4,107 matches
-
termică, respectiv temperatura de descompunere, nu este dependentă de conținutul de acid tereftalic, deși metoda/procedeul de sinteză are un oarecare efect asupra acesteia [138]. Dacă PA 6T/6I este preparată printr-o reacție de policondensare interfacială într-o soluție apoasă de HMD cu o soluție de clorură de tereftaloil și clorură de izoftaloil (procesul de polimerizare 1), temperatura de descompunere este cu aproximativ 10 °C mai mică decât dacă polimerul copoliamidic este preparat din HMD, dimetiltereftalat și dimetilizoftalat prin polimerizare
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
apei organismul animal își menține temperatura constantă; e) solvent biologic și un mediu de dispersie care permite solubilizarea substanțelor și realizarea reacțiilor din cadrul metabolismului. Rolul de sovent/ mediu de dispersie universal al apei este evidențiat prin numărul mare de soluții apoase. Soluțiile. Concentrația soluțiilor Soluțiile sunt sistemele disperse în care faza dispersată are dimensiunile de maximum 1 m*, dimensiuni ce sunt prezente la moleculele obișnuite sau la ioni. Faza dispersată (fazele) se numește substanța (substanțele) dizolvată, mediul de dispersie se numește
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
puternice deoarece foarte mare comparativ cu ). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 19) fig. 19. Organizarea compușilor nepolari în mediu apos Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 19) fig. 19. Organizarea compușilor nepolari în mediu apos Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei lichide au la
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
H+ + HO Constanta de echilibru a reacției(a) este: b) și la 250C valoarea ei măsurabilă este de 1,8x10-16 moli/l. Concentrația apei poate fi calculată din raportul 1000/18 = 55,5 moli/l. Deoarece concentrația apei în soluții apoase diluate nu este în mod esențial diferită de cea a apei pure, această valoare poate fi considerată constantă. Înlocuind valoarea ei și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
apei pure, această valoare poate fi considerată constantă. Înlocuind valoarea ei și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei, exprimă relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil: d') , deci În 1909 chimistul danez Sörensen a introdus
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
furanozică prin stabilirea punții de oxigen între atomii de carbon C -2 și C -5: În soluție se stabilește un echilibru la care concentrația formei ciclice favorizată energetic este mult mai mare decât a celei aciclice; de exemplu, o soluție apoasă de glucoză conține 99,9974% formă ciclică, pe când forma cu grupare carbonil liberă este într-o proporție de numai 0,0026%, fapt care explică absența anumitor reacții specifice aldehidelor. Prin ciclizarea ozelor și formarea hidroxilului glicozidic, devine asimetric și atomul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
furanoze, dar inexact pentru piranoze. Ca și la hexan, ciclurile piranozice, pot exista în două conformații fără tensiune, "baie" și "scaun" ( conformația este aranjarea spațială a atomilor într-o moleculă, rezultată prin rotația acestora în jurul unei singure legături). În soluțiile apoase ale hexozelor predomină forma "scaun", care este relativ rigidă și mult mai stabilă decât forma "baie": cele două forme izomere se numesc conformeri. Substituienței formei "scaun" nu sunt echivalenți chimic și geometric: în aceste forme unele grupări hidroxil pot fi
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
acidul maltobionic. De asemenea maltoza prezintă anomerie și prin urmare mutarotație. Maltoza reprezintă unitatea structurală a amidonului și glicogenului, care o eliberează prin degradare hidrolitică sub acțiunea enzimelor numite amilaze. În cantități mari maltoza se formează în semințele germinate (extractul apos de orz încolțit se numește malț, de unde provine și denumirea maltozei). Izomaltoza se găsește alături de maltoză în structura amidonului și glicogenului și este formată din două molecule de glucoză legate 1,6 *glicozidic, deci prin legătură monocarbonilică. Ca structură chimică
