuzați: Nu te grăbi deloc bătrâne! Războiul merge înainte și fără tine. Sincer, cred că ar trebui să-ți prelungești sinecura. Mai ales când ești înconjurat de atâtea frumuseți răpitoare care miros frumos și te alintă toată ziua. Alternativa ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bărbatul aruncă priviri precaute în stânga și dreapta. Rostește politicos o scuză și după o ultimă cercetare fugară peste umăr, dă să treacă pe lângă ei. Te uiți cam des în urmă, domnule ofițer! Te simți urmărit? Tu, un erou? Mai mult amuzat decât curios, Marius încearcă să ghicească în penumbra străzii persoana care i se adresează pe un ton atât de familiar, cu inflexiuni ironice. Vede înconjurat de cârlionți întunecați un chip cu paloare accentuată, ca a celor lipsiți mult timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alarmeze. Trage un scuipat, își saltă pantalonii, apoi dispare înăuntru. Manfred încruntă din sprâncene, potrivindu-și cu degetele de la mâna dreaptă rama ochelarilor: El e. De unde știm la ce cameră merge? La numărul 5. Întâmpină cu o grimasă veselă privirea amuzată a lui Marius. Folosim uneori camera pentru întâlniri mai speciale. Madam Aneta, patroana bordelului, e pe statul nostru de plată. După câteva minute, coboară amândoi din mașină și se îndreaptă către bordel în pas domol, ca niște oameni veniți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
secundarului pe ecran i se pare extrem de lent. Oricum, încet sau mai repede, timpul trece apropiindu-l inexorabil de momentul începerii acțiunii. Din interiorul adăpostului apar alți doi militari care încep să discute cu santinela. Probabil ceva vesel, după fețele amuzate. Trec astfel lungi minute chinuitoare. Deodată, în ecouri unduitoare, se aude uruit înfundat. Crește în intensitate, începe parcă să domine valea. Zgomot de motoare, multe, foarte multe motoare. Soldații își aruncă țigările și imediat se transformă în militari model, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voit deformate, cu linii îngroșate. Cu tot aerul bonom, cu toată jovialitatea pusă în joc, nota lor de caricatură nu e defel neglijabilă. Mai curînd decît cu un grav "dosar de existențe" avem a face cu un album de crochiuri amuzate și amuzante. Persoanele devin personaje sub specia unei voioșii a condeiului ce înclină spre malițiozitate. Sita lui Niculae Gheran reține întîmplările hazlii din culisele biografiilor scriitoricești, materia care constituie apanajul a ceea ce se numește la petite histoire. Pe marginea unei
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Partene se simte cumva stingher, Mircea Martin nuanțează, Ion Pop pare gata să-l tachineze pe Adrian Popescu, Emil Brumaru șoptește niscaiva șotii înspre Nichita Danilov. Sunt lucruri pe care absolut natural, dintr-o microarhivă ca aceasta le putem deduce amuzați și binedispuși, fără a vrea numaidecât să avem dreptate. Lucruri datând nu din anii deplinei solidarități a deceniului al nouălea, ci de estimp. Nu multe pagini mai încolo, harnicul parodist care e Lucian Perța pune în chingi amicale câteva poeme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
sătulă de abstracțiuni, cu sentimentele, care nu sânt tot timpul la înălțimea gîndirii." "Nu văd întrucît o înjurătură poate să-ți aducă armonia. E absurd, mai ales când vezi cum, cineva, propria ta soție, suferă din pricina lor..." Am tăcut, extrem de amuzat. Profesorul acela universitar trebuie să fi fost un tip încîntător. "...M-am grăbit să mă căsătoresc cu Petrică, deși acum, îmi dau seama că de fapt chiar dacă mai așteptam, tot n-aveam cum să descopăr din scena aceea ceea ce am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simțisem o astfel de violență care venea din mine însumi și mă amenința tot pe mine. Matilda însă era veselă. Își ridică poșeta de pe jos, se așeză pe scaun și îmi spuse dând și din cap, subliniind cu un reproș amuzat sensul cuvintelor: Fire-ai să fii, măi