4,171 matches
-
califică drept „sofist, mai degrabă decît filozof (în sensul originar al celor doi termeni)”, aservit școlii sale teologice. Pînă și importanța origenismului său este evaluată în mod diferit; o serioasă opoziție a întîmpinat propunerea lui D.B. Evans de a interpreta antropologia lui Leonțiu în cadrul doctrinei evagriene (origeniste) a intelectelor preexistente, sugerînd astfel că Cristos al lui Leonțiu ar fi singurul, dintre atîtea intelecte, care i-a rămas credincios în contemplație Logosului divin. Oricum, în urma studiilor lui Richard, Leonțiu nu mai este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos. într-adevăr, insistența asupra miracolelor și a miraculosului în tradiția evanghelică este unul dintre aspectele prin care Leonțiu din Ierusalim se deosebește de Leonțiu din Bizanț. Importante sînt și diferențele la nivelul antropologiei; așa cum am văzut, pentru Leonțiu din Bizanț, unirea sufletului cu trupul nu derivă din natura proprie a acesteia, ci se produce prin voință divină, în timp ce pentru Leonțiu din Ierusalim trupul și sufletul sînt unite printr-o necesitate naturală. Acest lucru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spațiile galactice, regnurile și istoria într-o adevărată beție a cunoașterii. Un eu plin, jubilativ, care își proclamă fericirea în ubicuitate și în predispoziție ludică. Plecând de la date de genetică, biologie și psihologie, B. s-a ridicat până în pragul unei antropologii filosofice, având drept corolar o teorie a personalității, înțeleasă ca obiect modelat și subiect modelator de cultură. În mod firesc, el va așeza în centrul ideilor sale estetice individualitatea creatorului. Cărților de „filosofie biologică” intenționa să le adauge volumul Personalitatea
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
poveștilor populare românești, 1960), Sabina Cornelia Stroescu (Cu privire la sistemul de clasificare al snoavelor, 1965), Tony Brill ( Principiile clasificării legendelor populare românești, 1966). Se tipăresc bibliografii și alte instrumente de cercetare, studii de istoria folclorului, folcloristicii și etnografiei, studii de etnologie, antropologie socială și culturală, de etnografie, folclor, artă populară, folclor macedoromân, istroromân, meglenoromân și al altor români de peste hotare, folclor străin, recenzii ș.a. Spre deosebire de publicațiile de profil anterioare („Șezătoarea”, „Ion Creangă”, „Ghilușul”, „Tudor Pamfile”, „Făt- Frumos”, „Comoara satelor”, „Izvorașul” ș.a
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
inițiindu-se rubrici precum „Puncte de vedere”, „Repere fundamentale”, „Ancheta noastră”, „Restituiri”, „Dialogul artelor”, „Cronica edițiilor”, „Breviar”, „Aqua forte”, „În foileton”, „Biblioteca de poezie românească”, „Confesiuni literare” ș.a. Ultimele decenii aduc modalități critice noi, de la arhetipologie și critică psihanalitică la antropologie culturală, critică simbolică, structuralism, fenomenologie ș.a. După 1990 rubricile cele mai interesante sunt „Poetică”, „Mythos și logos”, „Controverse”, „Opinii”, „Evocări”, „Texte și documente”, „Scriitori români contemporani”. De-a lungul vremii contribuie cu studii G. Călinescu (semnatar al unui număr impresionant
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
tu, noi și voi. Unele idei ale ultimelor eseuri se află in nuce în prima carte a lui Ș., editată și în traducere românească în 1995. Un subcapitol se intitulează chiar A fi, a face, a avea. Fragment dintr-o antropologie metafizică. Se menționează că studiul Despre dialogul interior s-ar integra într-o lucrare amplă, existentă în manuscris, Unité et pluralité. Notes pour une métaphysique de l’„ens creatum”. Redactată în Franța, sub ocupație hitleristă, lucrarea include respingerea nazismului de pe
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
cum mărturisește disimulat și în Eu & tu & el & ea...) doar o deviere temporară, conjuncturală, de la leninism, apreciere pe care o va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică), tr. Mona Antohi și Sorin Antohi, postfață Virgil Nemoianu, București, 1995; Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic, București, 1978; A fi, a face, a avea, București, 1985; Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat, București, 1990
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
c-un zâmbet ironic, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Timișoara, 2000; Pornind de la zero, postfață Emil Iordache, București, 2000; Între două lumi, Oradea, 2001; Über den Wald, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 2002. Ediții: Petre Țuțea, Omul (tratat de antropologie creștină), I-II, postfața edit., Iași, 1992-1993. Repere bibliografice: Ioan Holban, Câtă suferință, atâta demnitate, CRC, 1994,24; Magda Teodorescu, A treisprezecea zodie, CNP, 1995, 4; Liviu Ioan Stoiciu, „Zodia nopții”, „Cotidianul”, 1995, 4 mai; Cristian Livescu, Zodia lucidității, CNT