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fiind sulfonată la C2, iar a doua la gruparea NH2: CAPITOLUL 3 CHIMIA LIPIDELOR Lipidele sunt substanțe organice care conțin acizi grași, răspândite în toate celulele vii, având un rol metabolic deosebit de important. Lipidele se caracterizează prin insolubilitate în mediu apos, și solubilitate în solvenți organici (benzen, eter, cloroform, etanol, tetraclorură de carbon), proprietate care le deosebește de glucide și proteine. 3.1. Definiție, răspândire, rol biochimic și clasificare Lipidele constituie pentru animale o importantă sursă de energie: prin metabolizarea unui
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de aceeași parte a moleculei, în exterior, iar restul moleculei (scheletul steranic) cu caracter hidrofob, este situat spre interior. Catena laterală nu are poziție fixă. În acest fel, acizii biliari și sărurile lor alcaline produc emulsionarea lipidelor într-un mediu apos prin formarea unor particule fine cu interior hidrofob și cu exterior hidrofil (micelii mixte): Acizii biliari și sărurile lor reprezintă produși finali catabolici ai metabolismului colesterolului, dar peste 90% din cantitatea secretată zilnic în intestin (20 30 g) este iarăși
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
și componentele hidroxilate care îl esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se leagă chimic datorită caracterului lor amfoter. În digestia lipidelor, glicerofosfolipidele intervin în procesul de emulsionare și de transport al acestora, prin formarea unor micele coloidale în mediu apos. Fosfolipidele au și un rol metabolic, multe dintre ele fiind și activatori enzimatici, în special ai enzimelor din membrana mitocondrială, unde are loc fosforilarea oxidativă, proces care depinde de integritatea membranei. Unele fosfolipide (fosfatidilserina) servesc și ca donori de grupări
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
dintre moleculele ionizate și crește pentru valori de pH depărtate de cea a punctului izoionic. Solvenții organici micșorează solubilitatea -prin scăderea constantei dielectrice și micșorarea hidrată rii. În cantitate mare solvenții organici descarcă moleculele proteice și le deshidratează. În soluții apoase proteinele manifestă activitate optică levogiră datorită aminoacizilor constituienți optic activi . 4.3.6.1. Proprietăți ionice Proteinele sunt substanțe macromoleculare cu caracter amfionic. Datorită grupărilor libere amino și carboxil proteinele se comportă ca polielectroliți. Ca și aminoacizii, fiecare proteină se
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ciliar și irisul ( care dă culoarea ochilor). În tunica internă se gaseste rețină care este fotosensibila. Pe ea se formează imaginea care este transmisă la creier prin influxul nervos cu ajutorul nervului optic. Mediile refrigente sunt reprezentate de corneea transparență, umoarea apoasa, cristalinul și corpul vitros. Ele au rolul de a refracta razele de lumină. Anexele ochiului: mușchii globilor oculari și anexele de protecție (sprincenele, pleoapele, conjuctiva și aparatul lacrimal). Funcția analizatorului vizual este optimă dacă există în jur lumină artificială sau
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
confort Glaucomul Glaucomul este o stare patologica caracterizată prin hipertensiune intraoculara și leziuni vasculare care duc la atrofia nervului optic. Formele clinice: glaucomul infantil, glaucomul adultului cu manifestare acută sau cronică Cauzele apariției sunt: tulburări congenitale de drenaj a umorii apoase (glaucom infantil). Persoanele cu sistem nervos labil, emotive, sunt mai predispuse dacă, se mai adaugă și schimbările bruște de temperatură. Simptomele -sunt diferite pentru cele două forme clinice: acută sau cronică. În formă acută sunt dureri vii, oculare și perioculare
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
mare comparativ cu * = 24 al CH3CH2OH). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 5) Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei lichide
