3,340 matches
-
doua zi mă cheamă Beligan. Intru bucuros. ― Ce-ai făcut, măi Mihai? ― Ce-am făcut? ― Le-ai stricat ălora spectacolul. ― Eu? Păi am luat trei rânduri de aplauze, meștere, i-am spart, publicul era în delir. N-au avut ei aplauze la scena asta de când joacă. ― Păi tocmai asta e, la dracu’, că Finți nu a dorit aplauze la scena asta, așa că stai mata pe tușă, am suspendat celălalt spectacol până se însănătoșește Stănescu. Am rămas mut, ceva mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
stricat ălora spectacolul. ― Eu? Păi am luat trei rânduri de aplauze, meștere, i-am spart, publicul era în delir. N-au avut ei aplauze la scena asta de când joacă. ― Păi tocmai asta e, la dracu’, că Finți nu a dorit aplauze la scena asta, așa că stai mata pe tușă, am suspendat celălalt spectacol până se însănătoșește Stănescu. Am rămas mut, ceva mi se părea neverosimil, ceva nu era la locul său, dar decizia se pare că era luată de vreme ce nici Vichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Am rămas mut, ceva mi se părea neverosimil, ceva nu era la locul său, dar decizia se pare că era luată de vreme ce nici Vichi, nici ceilalți nu veniseră la discuție, pur și simplu mă dăduseră afară pentru că Finți nu dorise aplauze la scena aia nenorocită. Era una din lecțiile mele, pe care trebuia să o asimilez dacă voiam să fiu cineva în teatru. Astea, lecțiile de viață, trec mereu pe lângă noi, dar nu ne înghiontesc, nu ne trag de nas, trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
teatru. Este responsabil de creația sa, spectacolul, și trebuie să se ferească mai ales de cei care i-o întrupează, actorii, care sunt imediat predispuși să fie mai deștepți decât găina, mai inventivi și mai îngăduitori cu publicul, căruia, de dragul aplauzelor, îi pot face toate concesiile de pe lume. Așa se strică toate spectacolele, așa s-au deteriorat mari creații. Spectacolul lui Finți rezista în forma de la premieră de mai bine de șaptesprezece ani și nu-mi era mie îngăduit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
puternic pe monologul lui Calboreanu în Apus de soare. ― Că Moldova nu este a mea și nu este a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri în veacul (aici Zecheru zguduia tabla puternic, lumea începea să aplaude) vecilor, amin! (zguduială puternică, aplauze năprasnice) ― Maestre, dacă nu bat tabla, nu luați aplauze, îl informează într-o zi Traian Zecheru - Trăienel, cum îi spuneam noi. ― Ce vorbești, Trăienele dragule, apoi nu știi tu că eu am glasul ăl mai tare de pe aici? La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Că Moldova nu este a mea și nu este a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri în veacul (aici Zecheru zguduia tabla puternic, lumea începea să aplaude) vecilor, amin! (zguduială puternică, aplauze năprasnice) ― Maestre, dacă nu bat tabla, nu luați aplauze, îl informează într-o zi Traian Zecheru - Trăienel, cum îi spuneam noi. ― Ce vorbești, Trăienele dragule, apoi nu știi tu că eu am glasul ăl mai tare de pe aici? La ce bun tabla ta care mai e și strâmbă, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
făcea că privește aiurea), nu este a voastră (Zecheru stă tot așa, nepăsător, iar Calboreanu pare a se enerva, strânge din buze și tună), ci a urmașilor urmașilor voștri (privire ucigătoare, Zecheru nepăsător) în veacul (liniște în sală, nu pleacă aplauzele, privire spre Traian care își rodea unghiile), în veacul (idem și maestrul răcnește), în veacul vecilor, bate tablele, Traiane (Zecheru le bate, publicul pornește în aplauze furtunoase), amin! Ce s-o fi ales oare de tabla aceea istorică? Praful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
urmașilor urmașilor voștri (privire ucigătoare, Zecheru nepăsător) în veacul (liniște în sală, nu pleacă aplauzele, privire spre Traian care își rodea unghiile), în veacul (idem și maestrul răcnește), în veacul vecilor, bate tablele, Traiane (Zecheru le bate, publicul pornește în aplauze furtunoase), amin! Ce s-o fi ales oare de tabla aceea istorică? Praful și pulberea. ― Unde sunt Goian și fiara paloșului, Boldur.... Dar Vasilica! Cabiniera noastră, ce femeie! Plecăm noi la Paris și vine Vasilica la mine ca mă roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de tânără, de aproape în timp. Am stat suspendat deasupra mantinelei hulubăriei mele aproape fără să respir. Mă simțeam oarecum privilegiat pentru că puteam privi de sus, puteam cuprinde cu privirea tot ceea ce mișca acolo, actori și spectatori deopotrivă. La sfârșit, aplauzele au fost un fel de descărcare, nu se mai terminau, iar interpreții erau parcă inepuizabili, zâmbeau și erau fericiți. Am coborât cu greu din podul teatrului, lumea ieșise aproape în totalitate din teatru când am ajuns eu pe scenă. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