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
un fel sau altul marcat de stoicism, în opera lui Origen fiind evidente elemente de origine stoică; opoziția trebuie însă interpretată cu mai multă prudență, îndeosebi din perspectivă asiatică. Într‑adevăr, cultura asiatică nu prezintă aceeași omogenitate ca cea alexandrină: antropologiei materialiste a lui Irineu, de exemplu, i se opune, prin Iustin, o tendință evidentă spre platonism, deși filozoful n‑a știut niciodată cât de relativ era platonismul său”. Dincolo de aceste diferențe de conținut există, de asemenea, o diferență semnificativă de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veritabilă summa de ereziologie și de dogmatică, cuprinde cinci părți, din care primele patru prezintă un inventar cvasicomplet al doctrinelor eretice, în timp ce ultima, cea mai dezvoltată dintre toate, prezintă o expunere sistematică a doctrinei ortodoxe: Treimea (1‑3); creație, angelologie, antropologie (4, 9); providență (10); cristologie (11‑15); bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu (16); unitatea celor două Testamente (17); botez (18); eshatologie (19‑23); etică (24‑29). Este vorba, așadar, de un veritabil „manual de dogmatică”, menit să ofere o idee
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Șarlota Solcan, Femeile..., pp. 287-292). 23. Cu reprezentanți citați și notele precedente, ascultători față de chipul de abordare propus de Ștefan S. Gorovei în schița Femeia. Statut juridic și acțiune socială, parte a unui program mai amplu - Fragmente pentru o antropologie socială (Moldova secolului al XVII-lea) - publicat în Anuarul Muzeului Județean Vaslui. „Acta Moldavie Meridionalis”, XII-XIV, 1990-1992, pp. 169-171. 24. I-aș evoca aici întâi pe cei care semnează în volumul Cum scriem istoria. Apelul la științe și dezvoltările metodologice
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numele lor figurează în aceste pagini). Aceste „grupuri” comunică între ele. Am avut plăcerea să constat că trei dintre contribuițiile „bucureștencelor” (Violeta Barbu, De bono conjugati, Șarlota Solcan, Femeile... și Șarlota Solcan, Familia...) sunt recenzate la Cluj-Napoca, în „Caiete de antropologie istorică” (V, 2006, nr. 1-2 [8-9], pp. 409-411; 411-414; 414-416). 26. Hervé Martin, Mentalités médiévales, p. 416. 27. Ibidem, pp. 416-417. 28. Georges Duby, Doamnele din veacul al XVII-lea, [vers. rom.] București, Editura Meridiane, 2000, p. 218. 29. Georges
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346-1603, editat de Gr. G. Tocilescu, București, 1931, pp. 469-482; Vezi Claudia Tița, „De la diversa cibaria la hrana Raiului. Ospețe voievodale și coduri alimentare în Ungrovlahia secolului al XVI-lea”, în Caiete de antropologie istorică, V, 2006, nr. 1-2 (8-9), pp. 17-19. 120. în Călători străini..., vol. VI, p. 168 (vezi și Șarolta Solcan, loc. cit.). 121. Nicolae Iorga, Viața femeilor în trecutul românesc, p. 114. 122. în Călători străini..., vol. III, p. 13
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cuventări funebrali și memoriale, Sibiu, 1889; Titu Budu, „Cuventări funebrale și iertațiuni din auctori renumiți și din scriptele repausatului. Despre profilul omileticii funebre transilvănene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”, în Symposia. Caiete de Etnologie și Antropologie, Craiova, Centrul Creației Populare Dolj, 2002, pp. 215-234, citate de Marius Rotar, „Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX”, în Cum scriem istoria, p. 314, notele 82-86; vezi, de același, Georgiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ale creierului, dar concomitent și asupra „facultăților și dispozițiilor psihologice” ale indivizilor. De aici, până la stabilirea unor „tipuri umane” distanța părea să fie foarte mică. Teoria lui F.J. Gall a avut un mare răsunet medical În epocă, dar și În antropologie și filosofie. În filosofie, cea mai mare influență a avut-o asupra lui Hegel și Maine de Biran. Pentru a-și demonstra tezele, Hegel a recurs la teoriile lui Galll, În lucrarea sa Fenomenologia spiritului, apelând la frenologie. Hegel face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și explica umanul, considerat ca semnificație a persoanei umane. Umanul este calitatea de a fi a omului, care-l diferențiază de toate celelalte lucruri ale lumii, făcându-l să fie un mod de existență personală. Astfel, ne plasăm În sfera antropologiei. Omul reprezintă o realitate cu un caracter particular. El este parte a lumii, dar și obiect al cunoașterii și subiect cunoscător, având prin aceasta o semnificație antropologică (N. Berdiaevă. Orice doctrină care Încearcă să explice omul este personalistă. Persoana umană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Berdiaev, De la destination de l’hommeă. Astfel, descoperim că o simplă definiție a persoanei ar fi unilaterală și incompletă. Să Încercăm, prin urmare, să vedem mai Întâi ce este persoana, și apoi să Încercăm să o definim. În perspectiva unei antropologii spiritualiste, „omul este o ființă tainică, cu rădăcinile În niște adâncimi spirituale despre care nu se poate ști până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să o idealizeze? N. Berdiaev răspunde la această Întrebare cu argumentele antropologiei creștine, conform căreia „omul este o ființă creată de Dumnezeu, o ființă liberă care, prin această libertate, se desprinde de Dumnezeu păcătuind, dar se regenerează prin grația care o salvează” (De la destination de l’hommeă. Pentru M. Scheler, omul se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
