1,075 matches
-
glucocorticoizilor, pot provoca o apoptoză, care - în acest caz - reprezintă o verigă importantă în lanțul sistemului imunitar. Când o celulă are dificultăți în structurarea unei proteine, fapt care duce la acumularea acestei proteine în reticulul endoplasmatic, ea poate intra în apoptoză. Pierderea contactului între anumite celule sau între celulele respective și matricea lor extracelulară înconjurătoare antrenează într-o manieră foarte rapidă un proces apoptoic denumit "anoikis". Apotoza poate fi deasemenea cauzată prin degradarea telomerilor cromozomiali, poate fi însă la rândul ei
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
matricea lor extracelulară înconjurătoare antrenează într-o manieră foarte rapidă un proces apoptoic denumit "anoikis". Apotoza poate fi deasemenea cauzată prin degradarea telomerilor cromozomiali, poate fi însă la rândul ei inhibată prin enzime specifice zise telomeraze. La o celulă în apoptoză se observă evidente modificări morfologice vizibile prin examenul microscopic: Mecanismul apoptozei este controlat pe două căi principale de activare: Aceste două căi conduc la activarea proteazelor conținând cisteină, denumite "captaze", responsabile de fenomenele morfologice și biochimice observate în cursul apoptozei
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
proces apoptoic denumit "anoikis". Apotoza poate fi deasemenea cauzată prin degradarea telomerilor cromozomiali, poate fi însă la rândul ei inhibată prin enzime specifice zise telomeraze. La o celulă în apoptoză se observă evidente modificări morfologice vizibile prin examenul microscopic: Mecanismul apoptozei este controlat pe două căi principale de activare: Aceste două căi conduc la activarea proteazelor conținând cisteină, denumite "captaze", responsabile de fenomenele morfologice și biochimice observate în cursul apoptozei: Mecanismul de activare a receptorului Fas (cunoscut și ca Apo-1 sau
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
apoptoză se observă evidente modificări morfologice vizibile prin examenul microscopic: Mecanismul apoptozei este controlat pe două căi principale de activare: Aceste două căi conduc la activarea proteazelor conținând cisteină, denumite "captaze", responsabile de fenomenele morfologice și biochimice observate în cursul apoptozei: Mecanismul de activare a receptorului Fas (cunoscut și ca Apo-1 sau CD95) joacă un rol esențial în declanșarea procesului de moarte celulară. Semnalele emise de "Fas" ("Apoptosis stimulating fragment") recrutează un complex alcătuit dintr-o moleculă adaptatoare FADD (Fas Associated
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
agonist")provocând liberarea citocromului C. Asocierea dintre citocromul C și APAF1 ("Apoptoic peptidase activating factor 1") activează caspaza-9 care, la rândul ei, activează caspaza-3. Marea familie a proteinelor aparținând grupului Bcl-2 ("B-cell lymphoma 2") joacă un rol major în reglarea apoptozei, în special prin modularea activității anumitor caspaze, mai ales a caspazei-9. Astfel, împiedicând liberarea de către mitocondrii a citocromului C, Bcl-2 și Bcl-XL inhibă formarea complexelor APAF1/citocrom C/caspază-9 necesar procesului de apoptoză. Mitocondriile joacă un rol-cheie în reglarea apoptozei
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
2") joacă un rol major în reglarea apoptozei, în special prin modularea activității anumitor caspaze, mai ales a caspazei-9. Astfel, împiedicând liberarea de către mitocondrii a citocromului C, Bcl-2 și Bcl-XL inhibă formarea complexelor APAF1/citocrom C/caspază-9 necesar procesului de apoptoză. Mitocondriile joacă un rol-cheie în reglarea apoptozei. Într-adevăr, în faza efectoare a apoptozei se deschid porii de tranziție a permeabilității mitocondriilor. Acești pori sunt canale oligo-proteice constituite la nivelul membranei externe de către VDAC ("Voltage Dependent Anion Channel"), iar la
