1,353 matches
-
rezultat. Nu s-a format nici măcar un singur cuvânt, ca să nu mai vorbim de mesagii... Pantazi începu să soarbă, gânditor, din cafeaua proaspătă pe care i-o adusese vecinul. - Firește, este o simplă ipoteză. Dar pentru că știm acum că edițiile apocrife au fost expediate peste hotare - în Mexico, în Italia și sigur în alte părți - că deci este vorba de o acțiune internațională, nu trebuie să calculăm pe baza fazelor lunii de la noi, din România. Trebuie ținut seama de calendarul lunar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-o poarte iarna și vara. Așa cum îl cunosc eu, știu că trebuie să existe un motiv. Dar care?... În orice caz, trebuie să-i fim recunoscători. Datorită pelerinei, d-ta l-ai întîlnit pe Zevedei, ai aflat de edițiile apocrife, de von Braun și alunizare, și ai sugerat o ipoteză, singura care merită să fie luată în considerare. Doar că n-ai comunicat-o în întregime. Ultima parte ai păstrat-o pentru d-ta. - Nu înțeleg ce vreți să spuneți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o simplă ipoteză. Și ți-o spun d-tale pentru că ai înțeles lecția lui von Braun: triumfă numai acela care vede departe. D-ta ești tânăr, ai să vezi multe... Să precizez: ce sens poate avea, cum spuneai, o ediție apocrifă a Scânteii, ale cărei mesagii cifrate nu pot fi descifrate în România și sunt numai rareori redactate în romînește? Nu există decât o singură explicație. Anumite servicii ale unei supraputeri încearcă o experiență și, pentru motive pe care nu le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
structură invariabilă și ușor accesibilă, adică prezentă la orice longitudine sau latitudine. Cum bine ai ghicit d-ta, singura structură de acest fel este calendarul lunar. - Dar..., interveni Pantelimon. - Știu, îl întrerupse Pantazi. Este, cum spui, extrem de complicat tipărirea edițiilor apocrife, introducerea lor prin mijloace legale sau ilegale în diferitele țări, instruirea prealabilă a cititorilor în sistemul re-codării codurilor descifrate, și câte altele. Este extraordinar de complicat, dar este un sistem care nu poate fi niciodată abolit. Cât timp există un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numai în legătură cu dumneata... În dimineața de 3 august veni să-l vadă pe neașteptate. - Nu știu dacă trebuie să ne bucurăm sau nu. Află că ai devenit celebru în Statele Unite. O revistă ilustrată a publicat chiar un articol interviu evident apocrif: Cum am fost lovit de trăsnet. Articolul a făcut senzație și a fost reprodus și tradus pretutindeni. De la Direcția presei am fost informat că trei corespondenți ai unor mari ziare americane au sosit aseară și vor neapărat să stea de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un cal, și am cîștigat!... Sunt Ted Jones-Junior, corespondent la Time Magazine... Totul a început acum vreo zece ani, când am citit interviul dumneavoastră: Being Struck By The Thunder. Am fost extrem de impresionat, chiar după ce-am aflat că era apocrif. Dar apoi a venit războiul, și foarte puțini și-au mai amintit de interviu. Goli paharul cu bere și-l întrebă dacă poate continua în englezește și dacă-l supără tutunul de pipă. - Acum doi ani, când s-a descoperit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut ajunge în dormitor, lîngă pat, să-mi lingă lacrimile de pe obraz. Nu plînge, Iordanco, de ce plîngi? Am să-ți citez nu din Schopenhauer al vostru, ci din marele gînditor cu blană, domnul Osache (apocrif: Paul Auster). Domnul Osache zice că lumea e făcută din lucruri de mîncat și de regulat. Dacă obiectul nu-ți servește nici la una, nici la alta, ridică piciorul și fă pipi pe el. Basta! De ce să plîngi? Halal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
când se Încrunta, făcea cute urâte și clipea des din genele negre și lungi; un aer de irealitate: da, iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse În real; la o neatenție a privitorilor, se amestecase printre ei, dar păstrase hieratismul gesturilor și paloarea ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și descrie detaliat câteva sute de manuscrise și ediții de cărți populare aflate în biblioteci din țară și din străinătate. În 2001 M. a editat, în colaborare cu Alexandra Moraru, Palia istorică, unul dintre cele mai ample și interesante texte apocrife, iar împreună cu Alin Mihai Gherman și Alexandra Moraru - o psaltire tipărită în 1651 la Alba Iulia. Culegerea de studii De nuptiis Mercurii et Philologiae (1997) reunește o serie de contribuții teoretice, istorico-literare și comparatistice. În toate se remarcă rigurozitatea demersului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
