1,130 matches
-
doamnelor d-anțărț, ceva care predispunea la nostalgii și tăceri elocvente; la pioșenie. Tinerii ahtiați de teatru (cum eram eu) sufereau, aici, că s-au născut prea tîrziu; soția artistului suferea că nu mă putea face să-nțeleg inefabilul vremurilor apuse. Simțeam întotdeauna, în aceste rare ocazii, că panoramarea-mi superficială a încăperii nu mi-o descoperă. Era ceva care rămînea, mereu ascuns de faldurile timpului, ceva indescifrabil (asta am simțit și cînd am avut ocazia să zăbovesc mai mult în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Le transcriu după notele luate atunci, pe care le întregesc pentru o mai deplină înțelegere, fără a altera nimic din fondul gândirii autorului, convins că interesul lor subzistă întreg pentru toți cei care caută o cheie deosebirilor dintre Răsărit și Apus" (p. 99). 4 Ibidem, pp. 99-101: Nu e vorba de analizat condiția acestei defecțiuni a cugetării religioase în ordinea speculațiilor religioase, ci numai de constatat un fapt care contribuie desigur la producerea sentimentului de inferioritate. Chiar dacă am admite cum fac
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
frumoasă.” (Camil Petrescu) Iubirile vechi și tăciunii stinși se aprind ușor. (O iubire veche este ca o cărare bătătorită pe care, dacă vom merge din nou, amintirile reînnoite ne vor ajuta să Înțelegem mai bine taina primei iubiri.) „O dragoste apusă e ca un vulcan: niciodată nu poți zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.” (O. Goga) Cheia la mine, și broasca la tine. (Armonia vieții de cuplu este În mâna celor doi parteneri și nu se obține
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
anterioare, fiind conștient că totul a fost deja scris. El trebuie acum sa reinvesteasca fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilității sale. El respinge mimesis-ul, preferând jocul cu limbajul și colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anterioare, fiind conștient că totul a fost deja scris. El trebuie acum să reinvestească fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilității sale. El respinge mimesis-ul, preferând jocul cu limbajul și colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
copilăriei, transpusă în poezie, adică reîntoarcerea la vremurile edenice, în care lumea întreagă este o poezie, nefiind nevoie de vreo mediere sau de vreo reconstruire a unei noi lumi, se regăsește în poemele Învingători și Mândrie. Nostalgia manifestată pentru vremurile apuse, fie ea trăită la nivel individual sau colectiv, nu este altceva decât nostalgia pentru eden, pentru paradisul pierdut. Încredințarea unei stări de fericire pe care numai trecutul o deține, în opoziție cu prezentul se manifestă la Ana Blandiana prin conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum de cea ficțională, revendicativă. Ea se cantonează, Într-o primă diviziune, fie În social și realistă la modul mizerabilist (dar cu infuzii lirice), fie În metafizic și realistă la modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie), cantonată În individual avidă de actul scriptural În sine care aspiră, În fibrilații disperate sau doar neurastenice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
încât tot ce ne spune despre iubire, durere, stări nevrotice bacoviene coboară balanța spre cotidian și spre o permanentă putere de a o lua de la capăt ("în rest e o zi de luni"). P. Stoica reînvie o lume de mult apusă: orașe mici, târguri, cu existența lor banală, într-o melancolie duioasă, nu întotdeauna fără emoție: "Să știi, la noapte va ninge:/ prea îmi vorbești de ger,/ de vulpile din copilărie." Uneori, poezia este înglodată într-un limbaj prozaic: "Era o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
citită aproape ca o declarație de credință. Poema ce dă titlul volumului nu este decât una dintre exemplificările de arte poetice deghizate în stampe delicate prin care se denunță totala încredere a autorului în reconstrucția textuală a unei lumi demult apuse, cu decorurile, personajele și realitățile ei obiectuale tipice; stilizarea afectivă sau stilistică a acestui univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fost visată și conceptualizată de principalii săi interpreți. Prin ocultarea noțiunii de păcat originar, arierplanul escatologiei biblice este, fără îndoială, în întregime bulversat. Totuși, în Adaos la Călătoria lui Bougainville, bătrînul tahitian al lui Diderot, "oftînd după frumoasele zile apuse ale țării sale", apără de invadatorul venit din altă lume tocmai această stare de inocență primară, intactă, castă, neatinsă, necunoscînd răul și nici păcatul originar. Sîntem nevinovați, proclamă el, sîntem fericiți și tu nu poți decît să strici fericirea noastră
