2,199 matches
-
care o cunosc ca domnișoară și cei care o cunosc ca doamnă. De aceea folosește două nume. „Pe scurt, o serată bogată În experiențele intelectuale. De Gubernatis va avea impresia că bea un cocktail de LSD. Va asculta bârfele comesenilor, anecdota picantă despre marele poet impotent notoriu și care nici ca poet nu valorează cine știe ce, va arunca priviri strălucind de emoție spre noua ediție din Enciclopedia Italienilor Iluștri, pe care Garamond o va scoate la iveală ca din Întâmplare, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintre autorii noștri și m-a ajutat să fac o impresie foarte bună. Ce conversație, ce stil! Gentilom de viță veche, mare domn, s-a pierdut modelul ăsta. Ce erudiție, ce cultură, aș zice mai mult, ce informație! A povestit anecdote savuroase despre personagii de acum o sută de ani, jur, ca și cum i-ar fi cunoscut personal. Și știi ce idee mi-a dat când ne Întorceam spre casă? El de la prima privire Îmi fotografiase oaspeții, deja Îi cunoștea mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de a dansa sau de a călători! De altfel, și acuma trebuia să se observe la fiece moment ca să-și domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă observase că Grigore ține la el, căuta să învioreze pe Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amuză pe socoteala lui. Nadina era veselă, ciripea, umbla de ici-colo să se intereseze de masă și mereu zicea avocatului: ― Credeam că ai să-mi fii un tovarăș agreabil, să râzi, să-mi faci curte sau barem să-mi spui anecdote, în sfârșit, să petrecem aici câteva zile simpatice... Când colo, ești un ursuz și un fricos capabil să-mi strici toată dispoziția! Stavrat răspundea printr-un surâs amar, prin care parcă voia să-i demonstreze fără vorbe că numai neînțelegerea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
masă. — Trebuie să fie destul de greu pentru părinți..., comentez eu. — Păi nu, că au inventat ceva genial : cînd îi întreabă fetița „Ce-i asta ?”, îi răspund că e „carne de nimic”. Și atunci mănîncă ! Povestea lui Bogdan este genul de anecdotă antropologică pornind de la care poți scrie o teză de doctorat. Pe mine m-a dus instantaneu cu gîndul la distincția lui Richard Bulliet între societăți domestice și societăți post domestice. În acest caz, „domestic se referă la caracteristici sociale, economice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apăsată între analize „cantitative” și analize „calitative”, aflate mai degrabă într-o stare de inutil divorț. În percepția publică, asta se traduce prin sociologii care fac sondaje, adică „topuri”, și antropologi, mai puțini și mai periferici, pricepuți în eseuri și anecdote culturale. Primii sînt invocați uneori pentru a explica de ce un anume politician se află pe primul loc sau România se găsește iarăși pe ultimul loc într-un sondaj ori altul ; ceilalți sînt mai mult decorativi, chemați să povestească iar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și în cazul potopului, povestirea turnului din Babel descrie un eveniment „tipic” și „emblematic”. Cetățile grandioase și impozante ale Mesopotamiei, prin construcțiile lor colosale, au exercitat o mare fascinație asupra israeliților care, cu siguranță, nu cunoșteau ceva asemănător. Această scurtă anecdotă „demitizează” cu ironie puterea babiloniană, totalitară și imperialistă, pentru a-i arăta limitele și a-i prevedea sfârșitul. Povestirea, în redactarea actuală, cu greu poate fi considerată mai veche decât epoca exilului deoarece doar în timpul acestei perioade Israel a luat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a-i prevedea sfârșitul. Povestirea, în redactarea actuală, cu greu poate fi considerată mai veche decât epoca exilului deoarece doar în timpul acestei perioade Israel a luat cunoștință de ceea ce erau marile imperii ale Mesopotamiei. Vrea să demonstreze, printr-o scurtă anecdotă, ce sfârșit are o lume totalitară și imperialistă precum cea a Mesopotamiei. Un astfel de „vis” al unității care se dorește a fi realizat în dauna diferențelor culturale este destinat falimentului. Capitolul 3 Abraham și patriarhii, actori ai istoriei sau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ieșiți sub călăuzirea unui anume Moise. Nu amintesc nici de moartea faraonului înecat în mare. În realitate, cronicile timpului nu înregistrau prea ușor înfrângerile. Și, foarte probabil, pentru curtea faraonului, evenimente ca acelea pe care le povestește Biblia erau doar anecdote lipsite de importanță. Exodul este un eveniment fundamental pentru credința lui Israel; este foarte puțin probabil ca să fi lăsat urme în istoria Egiptului. 3. Itinerarul ieșirii din Egipt Mai rămâne o întrebare cu privire la trecerea mării: chestiunea itinerarului. Există cel puțin