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
apoptozei, în special prin modularea activității anumitor caspaze, mai ales a caspazei-9. Astfel, împiedicând liberarea de către mitocondrii a citocromului C, Bcl-2 și Bcl-XL inhibă formarea complexelor APAF1/citocrom C/caspază-9 necesar procesului de apoptoză. Mitocondriile joacă un rol-cheie în reglarea apoptozei. Într-adevăr, în faza efectoare a apoptozei se deschid porii de tranziție a permeabilității mitocondriilor. Acești pori sunt canale oligo-proteice constituite la nivelul membranei externe de către VDAC ("Voltage Dependent Anion Channel"), iar la membrana internă de către ANT ("Adenine Nucleotid Translocator
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
caspaze, mai ales a caspazei-9. Astfel, împiedicând liberarea de către mitocondrii a citocromului C, Bcl-2 și Bcl-XL inhibă formarea complexelor APAF1/citocrom C/caspază-9 necesar procesului de apoptoză. Mitocondriile joacă un rol-cheie în reglarea apoptozei. Într-adevăr, în faza efectoare a apoptozei se deschid porii de tranziție a permeabilității mitocondriilor. Acești pori sunt canale oligo-proteice constituite la nivelul membranei externe de către VDAC ("Voltage Dependent Anion Channel"), iar la membrana internă de către ANT ("Adenine Nucleotid Translocator"). În urma deschiderii acestor pori se eliberează moleculele
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
la nivelul membranei externe de către VDAC ("Voltage Dependent Anion Channel"), iar la membrana internă de către ANT ("Adenine Nucleotid Translocator"). În urma deschiderii acestor pori se eliberează moleculele pro-apoptoice, ca citocromul C, caspazele 2, 3 și 9 precum și "factorul de inducere a apoptozei" ("Apoptosis Inducing Factor" - AIF). AIF este una din moleculele pro-apoptoice liberate de mitocondrii, localizat în spațiul dintre membranele mitocondriale. Este vorba de o moleculă care posedă o dublă funcțiune: o enzimă, oxidoreductaza, și factorul pro-apoptoic. Pentru ca această ultimă activitate să
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
spre metabolismului energetic aerobic și de un stress axidativ. În consecință, proteinele AIF, citocromul C, anumite pro-caspaze, endonucleaza G și alți factori sunt liberați în citosol, inițiind faza de degradare celulară. Celula pe cale de degradare aflată în ultimul stadiu de apoptoză emite pe membarana citoplasmatică semnale "eat me" (tradus literal, "mâncați-mă"), semnale alcătuite din fosfatidilserină. În mod normal, fosfatidilserina, o fosfogliceridă, se găsește în stratul citosolic al membranei citoplasmatice, însă în timpul apoptozei este redistribuită pe suprafața extracelulară prin intermediul unei proteine
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
pe cale de degradare aflată în ultimul stadiu de apoptoză emite pe membarana citoplasmatică semnale "eat me" (tradus literal, "mâncați-mă"), semnale alcătuite din fosfatidilserină. În mod normal, fosfatidilserina, o fosfogliceridă, se găsește în stratul citosolic al membranei citoplasmatice, însă în timpul apoptozei este redistribuită pe suprafața extracelulară prin intermediul unei proteine ipotetice încă neizolată, denumită în mod arbitrar "scramblase" (în traducere aproximativă din engleză ca ""enzimă care produce dezordine""). Fagocitele necrofage, de ex. macrofagele, au receptori specifici pentru fosfatidilserină. Eliminarea celulelor moarte este
