2,251 matches
-
de a vă schimba locul de muncă, de a vă vedea mai puțin cu anumiți prieteni, de a vă acorda mai mult timp dumneavoastră Înșivă, În ciuda angajamentelor familiale, sau chiar de a rupe o relație care a devenit nesănătoasă sau apăsătoare. Pe lîngă anumite căi de a folosi Reiki, În capitolul de față vom analiza diferite alte moduri În care vă puteți ocupa de evoluția dumneavoastră spirituală și personală, inclusiv meditația, vizualizarea, precum și intrarea În legătură cu ghizii spirituali și cu Îngerii, dar
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
The Big Sleep, Farewell, My Lovely, The High Window și The Lady in the Lake, ar constitui - din perspectiva „seninătății” personajului principal - etapa diurnă a creației; ultimele trei, The Little Sister, The Long Goodbye și Playback - faza vesperală, a amurgului apăsător). Acest lucru n-ar fi relevant pentru scrisul lui Chandler, ci pentru logica internă a personajului. Posibil. Numai că, în cazul romanelor invocate, linia de separare nu există. Planul înclinat al evoluției eroului e contrabalansat de admirabila coerență a întregului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
birou și produceau numărul de pagini prevăzute de contract. Condițiile erau aceleași, fie că lucrai pentru Paramount sau Metro Goldwyn Mayer, studiourile care, la mijlocul anilor ’40, au făcut din scriitorul prost plătit Raymond Chandler un om bogat. Evadat din singurătatea apăsătoare a vieții de până atunci - singura persoană cu care se vedea era Cissy, propria-i soție, ajunsă deja la o vârstă respectabilă: în 1943, când pleacă la Hollywood, Chandler are cincizeci și cinci de ani, iar Cissy îl depășea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la îndemână și îndepărtat totodată - se încheie investigațiile lui Marlowe și tot aici probează vinovăția micuței asasine ce obișnuia să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în paturile bărbaților. Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat sunt martorii, nu făptașii. Izolată în lumea ei bolnavă, între perversitatea unei maturități de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
coboară, prin vasele comunicante ale disperării, în adâncimile ființei lui Marlowe, pentru a-și stabili acolo o redută sortită să reziste până la sfârșit: Am ajuns târziu acasă și eram obosit și deprimat. Era o seară din acelea când aerul e apăsător și zgomotele nopții par înăbușite și îndepărtate. Luna era în înaltul cerului, învăluită în ceață și lipsită de strălucire. M-am plimbat de colo-colo prin casă și mi-am pus niște discuri, dar abia dacă le auzeam. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și cenușiul existenței obișnuite: obsesia aridității (simbolizată de piatră), tristețea fără motiv, sentimentul apăsător al așteptării inutile, explorarea deliberată a fenomenelor regresive în cadrul unei imagistici a „calcifierii universale” (Mircea Iorgulescu). Într-o lume în care Dumnezeu a murit, poetul - singurul care mai poate percepe „urmele” prezenței acestuia, devenită dureroasă absență - își poartă în neștire
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
căsători cu un prinț, aducând o compensație târzie la dezamăgirile mamei (...). Iubirea arătată de părinți, atât de emoționantă și, în fond, atât de copilărească, nu este altceva decât o formă de narcisism”. Gentzbittel (1991), directoare a Liceului Fénelon, are experiența apăsătoarei ambiții parentale care se ascunde adesea sub masca altruismului: sacrificiul pentru propriul copil. „Sunt sigură, scrie ea, că elevii ai căror părinți nu au construit în locul lor un proiect profesional, o planificare a studiilor sunt binecuvântați de Ceruri (...). Nefericit cel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mondiale! În altă ordine de idei: multe femei nici nu cunosc munca noastră, nici drepturile obținute și mai puțin le interesează toate acele probleme sociale în legătură cu nevoile familiei, cu drepturile mamei, și ale copilului, cu articolele din lege, nedrepte și apăsătoare pentru femei, cu situația femeii sub raportul legilor și al moravurilor. Sunt și femei care, deși cunosc ce s-a obținut prin munca noastră, nu vor să recunoască cui se datoresc aceste realizări. Ne ignorează și ceea ce-i mai