8,321 matches
-
pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare, iată că, în momentele din ce în ce mai greu de suportat, adică atunci când era în întregime lucid, tânărul băga tot mai atent și mai îngrijorat de seamă că parcă „ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită 200 Rareș Tiron viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din Irak stă strania și contestabila doctrină a lui justum bellum, expusă pe larg de Toma d'Aquino în Summa Theologiae și rafinată ulterior, printre alții, de Hugo Grotius, de Samuel Pufendorf și de Christian Wolff. Acest lucru, menit, în aparență, să acrediteze tendințele expansioniste ale Americii, nu face decât să sublinieze, o dată în plus, fragilele baze etice pe care se instituie civilizația modernă. Prin urmare, în teorie, susținem necondiționat ideea protejării vieții fiecărei ființe umane, dar, în practică, nu ezităm
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din Japonia pot fi grupate sub semnul celei de-a doua categorii descrise de Durkheim: atent, în primul rând, la reacția grupului față de actele sale, niponul obișnuit capitulează rapid atunci când devine convins că i-a dezamăgit pe ceilalți. Sfâșiat între aparență (tatemae) și esență (honne), el nu poate evita catastrofa (totuși, pentru a fi fidel realității, trebuie să notez că, mai ales în perioada contemporană, apar din ce în ce mai des cazuri de sinucideri egoiste sau amorale). Există mai multe situații în care japonezii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
neverosimil, o utopie a serviciilor domestice, un Empireu al eficienței muncitorești. Acestea fiind spuse, îmi rămâne, în final, sarcina ingrată de a executa o mică evaluare a situației autohtone. Deși formal integrată în structurile europene, România se află, după toate aparențele, în continuare sub zodia păcătoasă a colonialismului cultural, reflex al unui imperialism de tip oriental: secolele de ocupație fanariotă au lăsat urme adânci în mentalitatea balcanicilor. Pentru a-și găsi locul, pe care cu toții sperăm că-l merită, între națiunile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de acesta, consimțind la uciderea femeii-demon pentru a putea să se nască femeia-copil (amândouă la fel de străine de adevărata ei natură, plăsmuiri ale psihicului masculin), ea a știut să-și folosească astfel poziția pentru a-și întări dominația asupra lui. În ciuda aparențelor, niciunde femeile nu dețin atâta putere cât în Japonia, o putere ascunsă, niciodată mărturisită. Bărbatul este redus la rolul de susținător financiar al familiei. Soția controlează toate resursele bănești, ia toate deciziile privitoare la cămin, are tot timpul liber la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acest arhipelag, a fi străin înseamnă a fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în fața epifaniilor, fapt pe care, totuși, nu-l pot accepta decât după amiaza) și vă veți convinge de micile capcane retorico-stilistice la care am recurs din pură disperare. Dar destul cu introducerile fastidioase! Sunt, în continuare, în Japonia, după toate aparențele metamorfozat în turist la Kamakura. Așezarea, una dintre cele mai celebre și mai bine conservate bijuterii istorice din arhipelag, le-a slujit drept refugiu spiritual lui D. T. Suzuki (important gânditor budist din perioada modernă) și lui Yasunari Kawabata (celebru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mâncare, pentru că, probabil, în timpurile întunecate de atunci, numai pentru cineva drag te-ai fi îndurat să-ți rupi bucătura de la gură. Aceeași viziune eminamente economică asupra femeii ca prestator silit de diverse servicii prezidă și alcătuirea unui kanji în aparență nevinovat, menit să transpună pictural ideea de comerț 商. O pereche de coapse desfăcute, cu o deschizătură între ele desemnând, fără îndoială, vaginul, asupra căreia se ridică țanțoș acul simbolizând penetrarea: iată că transpare un consens universal în privința celei mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vină: kanji pentru iluzie, incoerent, fals, lipsit de rațiune 妄 ne arată femeia 女 care, literalmente, îl "orbește" 亡, îi ia mințile bărbatului devenit, dintr-o dată, vulnerabil. Avem, aici, un prim indiciu al unei stranii stări de fapt: în spatele aparenței firave, în ciuda statutului de asuprit la care a fost supusă, în femeie se ascund forțe surprinzătoare, de neîmblânzit, de care bărbatul se teme. Din nou, Freud ar fi invitat să ia cuvântul... Ei bine, lista ar putea continua la nesfârșit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
măști, poartă pecetea acestei rupturi, oferind în schimb posibilitatea unui refugiu și deci a unei salvări. Chiar dacă acest arhetip este, după Jung, o formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
clar la Feodor Mihailovici. Problema e că În ființa lui se săvîrșea permanent o muncă lăuntrică, aveau loc creșterea și mișcarea ideilor și lui Îi era Întotdeauna greu să se rupă de această muncă pentru a scrie. RămînÎnd leneș În aparență, el, În fapt, muncea neobosit“1. De această „lene“ a lui Dostoievski a Încercat să profite un editor, Feodor Stellovski, cu care Dostoievski a Încheiat În 1865 un contract pentru editarea operelor sale În trei volume ; pentru Dostoievski punctul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator", mai ales al conducătorilor bisericii, determina o atare situație, care în aparență nu-i părea una complet greșită, atâta timp cât se manifesta dogmatic și nu în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor din societate"133. În opinia sa, deși Biserica era mama tuturor, reprezentanții săi greșeau oprindu-se la lucruri de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
