2,924 matches
-
părul lipit de urechi” (Sbor nesigur) - ori alura - „Madonă tristă printre lumini de bal” (Bal) -, dar acestea au ceva din forța obsesiei. Concretul devine predominant și în latura lui repulsiv-fiziologică doar într-un poem ca Vlad Țepeș și în expresia angoasei în fața morții (Declin). În ciclul Basme, inspirația pare să se autohtonizeze, însă motivele, reduse la chintesență, sunt simple pretexte pentru exprimarea acelorași obsesii interioare. Conținând versuri notabile, placheta nu constituie totuși, cum s-a afirmat, un eveniment în lirica vremii
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
de a scăpa de soarta funestă, pentru că, spunea el, cei care ar părăsi adunarea fără să-și schimbe atitudinea și ar muri accidental înainte de a fi acceptat mântuirea ar ajunge direct în iad. Sentimentul acesta de urgență intensifica starea de angoasă care cuprindea, încetul cu încetul, întreaga asistență, pe măsură ce sensibilitatea la sugestie creștea” (apud Mucchielli, 2002, p. 19). Hybels și Weaver adaugă câteva obiective care trebuie urmărite atunci când ne referim la comunicarea orală, subsumate de noi în două direcții de acțiune
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
loc această mântuire deoarece, dacă o persoană ar fi părăsit adunarea fără să-și fi schimbat atitudinea și ar fi murit accidental, această persoană ar fi ajuns direct în iad. Autorul observă că sentimentul acesta de urgență intensifica starea de angoasă care cuprindea încetul cu încetul întreaga asistență, pe măsură ce sensibilitatea la sugestie creștea. În prezentarea persuasivă, scopul este de a modifica credințele, sentimentele și acțiunile audienței dumneavoastră. Această perspectivă generală poate fi privită pe patru paliere: (1) adoptarea - când dorim ca
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
satanice/ am și flacăra poemului ce o să mă ardă de viu/ până la capăt” și adesea tinde să își manifeste orgoliul de stăpân al universului. Altă vârstă se înscrie în Poeme fără timp (1994), unde notele sumbre se înmulțesc. Starea de angoasă e transpusă cu accente caracteristice unui discurs modern („acest peisaj e rupt/ e făcut din picăturile/ unui cer/ căzut peste noi”, Acest gând), totul situându-se sub semnul destrămării (prăbușire, sufocare, cădere, urlet). Și încrederea în „îngroparea în poem” (Văzduhul
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
este aducerea, în stare brută, a documentelor în textul epic. Alături de mulțimea scrierilor „de frontieră” ale lui S. există și un mic roman veritabil: Nimeni nu se naște erou (1962), care reunește, într-o structură clasică, teme predilecte ale modernității: angoasa vinovăției, obsesia ratării vieții, ca urmare a unei infirmități fizice. Chiar dacă poartă mărci evidente ale literaturii vremii (cadru sătesc contemporan, iubita personajului principal - șoferiță de autocamion etc.), cartea scapă în bună parte ideologizării conjuncturale. SCRIERI: Eu, Tică și alții..., București
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
gurii (scrâșnitul dinților, suflatul, sărutul, mușcatul, țipete nearticulate, țipete de animale etc). Aceștia nu au un limbaj veritabil. La unii poate apărea și un limbaj veritabil În condițiile unui eveniment afectiv intens (frustrare, schimbare de familie) sau În manifestări de angoasă. Apar cuvinte formate din 1-2 silabe, de obicei mutilate, care Însă pot fi folosite ca punct de plecare În munca de educare a limbajului, paralel cu alte achiziții motrice (sărit, alergat, cunoașterea schemei corporale, recunoașterea În oglindă etc). În evoluția
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
ferme; administrarea pedepselor să dea sens Îndreptării. Agresivitatea importată (adusă din exterior-clasă) este de două subtipuri: agresivitate copie și agresivitate stocată. Agresivitatea copie constă În acte de imitare a agresivității, iar cea stocată rezultă din presiunile agresive ale mediului extern (angoase existențiale, subapreciere, afectivitate deficitară din partea părinților) ce are drept efect agresivitatea. Agresivitatea intragenerată ia naștere În interiorul clasei și are mai multe forme: agresivitate cu efect imediat, constitutive actului educațional și institutive. Strategii de prevenire: Încurajarea; răbdarea; dragostea, modul pozitiv de
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
