1,827 matches
-
din nou, m-am simțit impresionat de fulguirea ușoară. Poate, mai prompt, ar fi trebuit să fiu În stare să adîncesc ceea ce acea joacă a fulgilor vroia să-mi spună. Scăpînd prilejul, m-a tentat să caut un gen de antiteză la contemplarea fulgilor. Și n-a fost greu să o găsesc. Fiind pe stradă, am căutat să găsesc acel gest reprezentativ și expresiv al celui ce se sustrage, nu se lasă atras de spectacolul fulgilor. O stație a unui mijloc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este o denumire comună peste care poți trece cu ușurință doar lingîndu-ți degetele și exclamînd cu satisfacție suficientă: mmm, mmm, yam-yam! Și totuși, dacă vrei să guști haiku-ul, trebuie să vezi În ea o sintagmă care ascunde abil o antiteză simbolică. Înainte de a fi doar un substantiv comun, care numește o bunătate preparată de gospodine, dulceața numește o generalitate, o abstracție, Însușirea de a fi dulce a mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
domeniu anarhic al politicii de putere. Scopul inițial al acestei duble citiri este opoziția dintre suveranitate și anarhie, unde suveranitatea este valorizată ca un ideal regulator, iar anarhia este privită ca absența sau negarea suveranității. Anarhia capătă sens doar ca antiteză a suveranității. Mai mult, se consideră că suveranitatea și anarhia se exclud reciproc și că sunt reciproc exhaustive. Ashley demonstrează, totuși, că problematica anarhiei funcționează doar prin formularea unor anumite presupuneri privind statele suverane. Dacă dihotomia dintre suveranitate și anarhie
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cea mai bună, metodă posibilă de organizare a vieții politice. Viața politică modernă nu trebuie prinsă între opoziții reciproc exclusive și exhaustive, precum intern și extern. Identitatea nu trebuie să fie exclusivistă, diferența nu trebuie interpretată ca aflându-se în antiteză cu identitatea (1993: 123), iar compromisul dintre oameni și cetățeni, constitutiv statului modern, nu trebuie să creeze un privilegiu al revendicărilor cetățenilor asupra celor ale umanității (Walker 2000: 231-2). Regândirea problemelor de identitate și comunitate politică fără a ne lăsa
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu cunosc nici ele o schimbare semnificativă între Antichitatea târzie și începutul Renașterii. Putem să spunem același lucru despre cultura vizuală și să alăturăm imaginea păgână și imaginea creștină, care s-a pretins adversara și chiar, pe moment, riguroasa ei antiteză? La prima vedere, se pare că nu. Eidôlon-ul policrom și politeist este mai orientat spre vizibil și splendorile acestuia; eikôn-ul bizantin, mai puțin strălucitor și mai sever, privește spre interior. Putem și trebuie să opunem cele două tipuri de învestire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să aibă privilegiul de a da ei ultimul atac și dacă nu sunt obligați să reziste unui nou asalt al adversarului." Immanuel Kant Critica rațiunii pure "Dialectica transcendentală"*. Tabloul antinomiilor audiovizualului seamănă cu cel al rațiunii pure. Fiecare teză are antiteza ei și niciuna nu poate s-o refuteze pe cealaltă, astfel că iconofobul și iconodulul sunt condamnați să trăiască împreună, uneori chiar în același individ. Alăturarea argumentațiilor, care va ajuta la spulberarea câtorva iluzii, confirmă că, pe fond, problema imaginii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mulțumiți că pot ateriza noaptea, în ceață, datorită simulărilor numerice). Organul democrației Prima antinomie a ochiului nostru de Esop: "televiziunea servește democrației", "televiziunea pervertește democrația". Profesioniștii imaginii, care trăiesc din asta, susțin mai degrabă teza; specialiștii ideilor, care pierd, susțin antiteza. Fiecare știe că televiziunea este obiectul pe care intelectualilor le place să-l urască și pe care politicienii sunt constrânși să-l iubească. Cum scăpăm de unilateralitatea punctelor de vedere? Televiziunea este democrație, va spune teza, "deoarece lumea o privește
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care nu le cunosc", cum adăuga Valéry, fiindcă telespectatorii sondați știu acum cu ce și cu cine au de-a face. Scurte, dar parțial întemeiate, toate aceste observații alcătuiesc discursul cel mai verosimil al sociologului acreditat doxa majoritară a momentului. Antiteza nu pare mai puțin lipsită de argumente. Totul se petrece ca și cum vremea pseudo-spațiului nostru public ar fi trecut și trebuie de acum, cel puțin în țările dezvoltate, să conjugăm progresul mediatic și regresul democratic, în același timp și în același
