48,939 matches
-
rezultatul salutar al contactelor culturale devenite acum posibile. Nu am Întrebat-o ce a determinat-o să creeze propriile versiuni, dar traducerile sale par să Îndrepte răstălmăcirile de sens din variantele romanești existente, vocabularul ales de ea fiind mult mai apropiat de firescul limbii simple din original. (Nota mea: Paragraful următor nu a apărut În România Literară: „Contribuția lui Horia Florian Popescu la traduceri este probabil esențială, deși variantele sunt cunoscute doar sub numele ei! De ce? Pentru că În România nu s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Florea Stănculescu, Octav Doicescu), regionalismul (Duiliu Marcu, Paul Smărăndescu, Henriette Delavrancea-Gibory), spiritul clasic (Petre Antonescu și, din nou, Henriette Delavrancea-Gibory). Arhitectură și putere (Architecture et pouvoir). În timpul lui Carol al II-lea, arhitectura românească cunoaște tentația grandorii și a monumentalității, apropiată de noua ideologie a Italiei fasciste; această formulă poate reprezenta o altă latură a reînnoirii stilului național. Carmen Popescu expune contextul politic și ideologic al anilor 1930 - 1940 și proiectele grandioase prin care regele visa să remodeleze Bucureștiul; caracterul oficial
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
colaboram cu lingvistul Emanuel Vasiliu, care era atunci pasionat de lingvistica structurală a lui Hjelmslev și de lingvistica descriptivă a lui Z.S.Harris, amândouă constituind un foarte bun antrenament pentru abordarea matematică a limbajului. Dar pe Dv ce vă apropia de lingvistică ? Ca elev, eram pasionat de literatură, în special de poezie și de teatru. Dar această pasiune ascundea, în bună măsură, un interes pentru problemele limbajului, de exemplu eram mult mai atras de Arghezi decât de Blaga. Presupun, totuși
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
mirările pe care mi le-a produs poezia, prin dezvăluirea infinitului existenței și prin contrastul față de reprezentările intuitive ale vieții cotidiene. Același "joc secund" și într-un caz, și în celălalt. Dar mi-a fost clar de la început că mă apropii de matematică venind dinspre poezie, că o citesc pe cea dintâi cu ochelarii celei de-a doua. Tineri atrași din toate orizonturile Revenind acum la începutul anilor î60, de ce totuși cronologic v-ați apropiat mai întâi de lingvistică? Au intervenit
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
fost clar de la început că mă apropii de matematică venind dinspre poezie, că o citesc pe cea dintâi cu ochelarii celei de-a doua. Tineri atrași din toate orizonturile Revenind acum la începutul anilor î60, de ce totuși cronologic v-ați apropiat mai întâi de lingvistică? Au intervenit doi factori: 1) formația de matematician pe care o căpătasem între timp și care mă apropia mai direct de structurile de limbaj decât de cele poetice; 2) succesiunea evenimentelor științifice în anii î40 și
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
a doua. Tineri atrași din toate orizonturile Revenind acum la începutul anilor î60, de ce totuși cronologic v-ați apropiat mai întâi de lingvistică? Au intervenit doi factori: 1) formația de matematician pe care o căpătasem între timp și care mă apropia mai direct de structurile de limbaj decât de cele poetice; 2) succesiunea evenimentelor științifice în anii î40 și î50 ai secolului trecut, succesiune care a adus mai întâi în atenție mariajul lingvisticii cu matematica (catalizatorul în această privință fiind informatica
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
unei imagerii dereglate: "o pasăre-mi da ocoluri în zbor/ mă-nfășură din ce în ce mai zăpăcitor/ în cercurile ei neprevăzute/ unele proxime, altele-n cute/ largi flexibile moi/ apoi/ se preface-n/ păianjen cu ace/ eu bâzâi mă zbat/ păianjenul-pasăre pasărea-pirat/ se-apropie ezită/ pe urmă-ncepe, iute,/ (și cercurile se termină unul câte unul)/ să-și mănânce musca-nnebunită" (O pasăre-mi da ocoluri în zbor). Poetul însuși regresează într-o nebulozitate solemnă, pe scară nu doar genealogică ci și biologică: "Mă
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
încât pare inventiv prin sine însuși: "prin ciorbă gunoaie bibliografii bucătărie/ prin corespondență și baie/ scociorând boturi obraznice/ tăcerile delapidează orașul/ locuim într-un pepene cu semințele roz/ ca tălpile lui Ilie către Serepta Sidonului" (Turn fără neamuri). Dezastrul se apropie nu o dată cu perfidie, prin mijlocirea reprezentărilor familiare. Să fie un soi de sfială, o șovăială a Răului de-a fi Rău? Iată un semn de întrebare care planează asupra unei creații care pare întru totul cedată conștiinței demoniace, "încărcată de
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
într-un moment în care sufletul lui va fi poros, dornic să absoarbă, așteptându-și într-o blândă feminitate întregirea sau, dimpotrivă, închis și împlătoșat de orgoliu, suficient sieși, reflectând sigur de el și deformator orice gând ce s-a apropiat din afară, orice durere care încă nu l-a atins?" însă din păcate calvarul așteptării autorului (așteptarea, o așteptare înfrigurată, cu deschidere, am zice, metafizică, e o dimensiune a întregii sale crize), nu se încheie nici în momentul în care
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
în care a socializa devine un simplu substitut pentru acțiuni care ar putea fi foarte ușor denumite și altfel. Verbul a socializa se folosește în română (cu acest sens recent) în primul rând ca verb intranzitiv (într-o construcție mai apropiată de sursa engleză și deci percepută ca fiind corectă): "Socializează în interes de serviciu!" (cariereonline.ro); "(târgul) este locul în care localnici sau venetici, producători, cumpărători sau simpli Ťgură-cascăť intră în contact, socializează " (muzeulastra.ro). Verbul poate avea un complement
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat, conform Dicționarului explicativ, din tc. dial. karmanc), înregistrat de dicționarele noastre cu