băiete. Că mă sărutași cu sete De-mi rupseși rochița în spete Și trei nasturi de la ghete... Stupiditatea acestor versuri (probabil un cîntec) și mai ales datul ei din cap mi se părură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l mai obseda gândul că asta sau aia veneau în contradicție cu nu știu ce valori absolute la care, vezi dragă Doamne, nu trebuie să renunțăm. Acum avea, ca să zic așa, alte pisici de biciuit... Își recăpătase și humorul și părea chiar amuzat că la cincizeci și cinci de ani lua viața de la cap, se va specializa într-o nouă meserie. Era încă voinic, îmi spuneam că o să se descurce. Ne-am înțeles să nu ne scrie scrisori, să nu telefoneze, să nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acțiuni de orice fel, care cerea încheierea unui pact pe bazele... Mă uit - în altă - parte - dacă... sau cam așa ceva. Urmă un moment de pauză. După care "vocea" tinerei femei vorbi prin creierul acelui îndepărtat Gosseyn Doi. Tonul" părea puțin amuzat, de parcă acesta ar fi fost un subiect la care nu se mai gândise până acum, dar dacă s-ar fi gândit, ar fi fost foarte distractiv. "Dacă ai să consulți memoria comasată Gosseyn, ai să-ți amintești că eram cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
alternativă dramatică rămâne Însă o soluție extremă. Conștiința păcatului, a vinei, specifică mentalității catolice și medievale, lipsește cel mai adesea din sensibilitatea tradițională românească, iar divinitatea, departe de a fi o frână În calea dragostei, o privește cu un ochi amuzat și Îngăduitor. Atunci când totuși apare o conștiință a vinei și a damnării, ea nu se exprimă În forme terifiante, omul nu imploră iertarea și nu caută ispășirea. Pierderea raiului, consecință a unei vieți trăite pe plac, e acceptată cu o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" nu ezită, de altfel, să urmeze exemplul acestora la scara posibilităților sale. El vede Pompeiul și Vezuviul exclusiv din această perspectivă turistică, ilustrată de un interes lejer, destins, de o curiozitate de alpinist și un ochi amuzat. Printre ruinele pompeiene, departe de emoția contactului cu vestigiile strămoșilor, el observă, cel mult, „urme despre lățirea cultului priapic”, iar ascensiunea pe Vezuviu, cu toate asperitățile ei, nu e decât o veselă excursie. Cazul său nu este unul izolat, pentru
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
câte cămăși își cărase cu el în valiză când ne-am întâlnit prima dată. La plecare, strângându-le de prin toate colțurile casei, se întreba de unul singur de ce-i fuseseră necesare atâtea haine pentru doar câteva zile. Îl priveam amuzată cum își face bagajul și credeam că e un semn sigur că s-a îndrăgostit și mă bucuram în sinea mea, cu toate că începea, deja, să-mi fie greu să-l deslușesc și mă cam mușcase și îndoiala cu privire la sentimentele pe
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
un ton respectuos îl întreb: „Domnule, înainte de a parca pe acest spațiu, v-ați gândit un singur moment că este vorba de o stație de autobuz?“ Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: „Fugi dom’le d’acilea“... Tipul privea extrem de amuzat, aproape flatat în amorul propriu de neo-ciocoi cu Toyota. Așa mult i-a plăcut încât nici măcar nu s-a gândit să-i dea o palmă papagalui care a îndrăznit să-i pună la îndoială supremația... Episodul II sau „Războiul alarmelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un zâmbet pe buze, a plecat), T.O. Bobe, Ovidiu Komartin. Plus jurnaliști, care au jucat și-n mulțime, dar au și relatat pentru ediția a doua. A, era să uit. Au venit și o mână de jandarmi, mai mult amuzați decât puși pe fapte. După luptele cu galeriile de fotbal, apărarea TVR de câțiva blogheri intelectuali pare concediu pentru ei. Pe la șapte și douăzeci plec, protestatarii mai rămân. Plec zâmbind și eu, ca bătrâna mea. Doar că eu nu zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]