2,797 matches
-
intre în defileu? - Monstrul cu două capete, strigă Perluță înspăimântat, feriți-vă de coada lui! - Ia-mă pe mine drept scut, sări broasca țestoasă în fața lui Arin care își scoase de îndată sabia lui lungă și curbată! Începu o luptă aprigă între fiul lui Triton și Valkan. Monstrul mușca cu ambele capete, dar de fiecare dată își mai pierdea câte un șir de dinți în carapacea rezistentă a țestoasei. Pe când cei doi erau mai înfierbântați, din defileu apăru Coral, bătrâna prezicătoare
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
pe dealul Slatina, pe urmă am cercetat și partea de nord a localității și am descoperit un adevărat paradis. - Spuneai că îmi explici ce legătură are frumusețea chipului cu cea a sufletului. - Are. Petra, o mătușă din partea tatălui, o femeie aprigă de care ascultau toți din familia dumneaei, mi-a spus într-o zi că nu contează cât de frumos este omul de lângă tine, important este sufletul lui. Am fost de acord cu ea. În urmă cu doi ani, o fătucă
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Străbate arcașul în goană zăvoiul, Gonind după cerb într-o aprigă luptă, Mai iute ca el îl zorește copoiul Și-l mână la vale pe calea abruptă. Făcuse pe seară prinsoare că-n munte, El singur și câinele său cel temut, Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte. Apoi a plecat
CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382071_a_383400]
-
văzut nimic erau ocupați, preocupați de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obosite în picioare a mai rămas un ultim arbust, cuvântul, prea mic pentru lumea asta mare cu pletele în vânt duc flori căzute prin iarba uscată de focul aprig ce ardea în mine aștern pe o coală goală dureri,tristeți din vremuri reci și seci îmi este atât de frig, aici, lângă voi nu cer decât o rază de iubire doar atât Referință Bibliografică: DOAR ATÂT / Viorel Birtu Pârăianu
DOAR ATÂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380383_a_381712]
-
pe ei, au plecat la casa Mirandei. Prietena ei le-a deschis ușa și dintr-o singură privire și-a dat seama că ceva se întâmplase. Ceva mult mai grav decât pierderea unei competiții de tenis sau o discuție mai aprigă cu o adolescentă. - Vrei să intri? a întrebat-o ea cald pe Carol. - Nu, îți mulțumesc. Te sun mâine. Fără un cuvânt, Miranda a strâns-o în brațe și a pupat-o pe tâmplă, închizând apoi ușa în urma ei. Carol
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
cetățenii unui stat străin au participat la alegeri? Răspund: cu dreptul Moscovei, la comanda ei! Și tot la comanda Moscovei s-a întețit acel mare genocid împotriva poporului roman, rupt din vechia DACIE (România), care continuă și azi, devenind mai aprig odată cu venirea la putere a «fanariotului» Dodon. Eu cred, că s-a început o nouă perioadă în istoria basarabenilor, aidoma celei fanariote, care a fost în Țările Române (1711-1821). Și dacă numele de FANARIOT venea de la mahalaua Fanar din Constantinopol
UN PĂGÂN AL NEAMULUI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380438_a_381767]
-
unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult de atunci? Sau poate nu. Asta o știm în suflet doar eu și tu. Căci retrăim acum, la senectute Dorințe aprige, din vremi trecute. Se înserează. Iată un Crai Nou! Cuvintele reverberează - ecou. O nouă viață a început timid Din timpul nostru cel fraged și limpid. MARGARETA MARIANA SAIMAC Membră în Liga Scriitorilor din România Referință Bibliografică: ZEFIR / Margareta Mariana Saimac
ZEFIR de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380508_a_381837]
-
unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult de atunci? Sau poate nu. Asta o știm în suflet doar eu și tu. Căci retrăim acum, la senectute Dorințe aprige, din vremi trecute. Se înserează. Iată un Crai Nou! Cuvintele reverberează - ecou. O nouă viață a început timid Din timpul nostru cel fraged și limpid. Membră în Liga Scriitorilor din România ... Citește mai mult ZEFIRPe o îngustă cărare de munte