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
o manieră forte MFG-E8 pe propria membrană. Șoarecii lipsiți de MFG-E8 au o capacitate redusă de a fagocita celulele apoptoice, ceea ce duce la o creștere extremă a imunoglobulinelor IgG. Celulele canceroase reprezintă un exemplu de complexe celulare în care mecanismele apoptozei nu mai funcționează. Ele supraviețuiesc și se multiplică fără a mai fi influențate de transformările genetice survenite în cursul vieții celulei, în timp ce în mod normal ar fi trebuit să fie distruse prin apoptoză. Anumiți agenți patogeni împiedică inducerea apoptozei, ca
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
exemplu de complexe celulare în care mecanismele apoptozei nu mai funcționează. Ele supraviețuiesc și se multiplică fără a mai fi influențate de transformările genetice survenite în cursul vieții celulei, în timp ce în mod normal ar fi trebuit să fie distruse prin apoptoză. Anumiți agenți patogeni împiedică inducerea apoptozei, ca de exemplu HHV8 (virusul herpetic responsabil de dezvoltarea sarcomului Kaposi). În anumite boli neurodegenerative de tipul "tau"patiilor sunt implicate mecanismele apoptoice, rezultând o supraviețuire a proteinei "tau" patogenă, care se acumulează în
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
mecanismele apoptozei nu mai funcționează. Ele supraviețuiesc și se multiplică fără a mai fi influențate de transformările genetice survenite în cursul vieții celulei, în timp ce în mod normal ar fi trebuit să fie distruse prin apoptoză. Anumiți agenți patogeni împiedică inducerea apoptozei, ca de exemplu HHV8 (virusul herpetic responsabil de dezvoltarea sarcomului Kaposi). În anumite boli neurodegenerative de tipul "tau"patiilor sunt implicate mecanismele apoptoice, rezultând o supraviețuire a proteinei "tau" patogenă, care se acumulează în mod anormal, până la moartea celulei nervoase
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
tau" patogenă, care se acumulează în mod anormal, până la moartea celulei nervoase. Acesta este cazul paraliziei supranucleare progresive, a bolii Alzheimer etc. Cercetări recente au arătat că dezvoltarea "sindromului de imunodeficiență dobândită" (SIDA) ar fi în legătură cu declanșarea unui proces de apoptoză "în lanț" a limfocitelor T responsabile de răspunsul imunitar (T CD-4) provocat de un comportament anormal al macrofagelor destinate eliminării virusului neutralizat de anticorpi, fapt care permite dezvoltarea maladiei și a infecțiilor oportunistice. Un comportament intempestiv al macrofagelor ar fi
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
la "stress" (de ex. extensia arsurilor). Paralel cu maturarea totală a unui organism, se desfășoară și procesul îmbătrânirii, acesta reprezentând inexorabilul declin al capacității de menținere a homeostazei fiziologice. Îmbătrânirea reprezintă pierderea treptată a masei celulare dintr-un organism, prin apoptoza controlată genetic. O pierdere celulară prematură sau excesivă rezultă într-un proces patologic de îmbătrânire precoce (de ex.: Sindromul Werner sau "Progeria adultorum"), care duce la disfuncții de organe. Senescența celulară este un fenomen prin care celulele diploide pierd capacitatea
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
număr ("limita Hayflick"), deoarece ADN devine mutant și afectat de diferiți radicali. Procesul normal de îmbătrânire evoluează teptat către senescență, stadiul final al îmbătrânirii, când celulele nu mai proliferează, ele devenind rezistente atât la impulsul spre diviziune , cât și la apoptoză.