straniu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ritmurile, caracterul reiterativ al vieții („Ca niște minutare pe un cadran / Ne învârtim pe-același loc închis / Ne deșteptăm și iar cădem în vis”) fac versul „banal”, „trist, monoton și vechi”. Poezia lui B. are o atmosferă specifică, tenebroasă și apăsătoare. Metaforele relevă sensuri și conotații negative, iar lexicul este suprasaturat cu noțiuni din sfera semantică a morții, descompunerii, pierderii, suferinței, tristeții, singurătății, indeterminării, banalului, monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea directă, tonul familiar și cam monocord constituie modul propriu al unei lirici
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
conturată o lume specifică, dominată de tragism, nu sunt însă niciodată pe măsura temerității proiectelor. Spațiul este mai întotdeauna unul închis - fabrica sau mahalaua, mina sau „coronul” (colonia minieră), târgul de pescari pierdut în Deltă, casa de toleranță. Această condiționare, apăsătoare, obsesivă, se dovedește hotărâtoare pentru soarta personajelor. Unii o acceptă și vor fi cu încetul anulați ca individualități, chiar distruși fizic, alții caută o ieșire fie prin rezistență demnă și revoltă, fie prin violență. Întrebările grave, uneori legate de viață
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
la spital pe jos. În jurul ambasadelor, oamenii se îngrămădeau, mașinile plecau toate în aceeași direcție: spre aeroport. Era amuzant să vezi că, în ciuda acestei agitații, fiecare nație rămânea fidelă ei înseși. Americanii blocau strada prin abundența mijloacelor de locomoție, prin apăsătoarea și liniștita aroganță a pregătirilor lor. Englezii părăseau locurile, de parcă ar fi fost vorba de o deplasare cotidiană, a cărei banalitate nu merita nici o vorbă, nici un gest în plus. Francezii organizau dezordinea, își dădeau dispoziții unii altora, așteptau pe cineva
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
chip nelămurit ca dispariția în goană a străzilor în urma prelatei ridicate a camionului să-i dezvăluie taina acelei vieți fără război. La o răspântie, cât opriră la un semafor, zări fereastra unui restaurant deschisă, spre bucătărie. Seara de iulie era apăsătoare. Un bucătar mișca din loc, cu infinite precauții, o oală voluminoasă, cu trupul îndoit spre spate, cu o strâmbătură de efort pe buze. Era ciudat lucru să te gândești la o viață în care oala aia mare și conținutul ei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fi fost rusoaică, n-ar fi avut niciodată curajul să vină până aici...“ își spuse el, dându-și seama că era o modalitate cu totul imperfectă de a descrie natura acelei femei. Străină fiind, acționa cu mai multă libertate față de apăsătoarele legi și obiceiuri care conduceau țara și pe care nu le credea absolute. Prin urmare, ele încetau să mai fie absolute. Din locul unde se oprise, Pavel auzea șopotul apei, foșnetul suplu și sonor care, noaptea, le umplea casa, topindu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
într-o lume fluidă, unde oamenii se mișcă alene mergând parcă sub apă, străzile se lungesc și camerele se comprimă, ochi fosforescenți apar din noapte și privesc prin ferestre, luna are o strălucire de magneziu, iar cerul pare un tavan apăsător, totul ca și cum pe ochi vi s-ar fi lăsat pielița translucidă a coșmarului.” Tehnici de science-fiction și psihedelism, univers morbid-romantic sau „citate culturale” din romanul horror de la E. A. Poe la S. King, dar nu fără trimiteri la Lewis Carroll și
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul amar”, un amurg apăsător de toamnă tristă și rece marchează decorul, convențional, în care amărâtul visător își plânge jalea sau urzește castele în aer. Câte o pornire de revoltă se pierde îndată într-un noian de disperare și, înfrânt, Fulg Pribeag (cu acest pseudonim
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
de pilda religioasă. B. folosește, frecvent retoric, o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