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a) Constanta de echilibru a reacției(a) este: b) și la 250C valoarea ei măsurabilă este de 1,8x10-16 moli/l. Concentrația apei H2O poate fi calculată din raportul 1000/18 = 55,5 moli/l. Deoarece concentrația apei în soluții apoase diluate nu este în mod esențial diferită de cea a apei pure, această valoare poate fi considerată constantă. Înlocuind valoarea ei și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
apei pure, această valoare poate fi considerată constantă. Înlocuind valoarea ei și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei, exprimă relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil: d') , deci În 1909 chimistul danez Sörensen a introdus
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
opțiunea respectivă. 5. Proprietatea de solvent și mediu biologic al apei se datorește: legăturilor de hidrogen efectului de hidratare interacțiunilor dipol-dipol caracterului polar Să se precizeze și să se argumenteze soluția (soluțiile) corespunzătoare. 6. Acidul clorhidric disociază complet în soluții apoase diluate. Să se precizeze care din următoarele soluții de HCl: 0,1 N; 0,01N; 0,02 N; 0,05 Neste cea mai acidă?; este cea mai puțin acidă?; are cel mai mic pH?; are cel mai mare pH? 7
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
furanozică prin stabilirea punții de oxigen între atomii de carbon C -2 și C -5: În soluție se stabilește un echilibru la care concentrația formei ciclice favorizată energetic este mult mai mare decât a celei aciclice; de exemplu, o soluție apoasă de glucoză conține 99,9974% formă ciclică, pe când forma cu grupare carbonil liberă este într-o proporție de numai 0,0026%, fapt care explică absența anumitor reacții specifice aldehidelor. Prin ciclizarea ozelor și formarea hidroxilului glicozidic, devine asimetric și atomul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
furanoze, dar inexact pentru piranoze. Ca și la hexan, ciclurile piranozice, pot exista în două conformații fără tensiune, "baie" și "scaun" ( conformația este aranjarea spațială a atomilor într-o moleculă, rezultată prin rotația acestora în jurul unei singure legături). În soluțiile apoase ale hexozelor predomină forma "scaun", care este relativ rigidă și mult mai stabilă decât forma "baie": cele două forme izomere se numesc conformeri. Substituienței formei "scaun" nu sunt echivalenți chimic și geometric: în aceste forme unele grupări hidroxil pot fi
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acidul maltobionic. De asemenea maltoza prezintă anomerie și prin urmare mutarotație. Maltoza reprezintă unitatea structurală a amidonului și glicogenului, care o eliberează prin degradare hidrolitică sub acțiunea enzimelor numite amilaze. În cantități mari maltoza se formează în semințele germinate (extractul apos de orz încolțit se numește malț, de unde provine și denumirea maltozei). Izomaltoza se găsește alături de maltoză în structura amidonului și glicogenului și este formată din două molecule de glucoză legate 1,6 *glicozidic, deci prin legătură monocarbonilică. Ca structură chimică
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ozele reduc reactivul Fehling la oxid cupros, cu producerea unui precipitat roșu-cărămiziu: Reactivi * Fehling I (40 g CuSO4 într-un litru de apă distilată); * Fehling II (150 g NaOH, 100 g tartrat de Na și K la un litru soluție apoasă); * Glucoză 2 %. Mod de lucru Într-o eprubetă se prepară reactivul Fehling măsurându-se câte un ml din soluțiile de I și II. Se adaugă apoi 1 ml glucoză și se încălzește la fierbere, când se constată apariția unui precipitat
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
amilopectina), sub acțiunea amilazei până la stadiul de diglucid (maltoză și izomaltoză)/ monoglucid (alfa glucopiranoză). 20. In legătură cu mucopoliglucidele se cere să se menționeze: componentele lor structurale; rolul lor biochimic. CAPITOLUL 3 LIPIDE Lipidele se caracterizează prin insolubilitate în mediu apos, și solubilitate în solvenți organici (benzen, eter, cloroform, etanol, tetraclorură de carbon), proprietate care le deosebește de glucide și proteine. 3.1. Definiție, răspândire, rol biochimic și clasificare Lipidele constituie pentru animale o importantă sursă de energie: prin metabolizarea unui
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]