iar unii istorici apreciază informația lui Eusebiu ca fiind "dificil de verificat", încât tradiția constituită în jurul misionarismului Sf. Andrei în Scythia "frizează legenda". Geneza și evoluția tradiției scythice a misiunii Apostolului Andrei este interesantă. Astfel, în cea mai veche scriere apocrifă, "Acta Andreae", din a doua jumătate a secolului al II-lea d. H., se spune că Apostolul Andrei s-ar fi îndreptat spre popoarele "din jurul Mării Negre", spre Scythia. Dar conform actului apocrif, traseul apostolului a fost Thracia (Philippopol), Macedonia (Thessalonic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este interesantă. Astfel, în cea mai veche scriere apocrifă, "Acta Andreae", din a doua jumătate a secolului al II-lea d. H., se spune că Apostolul Andrei s-ar fi îndreptat spre popoarele "din jurul Mării Negre", spre Scythia. Dar conform actului apocrif, traseul apostolului a fost Thracia (Philippopol), Macedonia (Thessalonic), apoi Achaia (Grecia), cu orașele Corint, Megara și Patras, unde a fost și răstignit, așadar, nu apare nici o mențiune despre prezența lui Andrei în Scythia. Prin urmare, o tradiție explicită despre evanghelizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Corint, Megara și Patras, unde a fost și răstignit, așadar, nu apare nici o mențiune despre prezența lui Andrei în Scythia. Prin urmare, o tradiție explicită despre evanghelizarea Scythiei de către Sf. Apostol Andrei nu este menționată în cele mai vechi scrieri apocrife. În același timp, Origen (184-253) nu menționează nici o tradiție asupra misiunii Apostolului Andrei în "Scythia". Deci, în nici o lucrare anterioară "Istoriei bisericești" a lui Eusebius (secolul IV), nu se face mențiune la o tradiție certă privitoare la vestirea Evangheliei de către
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără echivoc că "șubredă și izolată, tradiția păstrată de Eusebiu despre o misiune a apostolului Andrei în părțile dunărene nu rezistă criticii".14 După secolul al IV-lea, cultul Sf. Andrei se va amplifica-datele diferitelor tradiții din literatura populară, din apocrife, din Istoria lui Eusebiu au fost juxtapuse și substanțial îmbogățite. Însă cultul consacrat lui nu indică o venerație aparte acordată Sf. Apostol Andrei în zona Dobrogei (Sciția Minor). În teritoriile din nordul Dunării, cinstirea Sf. Apostol Andrei, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în scrierile ecleziastice sau istoriografice bizantine, Sf. Andrei ar fi hirotonit ca episcop, la Odessos (Varna), pe Ampliat, însă Zeiller a arătat că nota din Sinaxarul Bisericii din Constantinopol este nulă, lipsită de orice valoare. În continuare, inspirați de literatura apocrifă și cultă, Simeon Metaphrastul (secolul X) și Callistos Xantopulos (secolul XIII) au menționat predicarea Evangheliei de către Sf. Andrei în "pustiurile scythice" Dobrogea, părțile răsăritene ale Daciei sau sudul teritoriului ei. Apoi, simplu, din literatura bizantină, tradiția scitică a trecut în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
elinii și romanii". După ocuparea regiunii, hanul Asparuh a construit cetăți mari, pe Dunăre, precum cetatea Dârstorului, și a ridicat un val de pământ de la Dunăre până la Marea Neagră. În locul așezării bulgarilor, el a construit "cetatea Plisca", după cum aflăm din cronica apocrifă bogomilică. La rândul ei, cronică bizantină consemnează: "Când împăratul Constantin IV Pogonatul află că un popor necurat (barbar) s-a așezat în lagăr (tabără) dincoace de Dunăre, în Onglos, și pradă regiunile dunărene, părțile stăpânite de creștini, el atacă lagărul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
manipulări spre a mi se face rău și se continuă defăimarea mea, ca josnic slujitor al lui Dumnezeu și nelegiuit conspirator în contra regulilor statutului Bisericii. Jur că nu am nicio vină, și nici vreo înțelegere secretă. Acceptase să declare drept apocrife cele două opere menționate, dar atunci când au pretins că va trebui să semneze o invectivă împotriva lui Galilei și împotriva cărții acestuia Dialogo sopro i due massini sistemi, răbdarea și toleranța lui cedară și tună cu un glas care părea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de-al căror nume nu s-a preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei misiuni de prestigiu și nici de păstrarea unei arhive, dincolo de izvoarele deja cunoscute ale Noului Testament; existența surselor apocrife fiind permanent contestate de Biserica