de o satisfacție excesivă pentru particularități fără o valoare În sine. că Decepția, reprezentând un sentiment complex al suferinței sufletești și morale a individului. Ea se manifestă prin tristețe, care este o stare prelungită de durere morală, o deprimare sufletească apăsătoare ce imobilizează persoana. Tot aici sunt incluse grija, ca formă de neliniște, de frământare sufletească și morală, precum și plictiseala, care este o formă activă de tristețe, o existență inertă, goală, lipsită de sens, o conștiință vidă care caută ceva, fără
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ca și povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situații conflictuale, ca o plonjare directă în ficțiune; explicațiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului pe care urmează să-l părăsească Vasile Murășanu. Este ca o prevestire a caracterului mohorât al
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
certificat medical cu tratament, dar eu nu-mi pun ochelarii să verific oare pe ce dată sau pe care copil este întocmit, dintr-o pădure de copii. Mie-mi ajunge scena matinală de pe stradă, când băiatul fără griji și boli apăsătoare se zbenguie în toată frumusețea mișcărilor sale involuntare și voluntare într-o școală a străzii, care uneori devine și școala vieții. Intră și copilul pentru care m-am aventurat în așa ambianță înfiorătoare, unde nu puteai să iei loc și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
iernii, țurțurii de pe case sunt ca niște opere de artă spre bucuria copiilor, îi găsești și în peșteri, o minunăție! Unii coboară din sus, alții se înalță până se întâlnesc în același sărut. Gheața din răcoritoare face mai suportabilă căldura apăsătoare. Dar urșii polari sau pinguinii, unde ar sta, unde șiar face căsuțele și ar da naștere la puii lor?! Să știi că și apa mării s-a făcut tot din gheață! -Și dacă mă voi topi și eu, întrebă Gheața
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
despre țara mea natală, Milton. Și despre adevăratul cămin al părinților tăi. Musafirii au plecat. Nu s-au mai Întors. Jimmy și Phyllis Fioretos. Gus și Helen Panos. Peter Tatakis. Buickurile au plecat de pe Middlesex, lăsând În urmă un gol apăsător În sufrageria noastră. De atunci n-au mai fost mese de duminică. Nici bărbați năsoși suflându-și nasurile ca niște trompete În surdină. Nici femei care să mă piște de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a intrat directorul, urmat de Inspector. Au intrat apoi Arvon, dirigintele nostru, care afișa un zâmbet foarte satisfăcut, șefii claselor, care începeau să se încurajeze, căci culoarea le mai revenise în obraji, și restul corpului didactic. A urmat o liniște apăsătoare care a durat câteva secunde. Inspectorul a rupt tăcerea cu o replică batjocoritoare: Și ce ar trebui să văd aici? Șefii claselor erau contrariați și până și îndrăzneala lui Dimitri a început să se subțieze. Cu ochii săi văzuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aveau loc astăzi. Care nu v-au emoționat deloc. — De unde știți? — Răspundeți la Întrebare. — Poate că m-ați fi reținut. — Nici o treabă urgentă nu vă chema la La Rochelle, pentru că trebuia să mai stați câteva zile În Baleare. — Atmosfera era apăsătoare. Gândul că acel bărbat... Nu mai mult gândul că, În urma telefonului primit, am fi putut să vă punem anumite Întrebări? — V-ați fi putut servi de mine ca momeală. Când m-ar fi sunat din nou ca să-mi fixeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pisălogul ăsta enervant trimis pe capul lui. Savurează în tăcere desfătarea singurătății. Liniștea îl îmbie la meditație și amintiri. A rostit cu voce tare nu mele Domnului, el, care n-o să mai pună niciodată piciorul pe Pământul Sfânt... Liniștea devine apăsătoare. Pusio e primul care rupe tăcerea: — Acum un an și ceva, când am venit la Roma... Șoptește, ca și cum întunericul l-ar inhiba. — Ce te-ai mai înrolat și tu, dacă tot aveai cetățenie? întrea bă instructorul. — Unchiul meu a insistat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să fie acuzat că uneltește împotriva lui Augustus. Se foiește neliniștit. Mai e ceva care-i apasă conștiința, deși nu-și dă bine seama ce. Chipul i se întunecă. Prostit de băutură, a făcut și el o mărturisire destul de apăsătoare pentru reputația sa, dacă va ajunge la urechile cui nu trebuie. Într-un elan sentimental, stimulat cu siguranță de vin, i-a mărturisit lui Nerva că îl consideră cel mai apropiat prieten al său și că dacă își ia zilele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]