care a avut tactul de a o atrage de partea sa, ca mijloc de legitimare și dominare a maselor. Și consideră că secta iudeocreștină „a murdărit conștiința popoarelor din jur inoculându-le spaima metafizică, ucigându-le zeii, otrăvindule mințile cu angoase apocaliptice, cu ura împotriva corpului și cu reprimarea sexualității. Genii ale nimicului au propagat nebuloasa unei vieți viitoare, dementa frenezie a apropierii sfârșitului lumii, speculându-se pervers iluziile oamenilor, recomandându-li-se renunțarea la sine, dușmănirea trupului și erotismul suferinței
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
liniile directoare ale creației artistice italiene, explică însă cum, în ce măsură, pe ce coordonate stilistice și de viziune s-a manifestat totuși. Deși există și rare excepții, proza fantastică italiană nu cultivă „atracția spre irațional, spre nebulos, spre stări de opresiune, angoasă sau teroare”, ci se configurează mai degrabă în zona miraculosului de tipul celui propriu basmului, fățiș „neverosimil”, dar acceptat prin convenție, învestit cu o funcție parabolică, eventual burlescă sau satirică, ori în cadrele enigmaticului tulburător, marcat de irupția inexplicabilului în
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
plural, el desemnează schismaticii care se situează în opoziție dogmatică cu membrii „dreptcredincioși” ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare cu aceste însușiri: mincinos, fals profet, amăgitor. Spre deosebire de textele mesianice analizate până aici, epistolele ioanice nu sunt caracterizate de o atmosferă de angoasă eshatologică, ci vădesc o vie preocupare de ordin dogmatic. Autorul admite că proliferarea anticriștilor constituie un semn neîndoielnic al „ceasului de pe urmă”. El insistă asupra așteptării parusiei - chiar dacă nu se exprimă lămurit în acest sens - tocmai pentru a sădi în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
concentrat deja în cartea a III‑a (24, 2). Într‑adevăr, tema judecății finale este strâns legată de cea a temerii în fața morții și de cea a credinței care vindecă această teamă. Pentru Epicur, teama de moarte, sursa principală a angoasei noastre, izvorăște tocmai din teama de Judecată. Acest sentiment dispare însă dacă ajungem la convingerea că zeii nu se interesează de lumea pământenilor; lumea lor - și numai a lor - fiind complet separată de a noastră (dacă s‑ar interesa, răul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atenuând cumva frica de expiere; „temându-mă eu de înfricoșatul ciasul morții, ca să nu vie fără de veste, aflându-mă la mare slăbiciune” - Maria, văduva lui Diicul Bengescu, la 14 august 1736529) îi asigură o brumă de confort și pulverizează o angoasă de neocolit [Philippe Ariès vorbea despre mort du soi]) nu trebuie să lipsească într-o diată, întrucât face parte din acel complex care asigură solidaritățile dintre vii și morți. Antim Ivireanul - în apropierea căruia am rămas în acest capitol - îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de numărul anilor acumulați, ori de vreo maladie nevindecabilă, era un semn imprescriptibil al apropiatei dispariții (moartea biologică - între formele pe care le examinează Louis Vincent Thomas 537), al instalării acelui Nimic aflat dincolo de hotarele înțelegerii, spre care gravitează toate angoasele omenești (L.-V. Thomas îl lasă să vorbească pe W. Jankélévisch: „Elle [moartea] est l’événement dépareillé par excellence, [...] sans rapport avec les autres événements qui, tous, s’inscrivent dans le temps”), care descuraja și stârnea - în omnipotența lui - depresii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
superstiții ale poporului român, ediție îngrijită de Iordan Datcu, București, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, 2003, p. 82. 424. Vezi Gh. Brătescu, Vrăjitoria de-a lungul timpului, București, 1985. 425. Vezi Șarolta Solcan, Femeile..., p. 262; Idem, „Vrăjitori și angoasă în societatea medievală românească”, în Cultura, II, nr. 1 (53), 8 decembrie 2005, p. 27. Accesul la actele în limba maghiară i-a permis Șaroltei Solcan să ofere informații însemnate legate de starea femeilor din Transilvania (Societatea românească din secolul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clar exprimată. Răspunsul pe care-l aștept la Întrebările mele despre mine Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior, cel al spiritualității pure, deschizându-mi perspectiva transcendenței și anulând, În felul acesta, angoasa perisabilului ființei mele ca trup și suflet, care mă umple de neliniște și de care doresc să mă eliberez. Între Eul sufletesc și Eul spiritual, sau Între latura psihologică și cea metafizică a persoanei mele, există latura sau puntea morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de sine, interioare. Destinul este, În esența lui, această elaborare compusă din angoasele interioare și conflictele exterioare. Ambele sunt proprii existenței. Ele nu pot fi ocolite și trebuie acceptate ca atare. Din acest motiv se impune o atitudine de Înțelegere a propriei sale existențe, chiar o „atitudine de retragere” (L.A. Senecaă din fața acestor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