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
ne-a unit în taină sub mindirulUnui cioban cu oile măiestrePe care le purta din veci campestre.E oare mult de atunci? Sau poate nu.Asta o știm în suflet doar eu și tu.Căci retrăim acum, la senectute Dorințe aprige, din vremi trecute.Se înserează. Iată un Crai Nou!Cuvintele reverberează - ecou.O nouă viață a început timidDin timpul nostru cel fraged și limpid.MARGARETA MARIANA SAIMACMembră în Liga Scriitorilor din România... IX. MÂNĂSTIREA AGAPIA, de Margareta Mariana Saimac , publicat
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
în viață Că vom uita tot ce-a trecut? De câte ori nu ne-am decis Să o luăm de la început.. Așa cum se termină noaptea Și zorii noi bat la fereastră... Așa cum pe o rămurică Un mugur înflorește în glastră.... Cum după apriga furtună Marea își alină spuma... Cum după vânturi, frig și ger Soarele topește bruma.. Iarnă, vară, primăvară, Toamnă...orice anotimp... Natura veșnic se renaște... Fără a ține cont de timp... Așa trecem și noi prin viață... Cu iluzii, cu iubiri
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
de-a fi făr´ de păcat Și țârâi peste iarna veșnic dalbă, Pe sub pământ, trăgând din narghilea, Din inimi inocente tu ai salbă La gât și... asta-i viața ta! Epilog: Pe undeva, într-un palat de vise, Printre surate aprig șușotind, O furnicuță, cald se compromise C-un greieraș, iubire țârâind! Dan Mitrache Referință Bibliografică: Țârâind a greiere / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Mitrache : Toate
ŢÂRÂIND A GREIERE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379631_a_380960]
-
1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic V de David Sofianis reeditare 31.01.2016 A.D. Ochiul minții oarbă-mi mai ești tu cea minte slabă că nu mai vezi cei de văzut demult... te-ascunzi mai aprig după deget ca o rană și plângi cu capul ca o perlă în pământ. ce ți-am facut eu fiică dalbă cea după Chip asemănare că stai ca moartă împietrită albă și nici la cer nu ai strigare ? tot ocolești
POEM HIERATIC V- OCHIUL MINŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381104_a_382433]
-
de timp și de lumini noi limbi de îngeresc tărâm lovesc cu grijă-n toaca vânt Silabe ca porunci și dogme ca portaluri învrednicesc puterea din Logosul deplin o lume blândă nouă și-arată încordarea ca o săgeată fixă și aprigă prin timp Ținând de clanța porții de foc și de tămâie cu mintea ca o strună de harfă și psaltiri tensiunea veșniciei prelinge ca o mumă un lapte ca de miere prea dulce și sublim Din sânul cel Avraamic o
POEMUL HIERATIC XXIX-LA POARTA ÎNGERILOR... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381105_a_382434]
-
tunul cu care demolatorii înaltă pro.tonii și surpa pie.tonii... = Dar = cine este făclia ce torța se vrea ce arde pro.stia de gură-a-căsca ? și uite așa Deșteaptă se vrea și Mintea doar ea Trezvia o vrea ca limpede aprigă stea definițio în integrum : anti.cipată stare a pier.zării Pro.Stia e în.chipuirea celor ce cred con.vinși că sunt deșt.epți dor.mind iar ne.murirea e un fel de klik auto.matic - digit.mate.matic pe
POEM ELOCVENT II-PRO.STIA ÎNTRU.CIPATĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381106_a_382435]
-
de mine și în mine simțeam lumea întreagă și-mi era milă de cei ce mă prigonesc...Am făcut o rugăciune fără cuvinte, cu murmur tainic de simțăminte. Închisoarea Aiud Din nou s-a-ntors lumina dinspre noi, Din nou stă vântul aprig să ne frângă... Penitenciarul Aiud, prin temuta sa Zarcă, atinsese prin conducerea ei portocalie în frunte cu colonelul evreu Koller, cota maximă a măsurilor de exterminare a deținuților politici naționaliști: „Colonelul Koller, comandantul închisorii, mărturisește Dr. Teofil Mija, găsise o
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