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
confederațiilor și federațiilor în care imperativul respectării națiunilor se împletește cu imperativul depășirii statului-națiune. Așa cum s-a spus în această carte, epoca de fertilitate a statului-națiune, pe care Europa l-a creat la bine și la rău, este de-acum apusă. Eliberarea națiunilor, a na-ționalităților, a etniilor nu se poate realiza de-acum înainte decît prin formarea, dezvoltarea și multiplicarea formulelor confederative. Pînă și amenințarea unui eventual naționalism german, a izbucnirilor etnico-religioase, a balcanizării generalizate nu face decît să impulsioneze și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
belșug. / Holdele omului vor rodi” (Mulțumire). În cărțile următoare - Pietre kilometrice (1963), Miracole (1966), Alte poeme (1968) și Arheologie blândă (1968) - se dezvoltă o poezie nostalgică în care sentimentalitatea deceptivă se susține prin evocarea lucrurilor mărunte și prin invocarea vremurilor apuse. Stilistic vorbind, această etapă e o sinteză între G. Bacovia și Ion Pillat: atmosfera rămâne aceea de oraș provincial, însă tonalitatea nu e nevrotică, ci doar melancolică, deși nu e exclus, ca atitudinea să fie împrumutată direct de la A. E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
am rupt apă din râu ca să-ți dau...”, „Zbura o fată pe-aproape” ș.a.m.d.). Un târgoveț, pe la-nceput de veac (1981) este o carte cvasiexperimentală, scrisă, mare parte, într-un limbaj arhaizant, din perspectiva unor personaje din epoci apuse și uneori din spații exotice: Scrisoarea exaporitului către ultimul padișah, Însemnarea domnilor celor buni. Acestea alternează cu poeme obișnuite, scrise într-un limbaj neologic, confesive (tip autoportret) ori esopice, încât textele nu au o coerență stilistică și de viziune, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
cu toții oameni, iar cu puțin efort e posibil să afli că aveți cîte ceva în comun. încercarea merită din plin efortul și elimină restul alternativelor mai puțin satisfăcătoare. Partea întîi Ce naiba? “Suntem ajunși într-a durerii țară cu chinuite suflete apuse ce și-au pierdut a minții lor comoară”. îDante, Infernulț Capitolul unu Parapsihologie 101: Cum să citești gîndurile șefului Dacă reușești sau nu de fiecare dată cînd faci o încercare este mai puțin important decît dacă încerci sau nu de
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
încurajează schimbul identitar. Cos-tumele purtate în afara acestui spațiu ar arăta ilar, dacă nu chiar ridicol. Spre deosebire de agora antică, unde oamenilor li se permitea să îmbrace costume aparținând culturilor contemporane, participanții la carnavalul "renascentist" încearcă să reînvie o cultură de mult apusă. Precum carnavalul medieval, așa-numitul târg "renascentist" creează o lume paralelă, care suspendă realitatea prin atragerea și animarea tuturor participanților. Spre deosebire însă de carnavalul medieval, lumea paralelă creată este un simulacru, deoarece realitatea la care se referă a dispărut
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
serie de ritualuri și practici divinatorii pentru a obține momente și scene de efect. Astfel de creații artistice atrag, mai ales dacă beneficiază de un scenariu și o regie pe măsură. În general, ele descriu lumi imaginare sau lumi demult apuse în care oamenii pot depăși prin diferite mijloace constrângerile spațio-temporale. Trebuie să recunoaștem că astfel de creații cinematografice au priza cea mai mare în rândul copiilor. Poate exemplul cel mai sugestiv este Harry Potter, ecranizarea volumelor cu același nume. Nu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de ordine și control societal totalitar) urmăreau un proces de upgrading urbanistic: "îndreptarea" rețelei stradale, monumentalizarea edificiilor autorității statale așezate în piețe ample, destinate paradelor de masse și aducerea la zi a serviciilor comunale. în definitiv, acest remake arhitectural al apuse(ne)i severități imperiale putea la fel de bine - par a fi conchis arhitecții vremii și Marcu în prima lor linie - să ilustreze "renașterea" fascistă ca și pe cea românească, de vreme ce și poporul român se revendica dintr-un același scenariu mitic originar
