1,220 matches
-
tata să poată Înapoia banii pe care Îi datorează“. Bogăția poate fi un semn de frumusețe, Îmi spunea el, iar un tablou de Rubens, care fusese un om bogat, ne poate emoționa la fel ca o frescă zugrăvită de Fra Angelico, un sărăntoc. Marea lui găselniță era să spună că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața cu mai multă poftă. M-a convins și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un reflex paradiziac în imediat. Datele nemijlocite ale vieții sânt trăite în ele însele și, chiar transfigurate în mit, ele se leagă direct de participarea sufletului. Nu trebuie totuși să ne imaginăm stilul naiv al culturilor, în albastru de Fra Angelico, deoarece naivitatea presupunând originarul, implică un întreg complex de izbucniri primitive și bestiale. Decât, bestialitatea este, în această epocă, iresponsabilă și afectează mai repede un caracter de prospețime. Și apoi, etica naivității este biologia. Că n-am cunoscut deliciile naivității
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
contractul va fi pentru un maxim de zece mii. Luați În calcul că două sute de exemplare vă revin dumneavoastră, În omagiu, pentru a le trimite cui doriți, două sute sunt pentru serviciul de presă, pentru că vrem să facem un battage ca pentru Angelica dei Golon, și vom distribui o mie șase sute. Iar pentru acestea, ați Înțeles, nu primiți drepturi de autor, dar dacă merge cartea, o retipărim, iar de-acolo aveți doisprezece la sută”. Văzusem după aceea contractul-tip pe care De Gubernatis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totul în ea este în mișcare și schimbare, nimic din ea nu este constant, permanent sau schimbat. Este o curgere constantă 6. Prin urmare, ființa „neextinsă” este Creatorul, iar ființă „extinsă” este creația Să. Dar ființă creată include sferele inteligibile (angelice) și sferele sensibile, iar relația lor complică schemă, pentru că prima este distinctă de ultimă, datorită faptului că se află mai aproape de Creator. Lucrurile care se mișcă și sunt limitate de natură lor extinsă (adică de timp și spațiu) sunt comparate
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Tot ce-a fost obosit și impur a rămas În zgura rugului. Phoenix se Întoarce În ea Însăși cum s-ar Întoarce Afroditele obosite din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la curățenia fecioarelor lui Fra Angelico. Ceea ce n-au reușit să ne convingă piramidele, despre o șansă de a Înfrunta timpul, ne convinge dragostea. Iată-l pe Sisif Împingîndu-și stînca spre punctul unde se va transforma În torță și din acest incendiu va ieși strălucitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec Împotriva morții. Mi-ar trebui sufletul care a Îndemnat mîna să obțină aceste miracole de liniște și de puritate. Și nu-l am. Știu. Cum știu că venind aici, Într-un loc izolat, acum cînd marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aș putea fi fericit. Sau, poate, chiar am fost. CÎnd, Îndeobște, nu-mi spun: prea tîrziu; pentru că niciodată nu e prea tîrziu să iubești un gînd ce te poate face fericit; ca simpla privire asupra unui cer pictat de Fra Angelico sau a zăpezilor lui Bruegel, deși Între cei doi mari pictori nu există altă legătură decît inima mea. De mîine mă voi privi din nou cu toată luciditatea de care sînt În stare, dar azi n-aud Întrebările pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