1894 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, obținând licența în 1901. Va fi profesor secundar de franceză și germană la Târgoviște, apoi la Galați (1905-1908), unde înființează și conduce revista „Curentul nou” (1905-1906), care îl face cunoscut. Studiază antropologia la Göttingen (1911-1914), consacrându-se cercetărilor în acest domeniu și în acela al paleontologiei. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea colaborează la gazete socialiste, precum „Proletarul” din Botoșani, în paginile căreia debutează în 1892, „Adevărul” și suplimentele lui literare, „Lumea
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
propovăduit un realism clasic; ca și N. Iorga, H. Sanielevici are un temperament de misionar laic pentru ridicarea poporului prin morală. Adevăratele lui speculații nu puteau fi deci de natură estetică, ci se defășoară în domeniul științelor sociale și al antropologiei. E. LOVINESCU Critica lui Sanielevici e mai degrabă o estetică în care se discută „probleme sociale și psihologice”, făcându-se mari asociațiuni biologice în stilul unei erudiții vii, extravagante, tip Hasdeu. [...] Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
perspectiva deschiderii ecumenice din scrierile teologilor catolici Jean Daniélou, Henri de Lubac, Hans Urs von Balthasar, învață araba și sancrita. Din 1949 este student al Facultății de Teologie, însă își ia licența abia în 1956, cu teza Schiță a unei antropologii apofatice în spiritul tradiției ortodoxe, coordonator fiindu-i Dumitru Stăniloae. Asociază laturii științifice asumarea practicii: este novice la mănăstirea Neamț și pedagog la Seminarul Monahal Superior (1950-1953), ajutor de bibliotecar la Patriarhie, ucenic la mănăstirea Slatina, unde în 1956 va
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
de Al. Leontescu. Foarte bine reprezentat este sectorul eseistic, susținut de Mihai Șora (Autenticitate, convertire, trădare, Arta moralității și moralitatea în artă), Stelian Tecucianu (Emil Cioran și perspectiva României), Mircea Eliade (Un înțeles al semnelor), Traian Herseni ( Câteva considerații de antropologie filosofică), G. M. Vlădescu (Revistele de provincie). În numărul 2/1937 Stelian Tecucianu recenzează romanul Domnișoara Christina de Mircea Eliade. Alți colaboratori: Teodor Scarlat, Ion Aurel Manolescu, Mircea Vian, Pavel Georgescu. I.R.-N.
SEMNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289618_a_290947]
-
ideologiile social-politice reformatoare ale iluminiștilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, inaugurate de J.J. Rousseau prin lucrarea sa Discours sur l’origine et les fondements de l’inégalité parmi les hommes (1755). În egală măsură, din perspectiva antropologiei filosofice, doctrina morală a lui I. Kant, constituie un important fundament modern care introduce valorile morale ca normă de conduită a persoanei în relațiile sale cu ceilalți și cu lumea. Constituindu-se, în felul acesta, ca o doctrină, dar și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
În sfera igienei mintale, starea de sănătate mintală este considerată o dimensiune ontologică naturală a persoanei umane, iar boala un accident al existenței. Pe aceste considerente, igiena mintală devine o parte integrantă și poate una dintre cele mai importante ale antropologiei medico-psihologice (Christian, V.E. Gebsattel, F. Laplautine, Cl. Herzlich). Pornind de la om, obiectul igienei mintale este extins cu predilecție, ca specializare, către sănătatea mintală. A. Porot definește starea de sănătate mintală ca fiind „aptitudinea psihicului de a funcționa într-un fel
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a neurolepticelor, apar „Dispensarele de psihiatrie” și serviciile de psihiatrie din cadrul spitalelor de medicină generală, renunțându-se la izolarea bolnavilor psihic în servicii sau spitale separate. O contribuție importantă la acțiunea de igienă mintală au adus-o cercetările din sfera antropologiei culturale, prin psihiatria transculturală sau etnopsihiatrie (E. Kraepelin, H. Ellenberger, M.H. Murray) sau din afara psihiatriei și psihologiei sociale (E. Fromm). Au apărut publicații de specialitate, cum este revista Hygiène mentale în Franța, sau studii și monografii de igienă mentală, cum
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]