voia el, noi ceilalți stăteam și ne uitam, puteam bea o sticlă de bere în liniște), confiscă pantoful unui spectator, îl aruncă în culise și, când termină secvența, uită să aducă papucul omului. Spectacolul merge mai departe, îl terminăm, luăm aplauzele, plecăm rapid la hotel, căci eram obosiți și a doua zi aveam drum lung de făcut. Nu apucăm să ne dezbrăcăm, că auzim o bătaie în ușă, deschid și rămân năuc: în fața mea erau doi ofițeri de poliție. Aceștia nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
praz verde, fără repetiții, de azi pe mâine. Învăț eu textul, stau în mașină cu Ileana Stana cu care aveam scenă directă, îmi explică ea ce și cum, mă îmbărbătează cât poate și gata, intru în scenă, cad, sar, iau aplauze, nu aveam nici un fel de complexe. La arlechin Horea se uită și exclamă: ― Apă’ ni mă, aista-i actor de gumă. Nu-i rău! Am jucat mult în Chirița, l-am jucat și pe Guliță, fără să rup gura târgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
rup gura târgului, eram pe atunci în vână tare, nu aveam eu vreme de roluri din astea molatece. Erau grozavi cu toții. Cosma Brașoveanu, Marian Hudac, Ileana Stana, nebuna de Rodica Popescu râzând ca o capră de se surpa sala de aplauze, Giugaru care parcă era de douăzeci de ani, iar Draga făcea toate paralele. Vine soră-mea într-o zi la București și eu o aduc, evident, la teatru, se potrivise să joc iar în locul lui Bibanu și o rog pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Festivalul de Artă Românească „Doina 2013” din Auckland, Noua Zeelandă. * Atmosferă de sărbătoare în sânul comunității românești de la capătul lumii. * Premieră piesei de teatru „Măgura”, de George Smarandache - un succes absolut. * Aplauze repetate a sute de spectatori neozeelandezi de toate neamurile! Mulți și-au pus întrebarea: De ce o piesă de teatru romanesca și de ce „Măgura” dramaturgului George Smarandache... la capătul lumii? Să încercăm să dăm o explicație urmărind evoluția evenimentelor! Primarul municipiului
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
Calina Tătaru, Sabina Giurgiu, Lavinia Macoviciuc, Dana Gascu și Mariana Popa. Lumini și sunet: Criști Giurgiu, Julia Giurgiu. Organizatorii: Adina Giurgiu și Lucreția Macoviciuc. Deci peste tot... familia Giurgiu a fost la înălțime! Sincere felicitări din partea autorului acestor rânduri. Ecourile aplauzelor au ajuns până și în... Australia! Premieră a avut loc duminică, 28 iulie 2013, la Roșe Center din Auckland, unde s-au jucat două spectacole, ambele fiind răsplătite cu ovații și multe aplauze din partea publicului spectator. Nu numai români au
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
Sincere felicitări din partea autorului acestor rânduri. Ecourile aplauzelor au ajuns până și în... Australia! Premieră a avut loc duminică, 28 iulie 2013, la Roșe Center din Auckland, unde s-au jucat două spectacole, ambele fiind răsplătite cu ovații și multe aplauze din partea publicului spectator. Nu numai români au fost prezenți în sală, ci și foarte mulți kiwioți de sorginte anglo-saxonă, maori băștinași, chinezi emigranți și alți spectatori aparținând mai multor nații venetice. După fiecare reprezentație foaierul sălii de teatru a fost
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
aceia venise de la București un rabin, ca să se roage împreună cu noi și m-a impresionat că deși era foarte în vârstă, a făcut atâta drum. La sfârșitul slujbei, am fost invitată să citesc prefața cărții mele, după care am primit aplauze și îmbrățișări. Nu voi uia niciodată câtă durere am văzut în ochi acelor oameni minunați, dintre care mulți mi-au povestit că nu au fost niciodată în Israel deoarece nu își pot permite costul unui bilet de avion. Chiar profesorul
UN VIS ÎMPLINIT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364430_a_365759]
-