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
lemn era fisurată de modul tot mai liber în care Călinescu reîncepea să se exprime, iar orizontul lui intelectual, în care erau reașezați pe soclurile lor Sainte-Beuve, Dostoievski, Dante, Benjamin Constant, dădea unei întregi generații de critici speranța că se apropia ceasul despărțirii de Bielinski, Leonid Leonov, Barbusse sau Romain Roland. Mare parte din publicistica lui Călinescu fiind literară, ar fi de văzut și dacă cel mai de seamă critic al nostru a fost și un cronicar literar, adică un observator
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
gata-gata să iasă prin ecranul MegaVijăn-ului, a doua zi de Sântă Măria Mare (16.08): - Dați-mi Dosarul! Dați-mi dosarul meu de securitate și îl fac public!... - Dați-i, bă, actu' lu' dom' Președinte, mormăie Haralampy cam abțiguit, apropiindu-se amenințător de MegaVijăn-ul nostru. Are dreptate Haralampy, așa că simțim cu toții cum ne bântuie dintr-odată un sentiment de înduioșare și solidaritate, iar adrenalina începe să ne vâjâie prin urechi... Ba deznădăjduitul strigăt prezidențial era cât pe ce să
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
lume și cu atât mai pretabilă ficționalizării. Există însă și o descentrare simbolică, dureroasă, la nivelul mentalității publice, cu efecte poate chiar mai pregnante la adresa autoaprecierii și înțelegerii individului cu sine. Ego.Proza intră astfel și în sfera observației ce apropie literatura de studiul sociologic și antropologic. Poziția individului în interiorul comunității, identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
mai frecventă, este dublată de o modificare semantică: termenul editor circulă în română cu mult mai multe sensuri decît în urmă cu treizeci de ani. Fenomenul poate fi legat de tentația actuală de a modifica mai vechile împrumuturi din franceză, apropiindu-le - formal și semantic - de noile repere, de standardele modei englezești și internaționale. E vorba, ca de atîtea alte ori, de cuvinte prezente în multe limbi europene, pentru că provin din latina cultă: în cazul de față, din latinescul editor, de la
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
Tautou). Pentru César-ul care recompensa această prestație, s-au luptat Kelly Reilly și Cécile De France, ea și obținîndu-l, o raritate avînd în vedere că jucau în același film. Noua poveste îl are la epicentru tot pe Xavier (Duris), acum apropiindu-se de 30 și tot confuz din toate punctele de vedere. Ideea principală este că spectatorul trebuie să îl compătimească pentru respectiva confuzie, ceea ce e dificil, deoarece principalul lui necaz este că se alege cu un șir de femei, care
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
și puțin cuvîntători cu adulții), pierduți și ineficienți. Hazardul își joacă rolul real doar apropo de ei, puștanii par a fi imuni în fața lui. Iată ce zice autoarea, iar filmul îi dă dreptate: "mă interesează oamenii care vor să se apropie unii de alții - un cartier, o familie, un cuplu - dar care nu au mijloacele pentru a face acest lucru. Unele din cele mai eficiente ritualuri care țin de apropiere sunt ritualurile care implică dezastrul. După coeziunea dezastrului, apare nostalgia după
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
o știre pozitivă. "Vă dau o veste bună: europenizarea partidelor politice din Republică Moldova a început deja. Europenizarea și conceptul de europenizare este acel proces prin care un stat își însușește valorile europene. Partidele politice din țara dumneavoastră s-au apropiat foarte mult de marile familii ale partidelor europene și sper ca proximele alegeri să aducă un grad de europenizare și mai mare. Recentele alegeri din România au arătat ca apartenențele partidelor politice la familiile de partide europene au avut influență
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Mama mea îmi scria rar, numai să mă certe că am lăsat-o singură, fără nimeni apropiat în Amărăști dar eu știam că o avea pe vecină ei cea bună, tânți Lenuța Anania. La Montreal, de cum am ajuns, m-am apropiat de anticomuniștii de la biserica "legionara" Bună Vestire, unde era preot marele patriot român Petre Popescu. Din vorba în vorbă, am aflat ca Bartolomeu Anania a fost la Montreal cu numai câțiva ani înainte și s-au cunoscut bine. Părintele Popescu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fost deținut politic vreo paisprezece ani , iar când a reușit să ajungă în afara țării și-a promis să facă orice îi va sta în putință pentru frații lui în suferință și pentru țară. În timpul congresului de la Vatră Dornei m-am apropiat mai mult de dumnealui fiindcă mi-a stârnit respect și admirație pentru entuziasmul adolescentin cu care aborda toate problemele, pentru generozitatea și firescul cu care tot dădea bani în dreapta și în stânga numai să prindă viață proiectele propuse acolo și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
e cauza tuturor dumnezeu se află în fiecare om. înainte și după înainte și după se urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu poate ajunge nicăieri. simplu că adevărul înveliș de lumină peste înveliș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fugă și au trăit prin păduri până au fost siguri că autoritățile române au preluat puterea. Acele zece zile fără tată au fost groaznice. Aflasem că cei prinși erau împușcați pe loc... În luna aprilie 1943 când frontul rusesc se apropia, aveam deacuma 11 ani și eram elevă la liceul Regina Maria din Chișinău. Ni s-au dat actele, ne-au făcut bagajele și ne-au trimis acasă sau la rude apropiate. Pe mine și pe Valer ne-au trimis la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
unchiul nostru din Câinari. Așa a aflat că suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă de iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi și ne-a îmbrățișat; toți plângeam. Erau lacrimi de mare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]