activitățile ei misionare converg spre transfigurarea Omului. Ruga înmugurește în dor, binele înflorește în cântare, dăruirea se prelinge în miresmele frumosului, libertatea se cuminecă în adevăr, credința se înnobilează în iubire. Toate stările celeste îi devin temelie. Toate zvâcnirile ei aprige o întrupează spiritului, mistuindu-i viața în creație, frumos, echilibru și înălțare. FEMEIA creștin-ortodoxă nu are mai multe înțelesuri. Ea este înțelegerea. Pe ea se fundamentează valorile Omului. EA este măsura lui: cât îi este dat să fie omul și
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea-i ca un vuiet de tramvaie, Ziua, cai pe pajiști se înfrățesc, Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie, Mieii gândului cu inima-mi vorbesc. S-a deschis în ziuă vocea gurii, Aprige simțiri în azimut zvâcnesc, Împământenită mi-e lacrima iubirii, Zbor din ea și moartea cuceresc... Am avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, când urcam, Că mă vor uita și cei, care, --n simțire, Alt fel de a
NOAPTEA-I ULTIMA MONADĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381368_a_382697]
-
nunți, poate îă găsesc și-o fată vrednică, să-l însor. Vreau și eu să văz nepoți prin bătătură, că fata mea, cum bag eu seamă, nu vrea să facă. -Dar ce fată o vrea să aibă o soacră așa aprigă ca tine? Că, de, cu bărbatul petreci bine noaptea, dar ziua stai cu soacra, da ce zic eu ziua, dacă mai urcă bărbatul și pe la oi, stă mai mult cu tine, glumi vecinul ei, Ion Sfârlă.. -Oare crezi tu, Ioane
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
de răchită,Soața-mi potrivește perneși-n ograda-mi răvășităDe stihiile eterne,Curcubeul arcu-și cerne.... XXIII. RONDELUL UNUI DOR, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Undeva, peste un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă dorul meu de zor, Parcă prins într-un descânt, Undeva peste un nor, Între Ceruri și Pământ. Și-unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în casa unui sfânt... Undeva, peste un nor. (Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu) ... Citește mai mult Undeva, peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă dorul meu de zor,Parcă prins într-un descânt,Undeva peste un nor,Între Ceruri și Pământ.Și-unde dorul meu s-a frânt,Toarce caierul de zorO măicuță în pridvor,Sus, în casa unui
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
cerul, de aproape.Pe stâlpii răsuciți ca mici coloaneCare-i susțin pridvorul cel umbrit,Își împletesc zorelele-n volaneCulori de ametist și malachit.Cobor pe două trepte de lemn vechiSpre stratul învrâstat de micșuneleși mă salută din înalt, perechi,Săgetând aprig cerul rândunele.Pe-o bancă, sub cireșul altoitSe-ntinde-n tors molatec o pisică,Mișcând urechea spre un ciripitDe vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă.În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor,Căci Dumnezeu, prietenul meu
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. Noaptea-i că un vuiet de tramvaie, Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc, Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie, Mieii gândului cu inima-mi vorbesc. S-a deschis în ziua vocea gurii, Aprige simțiri în azimut zvâcnesc, Împământenita mi-e lacrima iubirii, Zbor din ea și moartea cuceresc... Am avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul galben, cănd urcăm, Că mă vor uita și cei, care, --n simțire, Alt fel de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ei proscris. Lilia Manole ... Citește mai mult Noaptea-i că un vuiet de tramvaie,Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc,Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie,Mieii gândului cu inima-mi vorbesc.S-a deschis în ziua vocea gurii,Aprige simțiri în azimut zvâcnesc,Împământenita mi-e lacrima iubirii,Zbor din ea și moartea cuceresc...Am avut demult o urmă-n presimțire,În tramvaiul galben, cănd urcăm,Că mă vor uita și cei, care, --n simțire,Alt fel de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]