refuză să fie Închis În spațiul lumii. Ca suflet (psyschéĂ, persoana aspiră permanent la ieșirea din lume, undeva dincolo de aceasta Într-un „nelimitat” În care durata devine atemporală. Închiderea persoanei În lume Îi creează acesteia o stare de neliniște, de angoasă. Dar, În egală măsură, faptul de „a fi”, existența persoanei nu este posibilă decât hic et nunc, numai În lume. Dar, dacă persoana aspiră să iasă din lume, către ce aspiră ea? Omul nu poate fi singur. El caută permanent
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Starea sa de inocență primară era numai o iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În sine și În propria sa viață. El se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și lipsa de comunicare cu ceilalți. Izolarea este exterioară, ea mă Însingurează și mă golește interior, pentru că Eu, ca persoană, fiind În lume, nu mă Împlinesc decât prin ceilalți. Această Însingurare a izolării va genera un sentiment de nesiguranță, de angoasă și disperare (S. Kierkegaardă. Voi avea sentimentul unui permanent pericol la care sunt expus. Totul se Închide În jurul meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește, dar această Încremenire este o suferință sufletească și mai ales
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căutarea riscului și Înfruntarea pericolelor prin acte de bravură etcă. Grija este o atitudine față de sine care a fost speculată de filosofia existențialistă. Ea este o stare de neliniște interioară, care se poate manifesta uneori sub formă de crize de angoasă. În aceste momente este pusă În discuție existența persoanei, faptul acesteia de „a-fi-În-lume” ca ființă unică, singură, izolată. Această situație a persoanei o face să-și pună Întrebarea legată de semnificația propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei o face să-și pună Întrebarea legată de semnificația propriului ei destin. A fi singur, a fi rupt de lume, de celelalte persoane, echivalează cu o Închidere a existenței, care generează neliniștea. Iponhodria este forma somatică, așa cum grija, ca angoasă, este forma psihică a neliniștii. Iponhodria, localizată În sfera somatică a persoanei, este trăită În plan psiho-moral ca o suferință fizică. Persoana crede că este bolnavă. Suferințele sale sunt severe și prin aceasta se consideră condamnată. Ca și grija, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
patru straturi sau niveluri ale sentimentelor, după cum urmează: aă Senzațiile, răspândite și localizate la periferia corpului sau În interiorul acestuia (durere, plăcere, cenestezii etc.Ă bă Sentimentele vitale, care aparțin organismului În Întregime (dezgust, răceală, tărie sau slăbiciune, calm sau tensiune, angoasă, sentimentul de bine și sănătate sau de rău și boală, satisfacțieă. Aceste sentimente sunt trăite sub forme diferite de individ, cum ar fi doliul, tristețea manifestată, melancolia etc. Ele sunt stări psihologice ale individului determinate de sentimentele vitale ale acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Nietzsche, „căința este o iluzie internă”. M. Scheler o identifică cu remușcarea. De fapt, căința este regretul de a nu fi făcut un lucru pe care trebuia să-l faci. Ea te va urmări ca o frământare permanentă, generând spectrul angoasei legat de pedeapsa care va veni. Remușcarea este diferită ca nuanță. Ea este reminiscența experienței anterioare pentru care un individ trebuie pedepsit, un fapt de care acesta este conștient. Ea este o autopedepsire sufletească și morală, acel simbolic „ochi al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
efort de eliberare de sub constrângerea acestora. Orice aspirație este deschidere și depășire. O deschidere a persoanei mele și o depășire de sine, dar și o depășire a lumii. „A-fi-În-lume” implică o „claustrare normativă” acceptată, dar care, În timp va genera angoasa, neliniștea existențială, de care persoana mea dorește să se elibereze, căutându-și echilibrul În altă parte. În mod simbolic, aceasta se realizează prin acte sublimative, Întrucât este imposibil de a ieși din lume, din condiția noastră temporo-spațială. Aspirațiile persoanei completează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]