împrejurări l-ați cunoscut pe Lionel? Jana îi răspunde cu o întrebare precaută: — Emisiunea se dă și în România? Pentru că eu... între timp... am devenit femeie serioasă. Adică sunt o femeie serioasă, cu bărbat, cu copii. Asta e nepoțica mea, Angelica. Uită-te, mamă, în aparat, să te vadă francejii! o îndeamnă ea pe fetiță, care aruncă o lopățică de nisip drept în cameră. Bine, eu eram serioasă și când l-am cunoscut pe Lionel. Era un băiat tare finuț. Și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am fost, i-am vorbit boierului Marga despre scrisoare și despre cumnățica din Argentina și despre contul în valută al recepționerului Vancea... da, da, cu siguranță am fost la Cabaretul Hysteria și am dansatTangoul Macabru cu celebrii Bazil Belzebuth și Angelica Radioasa, și era seară și noapte și dimineață, aievea, da da. Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ascensiune pe scara evoluției, fie de influența nefastă a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita Pământului în faza de Lună plină, fapt ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu opera bufă Geanni Schicchi numai că, în mod ciudat, creionul electronic scria, dar pe ecranul computerului nu apărea nimic. Fie Luna, fie tăcerea lăsată brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prieteni care vin de la capătul lumii pentru a te vedea, nu vor fi indurat zadarnic atâta osteneală. Și, mai înainte de a-ți spune ce ne aduce aici, află că acest cavaler este fratele meu Uberto,iar eu sunt sora lui, Angelica. Zvonul ne-a adus vestea jutei ce urmează a se da astăzi, iar prințul, fratele meu, a venit să-și arate destoinicia și să spună că, dacă vreunul dintre cavalerii adunați aici dorește să se măsoare cu el, el îl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
erau copiii lui Galafron, regele Gathay-ei, care-i trimisese pentru nimicirea armatelor lui Christ; căci Argalia era înarmat cu o lance fermecată care întotdeauna răsturna tot ce atingea, și avea un cal, animal fermecat care alerga mai iute decât vântul. Angelica purta, la rândul ei, un inel care o ferea de orice vrajă, și care,băgat în gură, avea puterea de a o face nevazută. Astfel Argalia trebuia să răstoarne și să ia prizonieri pe cavalerii care s-ar fi încumetat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-se pe farmecele Angelicăi pentru atragerea cavalerilor în această fatală aventură, iar fata știa, la rându-i că inelul ce-l purta in deget i-ar fi îngăduit, la nevoie, să scape lesne din orice captivitate. Când mântui de vorbit, Angelica îngenunchie înaintea regelui și-i aștepta răspunsul, în vreme ce toată lumea o privea minunată. Roland mai cu seamă, simțea o irezistibilă atracție pentru ea, ceea ce-l făcea să tremure și să nu-și mai afle astâmpăr. La fel de emoționați erau și ceilalți cavaleri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o privi. Tânărul și arzătorul Ferrau abia de-și stăpânea pornirea de a o smulge pe Angelica din mijlocul uriașilor săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul său descoperise că străina nu spunea adevarul, își șoptea în barbă privind-o: “Frumoasă și vicleană făptură,las-că-ți joc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vedeai după ce beai . Rinaldo, se întâmplă că, a venit la prima fântână, și, cum era încins de caldura, a descălecat și și-a stins dintr-o dată, atat, setea cât și tragostea. Astfel că, departe de a o mai iubi pe Angelica, el o ura acum din fundul sufletului; i se facu silă să mai umble după ea, și simțindu-se obosit de atâta drum, și-a gasit un loc mai ferit unde se întinse, cuprins aproape numaidecât de un somn adânc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fundul sufletului; i se facu silă să mai umble după ea, și simțindu-se obosit de atâta drum, și-a gasit un loc mai ferit unde se întinse, cuprins aproape numaidecât de un somn adânc. Curând după aceea sosi și Angelica, dar ea a venit dintr-o direcție opusă, se opri la cealaltă fântână și-și potoli setea acolo. Apoi pornind din nou la drum a dat peste Rinaldo. Dragostea a pus stăpânire pe ea și a rămas pironită locului. De
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