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
frumosul nume de universal și ar sublima supradotarea tehnică în "conștiință morală a lumii". Conservarea timpului Cea de-a treia antinomie ar privi timpul: "Televiziunea este o memorie formidabilă, televiziunea este o strecurătoare funestă". Obiectul tehnic sprijină teza, uzul social, antiteza. "O, timp, oprește-ți zborul..." Iată ceea ce s-a și întâmplat. Mecanica și chimia s-au ocupat de asta. Fotografia și fonografia au împlinit dorința poetului: să fixeze ceea ce e trecător, să perenizeze clipa. Iar Lamartine, înainte de moarte, ridică anatema
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gândirii fiindcă, dintotdeauna, a gândi a însemnat a cântări. Iar speculația, un calcul de distanță. * * Ficționalizând realul și materializând ficțiunile noastre, tinzând să confunde drama și docu-drama, accidentul real și reality-show-ul, televiziunea ne trimite o dată în plus de la teze la antiteze, de la "fereastra spre lume" la "zidul de imagini", de la muzică la zgomot și invers. Iar această oscilație indecisă este, poate, adevărul ei ultim. Factor de certitudine și incertitudine, culme a transparenței și a cecității, fabuloasă mașinărie de informare și dezinformare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
această tensiune inițială este un proces socio-istoric care conține și transcende, în același timp, toate diadele opozabile menționate mai sus. Ele sunt, de fapt, tocmai condițiile de posibilitate ale acestui proces complex. În tensiunea inițială dintre "teza" eterogenității etatice și "antiteza" omogenității internaționale, globalizarea se află doar în potență. Prin sinteza acestora, prin "înglobarea" lor, globalizarea devine în act. Deși perspectiva socială asupra globalizării riscă teoretizarea procesului în termeni istoriciști, ultimele decenii par să confirme această dezvoltare, datorită expansiunii societății la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
prin Jertfa Lui (Ioan 17, 19), au putut spune: „Noi care L-am cunoscutpe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem așa” (2 Corinteni 5,16). Deci credința nu este rezultatul unui antagonism, a unei confruntări între teză și antiteză, ci „naștere din duh” a omului duhovni cesc în desăvârșirea lui Hristos. Hristos este în întregime scriere îninimi ca „har și adevăr” (Ioan 1, 17), spre deosebire de orice violențe din Legea lui Moise sub imperiul Atotputerniciei divine. Înstarea primordială a oamenilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nesocotindu-le greșalele lor și punând în noi cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5, 19). De aceea, doar acei dintre „cei morțicu duhul vor învia, care vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu”(Ioan 5, 25). Orice violență ar da statut ontologic antitezei întunericului. Numai îndreptarea mântuiește: „Se vor rușina de Fiul Meu!”(Matei 21, 37), de Lumina șederii Sale „de-a dreapta” (Psalm 109, 1).Dumnezeu încercase întoarcerea celor din Sodoma prin prezențaSa personală: „Păcatul lor este cumplit de greu! Mă voi pogorî
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui Dumnezeu. Totuși, efortul de pionierat în prezentarea unui rezumat comprehensiv al învățăturii fondatorului Teologiei mistice este depus prin importanta monografie a cardinalului Jean Daniélou asupra relației Sfântului Grigorie cu platonismul, în care autorul îl pune pe Sfântul Grigorie în antiteză cu marele scriitor bisericesc, Origen. Pornind de la fundamente mai largi, W. Völker investighează conexiunea dintre mistica sa cu cea a alexandrienilor, al lui Metodius, Atanasie și al celorlalți doi Capadocieni, și subliniază perspectiva ascetică și etică a Sfântului Grigorie asupra
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
generat pe autor. Solul românesc din care el a crescut este înlocuit de critici prin surse externe, pentru ciudățenia operei, care „stânjenește” pe oricine încearcă să o pătrundă, sunt căutate cauze ereditare, gânditorul demiurg este redus la poet „iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate”, cu carențe între care cea mai regretabilă o constituie „neglijența formei”, dar „în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului” (T. Maiorescu, 1871). 2. Junimea era o grupare de înaltă ținută intelectuală, dar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