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
previne rahitismul la copii, osteomalacia la adulți și, împreună cu calciul, ajută la protejarea oamenilor în vârstă care au osteoporoză. Vitamina D modulează de asemenea funcțiile neuromusculare, reduce inflamațiile și influențează acțiunea a mai multor gene care reglementează proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor. Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele majore sunt D sau ergocalciferol și D sau colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele de calciferol. Vitamina D a fost caracterizată din punct de vedere chimic în 1932. In
Vitamina D () [Corola-website/Science/320872_a_322201]
-
în momentul diagnosticării; aceste tipuri de cancere sunt descoperite întâmplător în timpul unei radiografii toracice de rutină. Cancerul se dezvoltă ca urmare a afectării genetice a ADN-ului. Aceasta afectează funcțiile normale ale celulei, inclusiv proliferarea celulară, moartea programată a celulelor (apoptoză) și repararea ADN-ului. Pe măsură ce afecțiunile se acumulează, riscul de cancer crește. Fumatul, în special al țigărilor, este, de departe, principalul factor care contribuie la cancerul pulmonar. Fumul de țigară conține peste 60 de substanțe cancerigene cunoscute, inclusiv radioizotopi din
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
crede că proto-oncogenele se transformă în oncogene în momentul în care sunt expuse unor anumiți agenți carcinogeni. Mutațiile produse la nivelul proto-oncogenei "K-ras" sunt responsabile de 10-30 % din adenocarcinoamele pulmonare. Receptorul pentru factorul de creștere epidermică (EGFR) reglează proliferarea celulară, apoptoza, angiogeneza și invazia tumorală. Mutațiile și amplificarea receptorului EGFR sunt comune în cazul cancerelor pulmonare fără celule mici și stau la baza tratamentului cu inhibitori EGFR. Proto-oncogena Her2/neu este afectată mai puțin frecvent. Modificările cromozomiale pot conduce la pierderea
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
capacitatea lor de a se adapta ușor la mediu și în dezvoltarea unei memorii imunologice. Celulele NK elimina celulele infectate și tumorale prin formare de pori în membrana acestora prin intermediul perforinelor. Celulele NK pot de asemenea, prin intermediul granzimelor, să declanșeze apoptoza celulei gazdă prin degradarea ADN-ului nuclear.
Celulă Natural Killer () [Corola-website/Science/326861_a_328190]
-
În leziuni cerebrale, aceștia pot lucra în sens invers, si glutamatul în exces se acumulează în afara celulelor. Acest proces determina ionii de calciu să pătrundă masiv în celule prin intermediul canalelor care aparțin receptorilor NMDA. Creșterea concentrației calciului intracelular duce la apoptoza neuronului, procesul fiind numit excitotoxicitate. Mecanismele morții celulare sunt: Excitotoxicitatea cauzată de glutamat apare în timpul cascadei ischemice cerebrale, fiind asociată cu accidentul vascular cerebral, și unele boli, precum scleroza amiotrofică, latirismul, autismul, unele forme de retard mental și boală Alzheimer
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
polipnee, insuficiență renală și alterări ale sistemului nervos central. Forma fatală a infecției cu filovirusuri este, de asemenea, caracterizată printr-o prăbușire a imunității adaptive care se manifestă printr-o depleție a celulelor limfoide din ganglionii limfatici, splină și timus, apoptoză intravasculară a limfocitelor T și B și celulelor NK și absența producției de anticorpi IgG specifici. Limfocitele nu sunt infectate de virus și apoptoza rezultă din interacțiunile cu markerii de suprafață (Fas/FasL, TNF/TRAIL) și/sau cu mediatorii solubili
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
adaptive care se manifestă printr-o depleție a celulelor limfoide din ganglionii limfatici, splină și timus, apoptoză intravasculară a limfocitelor T și B și celulelor NK și absența producției de anticorpi IgG specifici. Limfocitele nu sunt infectate de virus și apoptoza rezultă din interacțiunile cu markerii de suprafață (Fas/FasL, TNF/TRAIL) și/sau cu mediatorii solubili apoptogeni și/sau cu o activitate superantigenică a anumitor proteine virale. Colapsul imunității adaptive poate, de asemenea, rezulta dintr-un defect al activării și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
protejează celulele organismului. Printre antioxidanții care se regăsesc în anghinare, se numără quercitina, antocianina, cinarina, luteolina sau silimarina. - Prevenirea și tratamentul cancerului. Anumite studii de specialitate efectuate cu un extract special din frunzele de anghinare au descoperit că planta inhibă apoptoza (moartea celulelor) și reduce proliferarea celulelor canceroase în mai multe forme ale bolii, inclusiv cancerul de prostată, leucemia sau cancerul de sân. - Protecția sistemului digestiv. La fel ca multe alte legume verzi, precum pătrunjelul, anghinarea era folosită în timpuri străvechi
Anghinare, beneficii. Previne trei tipuri de cancer, protejează ficatul și bila () [Corola-website/Journalistic/105138_a_106430]