oficială. Evanghelizarea nu a vizat numai orașele cele mai importante, ci a ținut seama de liniile de comunicații, terestre sau maritime. De exemplu, printre orașele evanghelizate nu întâlnim nici unul din cele reprezentative ale Anatoliei, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pretextul că uciderea este contrară eticii creștine. Considerând aspectul idolatriei, opoziția lui Tertulian față de serviciul militar nu este fundamentată pe baze etice și religioase. Validitatea și dimensiunea profundă a acestei dezbateri inițiate vizează sectorul teologic. În literatura religioasă antică (Evangheliile apocrife, Actele martirilor) nu există suficiente indicii istorice; nu au existat Acte ale martirilor anterioare lui Decius (249-251). Primele mișcări pacifiste creștine încep să apară cu Arnobius și Lactantius și vor ajunge până la Orosius sub forma unei critici virulente adusă religiei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eu unul nu-mi pot Închipui că toatea astea s-ar fi putut Întâmpla de-adevăratelea. Dar sunt convins că un francez poate scrie acum o Mioriță și că un italian poate trasa o Cale a Vidului, și că ambele apocrife n-ar fi neapărat lipsite de orice valoare literară pentru că nu sunt originale, Înrădăcinate adică Într-un spirit cu care autorii apocrifelor nu ar avea alte relații decât livrești (vezi Italo Calvino). Cred În constituirea, În zilele noastre, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate scrie acum o Mioriță și că un italian poate trasa o Cale a Vidului, și că ambele apocrife n-ar fi neapărat lipsite de orice valoare literară pentru că nu sunt originale, Înrădăcinate adică Într-un spirit cu care autorii apocrifelor nu ar avea alte relații decât livrești (vezi Italo Calvino). Cred În constituirea, În zilele noastre, a unui glob identitar comun care tinde să producă, firește, divers, În funcție de fișa individuală a creatorului, un același tip de literatură, conștientă de Înlănțuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care îi dezvăluie viața ca pe o permanentă luptă: "La poarta unei vânători/ și, împuternicit, Sihastru/ vorbește dintr-un clopot/ Așa e viața:/ Patruzeci și șapte de războaie." "Duhul pietrelor" al lui Corneliu Sturzu evocă istoria într-un ciclu intitulat "Apocrife": Noi vom contesta armele lor/ După ce ne vor tăia capul/ Noi vom contesta plecarea lor/ după ce vor dărâma casa." Poetul urmărește creșterea în timp a neamului: Noi ne jucăm frumos de-a sentimentele/ Fiindcă suntem copii cuminți/ Iar Timuș, hatmanul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-a dedus - valoarea unora din operele sale. Nu știu să-i fi rămas ceva prin reviste. Deși - cum am menționat - i-au fost atribuite (de Marcel Marcian și de d-l Mircea Coloșenco, care le-a inclus, sub titlul „Apocrife incerte” în Opere , Ed. Univers Enciclopedic, 2001), continui să cred că prozele semnate Clement Bacău nu-i aparțin. Ciudățenia acestui autor e că a încetat brusc, iremediabil, parcă s-ar fi epuizat, și că nu și-a mai amintit de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Philippe Lejeune, felurite variante de pact autobiografic și de funcții ale lor în Labirintul lumii: mai multe atitudini, supuse unui echilibru fragil, garantează efortul de sinceritate al autoarei, care ajunge la o poziție de identificare perfectă, manifestată ca un apocrif 21. Oricum, efectul fiecărui text asupra cititorului este un sentiment al autenticității, al deplinătății umane, iar o asemenea performanță se explică în opinia generală a interpreților prin ralierea unor calități opuse ale limbajului, devenit simultan explicativ și orb, fericit și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
altele, Ioana Pârvulescu, "Lui însuși", România literară,nr. 25, 1994, p. 7, și Magda Cârneci, op. cit. 20 Și, mai pe scurt, de Felicia Antip, "Detașarea de sine (M. Yourcenar)", România literară, în nr. 4, 1981, p. 22. 21 Noțiunea de apocrif utilizată în Franța de Jacques Lecarme (in Jacques Bersani et alii, La Littérature en France depuis 1945, Paris, Bordas, 1970, p. 309), iar în România de Al. Mușina pentru caracterizarea demersului lui Yourcenar fusese respinsă de aceasta din cauza nuanței de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
bine temperat, impresia de ansamblu este a unui discurs niciodată saturat de metafizic, de tensiunile unei interiorități deschise în același timp spre transfigurarea simbolico-mitică a exteriorității. În fapt, mai ales lumea Centurii de castitate pare a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]