adică niște artiști liberi." Dacă drama romantică, instaurând "o adevărată revoluție", a permis "înlăturarea domniei tragediei ajunsă în mintea copiilor", ea nu a fost totuși "decât veriga necesară care trebuia să lege literatura clasică de literatura naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul glorios al jertfei dezinteresate și prezentul decadenței și al căpătuielii nemeritorii, textul Toxin și toxice este un exemplu de virulență pamfletară caragialiană: A! generoși patrioți, care vă jertfeați și pe voi și pe copii voștri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul, postmodernismul), fiind legată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o altă trăsătură care distinge spiritul de umor, transformându-l într-o satiră în miniatură. O formă specifică de spirit este aforismul care constă, în esență, într-o formulare concisă și pregnantă a unei idei, observații, gând personalizat, recurgând la antiteză, paradox, hiperbolă, emfază. Așa cum notam la început, problemele care țin de variantele umorului și de interdependența cu celelalte moduri ale comicului sunt extrem de numeroase, însă nu ne pot reține atenția decât pentru certificarea operațiunii de identificare a respectivelor sale concretizări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
timpului", din care să ne extrapolăm miturile viitorului, să "decidem care din lumile posibile ar fi cea mai bună". 376 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. "Epoca noastră, spintecătoare de mituri și de mistică, se vrea dedicată regimului antitezei și, prin aceasta, tuturor tentațiilor exagerării hiperbolice.", mai spune autorul francez. 377 "Dacă mitul este o lume alternativă creată de om, și interpretarea mitului este una, expresie a aceleiași capacități umane." Barry Powell, op. cit., p. 45. 378 În Robert Ellwood
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
AUTOR Cartea-i scrisă la... beție Și te scoate din Umor! Ba, mai mult, vița de vie Cere ,,drept de ...autor"! IUBIȚI Dansau așa înlănțuiți, Erau și soți dar și ..iubiți: Ea, de vecinul de pe scară Iar El ...de secretară . ANTITEZE Ești artist ! De rasă... rară ! Cu premii și osanale ; Treaz ... săruți Steaua polară! Beat nu faci două ... parale " ! MAI CURIOS Amicului V. V. Volumul tău ingenios Se vrea citit în sus și-n...jos ; Dar știi ce e mai...curios ? Oricum
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
să fiu brici în timpul interogatoriilor. La Arestări, cu Lee, fusesem vioara a doua, dar dacă Fritzie și cu mine deveneam parteneri, voiam să știe că n-o să fac pe marioneta sau pe lacheul, ca Harry Sears pe lângă Russ Millard. Millard, antiteza polițistă a lui Fritzie, trăgea și el de mine. Transformase camera 204 de la El Nido în biroul lui de pe teren și se ducea acolo la sfârșitul turei ca să citească din colecția de hârțoage frumos îndosariată de Lee. Acum, că Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. La microfon, Monica Lovinescu. Aceeași disperare venind de departe și În kilometri și În timp. Poporul În slujba propriilor sale idealuri, poporul la cârma propriului său destin și În exercițiul propriei sale libertăți, al „propriei sale condiții”, poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce să adaug trei secole -, nu întreprind nimic durabil. Și totuși nimic nu durează mai mult decât ceea ce se face în clipă și pentru clipă. Să repet expresia mea favorită, eternizarea momentaneității? Gustul meu înnăscut - și atât de spaniol! - pentru antiteze și conceptism m-ar împinge să vorbesc despre momentaneizarea eternității. Să pironești roata timpului! [S-au și împlinit doi ani și ceva mai mult de jumătate de când am scris la Paris rândurile acestea și azi le reparcurg aici, în Hendaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
criminal e posibil și probabil. Al doilea element, poate chiar mai important decât primul, este enigma, plăcerea incitantă pe care o simte „creierul“ când deschide poarta situațiilor paradoxale, imposibile, absurde și inimaginabile ca ale ghicitorilor. Semnalând că Oedip Rege e antiteza romanului polițist, pentru că publicul știe tocmai ceea ce detectivul ignoră, Roger Caillois a subliniat, pe de altă parte, că În aventura polițistă narațiunea urmează ordinea revelației și se desfășoară Între cadavrul victimei și arestarea asasinului, curs care Înlocuiește ordinea Întâmplărilor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]