spate și ți l-am înfățișat cu textul aferent... cand terminasem abia mă apucase iar panică, mai ales că tăcere profundă, hmm, lumea am văzut că toți..ochi și urechi la noi. Oh, dar “ DA-ul tău atâta vulcan de aplauze.. și, atunci mă pupasei tu prima dată...după atâta chin..după atâta nebunie amară.. De atunci nu mai încercasem iadul, dar niciodată până la... tu mă stimulasei în multe privințe pentru că până să te cunosc într-adevăr devenisem cam comod și
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
una modernă cu o rochie mulata de dantelă de până deasupra genunchilor, un alb imaculat, iar părul tău venea în contrast asociativ.. HMM, ATÂT de FRUMOASĂ..! Doamna aceia repetase după mine și în cor toți au explodat cu aprecieri și aplauze de mie-mi curse mai multe lacrimi de bucurie, căci tu mai tare ai început să faci piruiete și pași de parada că parcă ai și fost manechin într-o viață anterioară, dar aveai mult mai multe dulcegării cum mai
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
ziua miresei” s-au mai descătușat inhibițiile, Debby, viitoarea cumnată a Elenei, cam de o vârstă cu aceasta și aflată și ea în pragul exercițiului matrimonial și-a ajutat cumnata la despachetarea darurilor, care se făcea obligatoriu în văzul și aplauzele organizatorilor și care făceau parte din categoria “dotărilor” casnice(oale de inox, servicii de veselă, pahare, aparatură electrocasnică, birotică), printre ele și câteva plicuri cu bani din partea celor care nu puteau, din diferite motive, veni la nuntă. Obligatoriu, darurile conțineau
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
Vei da la o parte arbuștii albiți de nesomn, vei afla că așteptarea mi-a fost fortăreață...Sunt acolo, prizonier în verdele tău! - Ce bine că mă auzi. Eram pe cale de a înnebuni în muguri flămânzi. Noroc că am așternut aplauze peste mâlul rămas de la petrecerea izvoarelor! - Caută vechile noastre șoapte. Au mai rămas câteva în temnița ta. Dar și acestea sunt arse și au miresme de tei sălbatic. Din ele vei face sfori pentru cascadorii gândurilor mele. Alături vei găsi
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Persiflări Fac cu ochiul tirizii, portocale aurii; elegantele lădițe, suple ca niște domnițe dintr-un ev puțin modern, vin cu farmecul etern chiuind pe trei silabe, joacă sârba pe tarabe, dar aplauze cam silabe; dolofane merele stau la sfat cumetrele; țuguiate perele; doarme în borcane mierea, iar fasole „sparg” tăcerea; pretutindeni florile; fac bezele zorile, persiflează roadele, chicotesc năroadele. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Persiflări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PERSIFLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361321_a_362650]
-
poată fi locuite cândva de oameni!... Iar pe acolo pe unde trec cosmonauții noștrii să rămână doar amintiri frumoase!...“. Publicul deveni electrizat de aceste adevăruri simple, dar remarcabile, pline de cel mai profund spirit umanist. Fiecare frază era însoțită de aplauze. Când a ajuns la capătul lucrării, rectorul Mohamed El-Hirani izbucni și el în aplauze, rostind: - Rog pe domnișoara absolventă să poftească la tribună!... Katy, privind uluită la tot ce se întâmpla în sală, nici nu auzi apelul rectorului. - Katy! încerc
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
să rămână doar amintiri frumoase!...“. Publicul deveni electrizat de aceste adevăruri simple, dar remarcabile, pline de cel mai profund spirit umanist. Fiecare frază era însoțită de aplauze. Când a ajuns la capătul lucrării, rectorul Mohamed El-Hirani izbucni și el în aplauze, rostind: - Rog pe domnișoara absolventă să poftească la tribună!... Katy, privind uluită la tot ce se întâmpla în sală, nici nu auzi apelul rectorului. - Katy! încerc eu s-o trezesc din visare. Ești chemată la tribună ... - Cine? Eu? Adevărat?... - Du
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
era și cea numită „Fiii Satului”, atunci când toți cei împrăștiați prin toată țara reveneau în sat cu acest prilej. Formația era îmbrăcată în costum național și cânta pe scena căminului cultural din sat, pentru toată suflarea satului. Îi plăceau fetei aplauzele pe care le primea de la public. Se simțea deosebită, importantă și interesantă. Ana a început să învețe câte ceva despre viață mai ales de la sora mai mare, de la Eleonora. Când aceasta o lua cu ea la pădure, unde aveau de obicei
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]