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
va fi fixată în formă narativă. Când cineva povestește o întâmplare de felul acesta (dacă ați experimentat ceva asemănător, cu siguranță ați repeta-o la nesfârșit), evenimentul însuși dobândește foarte repede o formă fixă, la fel ca atunci când, repetând o anecdotă de două sau trei ori, avem tendința să o povestim într-un mod uniform. Deși relatările despre înviere au fost ușor stilizate de evangheliști, ele reflectă îndeaproape patru modalități în care evenimentele au fost povestite chiar de la început. A doua
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și mi-a dat să citesc povestea aceea. M-am înspăimîntat. Am lăsat foile și mi-am întors iarăși privirea către tânăr. Acesta mă privea și el, zîmbindu-mi iar. Apoi îmi arătă, pe perete, un calendar, din alea populare, cu anecdote, caricaturi, sfaturi pentru gospodine pe reversul foilor cu data. Nu înțelegeam, așa că el s-a ridicat, a rupt foaia, a împăturit-o și mi-a pus-o în palmă. S-a aplecat apoi iar peste mașina de scris. M-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult în sălbăticie, cu atât creștea în mine o neștiută demnitate și un nebănuit orgoliu. Eram bun și drept în junglă, mai corect și mai calm ca în orașe. Dar ploile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lângă ea, nu fac decât asta: să vorbesc despre ce mi-a destăinuit ea. Dar pentru că am jurat, nu le pot spune așa cum mi-au fost spuse mie cu limbă de moarte, ci le destăinuiesc în parabole și legende, în anecdote și imagini. De când s-a prăpădit Generăleasa, eu nu fac altceva, nu pot face altceva decât să vă spun, dar voalate ca într-o oglindă veche, cum a fost oglinda noastră, nu pot face altceva decât să vorbesc, în imagini
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
elev de gimnaziu ! Iar delicioasa dumneavoastră bunică era en beauté încă ! încă făcea furori când apărea în lojă, da, vi se pare atât de incredibil ? După dineu, domnii se vor fi retras în fumoar : momentul când se strecoară noutățile picante, anecdotele porcoase. Dar se va ieși repede și de aici. Conversația va ajunge iar la proaspeții îmbogățiți. La toți mârlanii care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele care în separeurile de la Hotelul Imperial au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât atunci când are ocazia să aducă una din anecdotele lui derizorii, păstrând cu prudență distanțele, ca să-și apere... Ce ? O prea mare delicatețe a sufletului ? Un cinism ipocrit ? Un năucitor vid sufletesc ? — Dar bineînțeles, bineînțeles ! Bineînțeles că despre răposatul Rege vorbeam ! răspunde grăbit domnul Ialomițeanu. Iar datele - chiar persoane
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unor bătrâni înțelepți. Sunt alături de Martin Heidegger, Hermann Hesse, Thomas Mann și Georg Simmel. Ia te uită ce panteon ciudat. Pandemoniu mai degrabă, unde îl găsim pe revoluționar, ca și pe reacționar. Simbol al unei realități complexe. Dar toți vociferează: anecdote! Trebuie să ne gândim la toate acestea. Stai puțin, domnule călău! Încă o amintire sau două. 26 aprilie 1969. Heidelberg. Ascunzându-mă de prietenii mei din SDS ("duplicitate", când ne ai în pază), l-am urmat pe profesorul meu de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
exista plecând de la un loc pe care îl împărțim cu ceilalți. Cultura devine prin urmare particulară și nu mai are pretenția universală pe care o avea civilizația. În această perspectivă, spațiul este într-un fel un timp trăit. Acela al anecdotelor, al momentelor (bune sau rele) care prin sedimentări succesive fac, tocmai, cultura concretă: o memorie comună, legătură carnală. În acest sens, etica domestică, am putea-o numi tribală, este o etică a situației. Legată de o perioadă, de un sit