opri la cealaltă fântână și-și potoli setea acolo. Apoi pornind din nou la drum a dat peste Rinaldo. Dragostea a pus stăpânire pe ea și a rămas pironită locului. De jur-imprejur livada era plină de lăcrămioare și trandafiri sălbatici. Angelica, neștiind ce să facă, a cules un braț de flori și le-a lăsat să cadă una câte una pe fața cavalerului adormit. El s-a trezit, dar când a dat cu ochii de ea, i-a primit salutul cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a intors cu ochii plini de lacrimi la locul unde-l găsise dormind. Acolo se intinse la randu-i dezmierdând pământul pe care el se odihnise, în cele din urmă doborâtă de oboseală și mâhnire, adormi. In vreme ce Angelica se afla cufundată în somn, întâmplarea i-a călăuzit pașii lui Roland către același loc. Poza în care ea dormea era atât de fermecătoare, încât nici nu putea fi măcar închipuită și cu atât mai puțin descrisă în cuvinte. Orlando
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
său, avea nevoie de jutorul lui. Auzind aceasta, Ferrau propuse să se suspende lupta, lucru la care Roland, dornic de a porni în căutarea Angelicăi, se învoi cu bucurie. Apoi Ferrau a plecat cu mesagerul spre Spania. Dar pe Rinaldo, Angelica nu și-l mai putea goni din minte, astfel că a hotărât să-l pună în libertate pe Malagigi și să se folosească de el la câștigarea lui Rinaldo. Ea-l scoase, deci, din temnița lui, desfăcându-i lanțurile cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce vezi el îți 18 aparține; pentru tine a fost clădit, și aceea care l-a ridicat este o regină. Fericit om trebuie să te socotști căci te iubește și este cea mai frumoasă femeie din lume. Ea se numește Angelica” . Când a auzit acest nume care-i era atât de urât, Rinaldo tresări și, ne mai voind să asculte niciun cuvant, străbatu grădina în goană îndreptându-se spre locul unde debarcase. Luntrea se mai afla încă lăngă mal. El a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcând un salt aproape miraculos, reuși s-o prindă și să se urce călare pe ea. Acolo a stat el ceasuri de-a-rândul în vreme ce monstrul se zvârcolea să-l ajungă. Deodată se auzi în aer ca un fâlfâit de aripi și Angelica a apărut la celălalt capăt al grinzii. Ea ținea ceva în mâna pe care o întindea cavalerului și-i vorbi cu un glas plin de dragoste. Dar când a dat cu ochii de ea, Rinaldo i-a strigat să plece
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Rinaldo i-a strigat să plece. Respinse toate propunerile de a-l scăpa, iar în cele din urmă a declarat că dacă nu pierea din ochii lui, avea să se arunce în gura monstrului și să-și împlinească astfel soarta. Angelica i-a răspuns atunci că ar fi vrut mai degrabă să-și piardă viața decât să-i displacă, și cu aceste cuvinte a plecat. Dar, înainte de a se face nevazută, ea a aruncat monstrului o bucată de ceară și l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înconjurată de niște ziduri uriașe și singura deschizătură în ele era o fereastră cu gratii atât de tari încât nu puteau fi clintite din loc. Privind deznădăjduit în juru-i Rinaldo , în cele din urmă, a gasit o pilă, pe care Angelica o aruncase la plecare. Cu ajutorul acesteia a izbutit să-și recapete libertatea. Aventurile pe care le-a mai avut după aceasta vor fi povestite într-un alt capitol. ASEDIUL de la ALBRACA Tocmai când Carol cel Mare hotărâse să dea o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spre a da de urma fugarei. După multe peripeții, a 20 ajuns într-o zi la o răspântie de drumuri unde întâlni un curier și l-a întrebat unde se ducea. Acesta i-a răspuns că a fost trimis de către Angelica să ceară ajutorul lui Sacripant, regele Circaziei, pentru părintele ei, Galafron,care era asediat în cetatea sa, Albracca, de către Agrican, regele Tartariei. Acest Agrican era un fost pețitor respins al prințesei, care o urmărea acum cu armele. Roland a aflat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
regele Tartariei. Acest Agrican era un fost pețitor respins al prințesei, care o urmărea acum cu armele. Roland a aflat astfel că se afla la o zi de drum de Albracca și, simțindu-se acum sigur de locul unde era Angelica o porni în goană spre cetatea ei. In vreme ce călătorea astfel, el a ajuns la un pod pe sub care curgea o apă spumegândă. Aici i-a ieșit în cale o fecioară cu o cupă în mană și i-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]