voința cuiva de a fi ars după deces, însă cu serviciile religioase de rigoare, chiar dacă Biserica interzisese acest lucru (trimiterea era implicită la Biserica Ortodoxă Română). Șerboianu credea că în asemenea caz preotul trebuia să oficieze serviciul religios, "deși în aparență se încalcă disciplina religioasă"194. Motivația era simplă, preotul își asuma "zelos" postura, aducând "la matca credinței pe mulți dintre cei vii" și zdrobind "idolul necredinței din inimile multora"195. Pentru exemplificare el recurgea la două exemple: cel al soldatului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu și-a dat consimțământul pentru practicarea incinerării cum e cazul nostru și cel mort a dorit să fie incinerat și să i se facă slujbă religioasă, e dator preotul să oficieze sau nu? Eu socotesc că "da", deși în aparență se încalcă disciplina religioasă. // Pedepsește-mă pe mine, preot, pentru călcarea acestei discipline, dar... bucură-te și răsplătește-mă, că prin oficiul și zelul meu religios, am readus la marca credinței pe mulți dintre cei vii și am sfărmat idolul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
punct de sprijin fix pentru o cunoaștere solidă. Or, potrivit acelei științe galileene a naturii care avea să bulverseze modul de gândire al omului european și să facă din el ceea ce este, continuă să fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sensul strict al termenului și pe care trebuie s-o numim în cazul lor conștiință transcendentală. Prin urmare, dacă idealizările geometrice și matematice își au sursa în subiectivitate este pentru că, departe de a o reduce pe aceasta la o simplă aparență, lumea științei găsește dimpotrivă în ea principiul care o generează continuu drept condiția permanentă a propriei sale posibilități. În sfîrșit, în măsura în care lumea spiritului, cu legile și creațiile sale proprii, se sprijină, se pare, pe o natură, pe o corporalitate umană
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
hrana, îmbrăcămintea, locuința etc. -, cât și prin jocul spontan al vieții înseși, celebrarea destinului propriu, erotismul, relația cu moartea. Un atare "a face" se exprimă în rituri diverse, care conferă fiecărei societăți fizionomia proprie. Organizarea socială cu structurarea sa în aparență obiectivă nu este decât reprezentarea exterioară în viziunea teoretică a ceea ce este în sine praxis și care află în viață subiectivitatea absolută și numai în ea locul realității sale, ca și principiul dezvoltării sale și al "legilor" care o guvernează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
peiorativă urmărind să descalifice știința, nici o condamnare. Numai atunci când domeniul științei este perceput ca singurul domeniu al ființei care există cu-adevărat și, astfel, cel în care se găsesc viața și cultura sa este surghiunit în ne-ființă sau în aparența iluziei, filozoful are datoria să intervină. Încă o dată, nu cunoașterea științifică este pusă în cauză aici, ci ideologia care i se asociază în zilele noastre și potrivit căreia aceasta este singura cunoaștere posibilă, cea care trebuie să le suprime pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a oricărei lumi posibile, ea o definește de asemenea pe cea a artei: "Prin sensibilitate și doar prin ea reușim să ajungem la adevăr în artă", declară Kandisky. Astfel, faimoasele legi ale frumosului, fiind cele ale sensibilității, nu au decât aparența legilor matematice, ideale și obiective. Chiar și atunci când am reuși să conferim formelor și relațiilor pe care le întrețin diversele elemente plastice ale unei compoziții o formulare matematică riguroasă, aceasta nu ar fi niciodată decât aproximarea ideală a unor proporții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
materie a cunoașterii sale, și anume opera însăși, opera de artă în apartenența sa irecuzabilă la o lume, în obiectivitatea sa. Vom arăta că nu este aici nimic adevărat, că pretinsa obiectivitate a operei de artă nu este decât o aparență, pe care analiza va trebui în mod necesar să o traverseze dacă vrea să ajungă la locul unde se găsește cu-adevărat opera însăși. Astfel, chestiunea unei culturi teoretice, adică a unei teoretizări a praxisului, rămâne în centrul oricărei reflecții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
arhipelag al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile de ciment ce împrăștie în cele patru colțuri, asemenea unor mădulare dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un material în mod riguros și, prin urmare, de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a exhiba într-o prezentare obiectivă explicită ceea ce nu va putea fi recunoscut și stabilit în mod absolut cert decât în interiorul acestui mod de prezentare și prin el? În așa fel încât tot ceea ce va ține de această ajungere la aparență făcută posibilă de o metodă definită și va răspunde premisei acestei metode va constitui obiectul său, un element al domeniului științei în chestiune și în același timp dovada eficienței și realității sale. În acel moment în care estetica a înțeles
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și unde ne aflăm noi înșine: ceea ce suntem. Arta este reprezentarea vieții. Asta deoarece viața, prin esența sa și voința ființei sale celei mai intime, nu se expune niciodată, nici nu se dispune în Dimensionalul extatic al fenomenalității, adică în aparența unei lumi, ea nu poate exhiba în aceasta realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte în ea, sub forma unei reprezentări ireale, a unei "simple reprezentări". Iată de ce arta face apel la imaginație, care este facultatea de a-ți
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nimerit sau nu a-l "realiza". Astfel, universul tehnic proliferează asemenea unui cancer, auto-producându-se și auto-normându-se pe sine, în absența oricărei norme, în perfecta sa indiferență față de tot ceea ce nu este el față de viață. Dezvoltarea economică, cu legile sale în aparență autonome, cu finalitatea sa abstractă, cu contradicțiile sale neînțelese, cu efectele sale imprevizibile, era trăită de către oameni, din momentul în care reprezintă o lume specifică, ca un destin străin, ce le rezervă alternativ prosperitate și sărăcie, iar cel mai adesea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]