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cum jurnaliștii, magistrații, polițiștii, politicienii, protagoniști raționali ai unei ordini sociale de asemenea raționale, se vor lăsa influențați de afecte ce reînvie figuri arhetipale cu nimic mai prejos de poveștile și legendele de altădată. Acest lucru poate părea anecdotic. Dar anecdota este semnificativă prin aceea că amintește că legătura socială nu se mai structurează plecând de la idolii ideologici, ci mai degrabă de la figurile carnale care sunt, ca tot atâtea reminiscențe platoniciene, expresiile instinctelor sociale. Este ceea ce trebuie luat în serios. Căci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
De multe ori mergeam în comuna Bacceabia, unde era învățătorul Costică Codrescu, director de școală. Era din Pechea, Covurlui. Holtei el, holtei și vecinul Ghiță Bujor. Nelipsit la sporoavă acesta venea cu o găină proaspăt tăiată și un sac de anecdote. Nu se vorbea de radio pe vremea aceea, așa că toată noaptea cântam noi. De la Spasca la Becceabia erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tot șapte. Lui Euripide i-au fost atribuite șaptezeci și cinci de tragedii, din care cunoaștem optsprezece. De la pictorii care s-au bucurat de faimă în Grecia antică nu s-a păstrat nici o urmă a talentului și reputației lor. Simple nume, câteva anecdote, e tot ce-a rămas. Vestitul și mult lăudatul Zeuxis ar fi scris sub o frescă, reprezentând un atlet, că posterității îi va fi mai ușor să-l critice decât să-l egaleze, dar el nu mai poate fi criticat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
reuși să ațipesc, după ce vom depăși Europa), mă uit, ba afară, ba pe ecranele unde văd că zburăm cu peste nouă sute de kilometri pe oră spre "Lumea Nouă". Îmi vine în minte ce povestește undeva Ortega y Gasset (e o anecdotă, oare?). La sărbătorirea aniversării lui Victor Hugo ar fi fost organizată o recepție la Elysee, la care au luat parte, prezentîndu-și omagiile, reprezentanți ai tuturor națiunilor. Sprijinit, cu cotul, de un șemineu, în marea sală de ceremonii, maestrul francez asculta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avea slăbiciune pentru mumia mică și tolera tot în speranță că va lua succesiunea actorașului, care nu i se părea umilitoare. Bărbații n-au ambiție! Aber ich auch, cum zicea von M. . . . Ce, nu știi? Și Nory se rătăci în anecdota generalului von M., Aber ich auch!... - Sublim, ma chere! . . . Socoteala bărbaților care închid ochii; a celorlalți cari ciup de pe unde găsesc! Cine a vorbit de demnitatea^ bărbaților? Cine i-a ponegrit? Care demnitate? Drăguții de ei! Ce s-ar face
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe Ce să fata - O sufere! ... O pre? mejdii, nu vedea pe cealaltă așa de amuzant Rimul cu "fecioara" lui! Și Nory, un moment serioasă, râse iar. "Fecioara" încoace, "fecioara" încolo! . . . "Fecioara din Orleans", îi spuneam eu ... Când povesteam vreo anecdotă mai ușoară, Rimul meu îmi făcea cu ochiul semn spre duloaică; și mă învita la aparte: "Urechi de fecioară!" zicea. "Adică, pardon! mă ofensam eu de formă. La urechi de fecioară, vorbe de fecioară. Ost Kij Kif! Sau când infirmiera
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
baruri unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie pentru un film cu și mai mult suspans decît cel dinainte. De Îndată ce intrau Într-un asemenea bar, apărea rotofeiul Luis Martin Romero pregătind cocteiluri și povestind anecdote incredibile pe care Juan Lucas i le transmitea prăpădindu-se de rîs lui Susan și Îi punea Încă un cub de gheață În pahar amintindu-și de gluma formidabilă pe care i-o spusese cu adevărat rotofeiul cînd Îl condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
da să știu mai multe cuvinte! Cu toate astea Vlăjganul Își dăduse drumul În engleza lui perfectă, atîta cît avea nevoie pentru ambianța aceea, În orice caz, trîntea două trei expresii la momentul potrivit, pe urmă Îngăima o frîntură de anecdotă, restul Îl completa eu nrunile experte În arta povestitului și cu cîteva monosilabe pronunțate pe un ten foarte sigur și universal valabil, iar la urmă lipea deznodămîntul cu un cuvînt exact, subliniat de hohotul lui molipsitor dintotdeauna, fiindcă dacă povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]