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
țara după instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire a vieții societății românești la toate nivelurile: turism, agricultură, educație, ca în După alungarea faraonilor (1957) și Însemnări din țara nouă (1959). Trecutul, reprezentat de lumea apusă a „faraonilor”, este negat in corpore prin prisma „realizărilor” puterii comuniste. Alte culegeri de reportaje consemnează călătorii în Franța, Rusia, Uzbekistan (Călătorii, 1967), popularizează producția autohtonă de vinuri (Țara vinurilor, 1961) sau prezintă obiective turistice (Mănăstirea Neamț, 1969, cu versiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
bătrâne îmbrăcate aproape ca o mireasă, pe care se fixează într-un prim-plan deja neobișnuit - erau foarte rare momentele în care aparatul se apropia de personaje. Expresia bătrânei „mirese” contrastează intens cu veselia generală ; teama, resemnarea, nostalgia unei lumi apuse, presimțirea răului ce va să vină compun un aer de neuitat acelui chip care nu poate salva nimic. Mitrea Cocor (1952) sau Colonia sovietică În Mitrea Cocor, propaganda comunistă în cinema capătă accente antiromânești. Boierul Cristea Trei Nasuri e un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trebuit să-i convoace în ipotetica sufragerie din film pe Eliade, Cioran, Noica sau chiar pe Nae Ionescu, ca să se confrunte cu Iorga, nu niște pistolari microcefali. Dar nu plauzibilitatea istorică interesează, ci transferul în capul spectatorilor de la de mult apusa Germanie nazistă la Uniunea Sovietică, pericolul actual și mortal pentru Ceaușescu. Încă de la începutul filmului, este prezentat acest fragment de discurs rostit de Iorga în fața studenților : Sacra formulă e simplă : ești un popor mai mititel, de agricultură inferioară, te închini
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a alăturat în rândul bărbaților celor mari. Cu energia caracterului său celui deosibit, cu tăria brațului său celui nebiruit, și cu statornicia sufletului său celui mare a oprit vitejește potopul puterii turcești, de a nu se întinde asupra Europii dela Apus și de a nu se lăți barbaria în locurile pe unde pătrundea el. De când turcii Osmani au înfipt picior statornic la Răsăritul Europii și au îngrozit toată partea aceasta de lume, națiile creștine, pe care poziția geografică sau politică le
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Stăniloae, a fost preluată și transpusă asiduu în literatura didactică - cu atât mai zelos evidențiată de către facțiunea fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi prezintă pe români în eroica postură jertfelnică de apărători ai civilizațtiei apuse nu trebuie să ne mire, în lumina faptului că cele mai fine și pătrunzătoare spirite ale teologiei ortodoxe românești au contribuit din plin la confecționarea acestei onorante imagini de sine. Iată-l pe Stăniloae, cuprins de febricitatea naționalistă, ridicând poporul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestea reprezintă narațiunea simplă, lungă, care dezbate problematica iubirii, plecând de la experiența unor personaje distincte.” Robert O. Payne, op. cit., p. 2. 630 Ibidem, p. 21. 631 „și erau scrise-n cărțulie,/ știți, fabule în stihuri puse/ De condeieri în vremi apuse,/ și oamenii aminte luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și la Boccaccio, dar de o naivitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Russell și Wittgenstein. Primul a fost profund angajat față de idealurile libertății individuale și ale solidarității umane, a crezut în progresul bazat pe educație, cunoaștere și dezvoltare tehnologică. Cel de-al doilea a fost, dimpotrivă, o persoană apolitică, atașată unei culturi apuse, punând preț pe efortul de perfecționare morală al individului. Russell se simțea realizat prin angajarea sa pentru cauze suprapersonale, Wittgenstein dorea doar să se facă mai bun pe sine și să-i ajute pe cei care îi erau apropiați. Lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea stilistică a formelor ei majore, apropierea și comunicarea dintre ele. Pătruns de nostalgie pentru o lume apusă, Wittgenstein privea cu suspiciune, în anii săi mai târzii, dezvoltarea civilizației tehnico-științifice, în care el recunoștea nu progresul, ci simptomele declinului cultural. Într-o versiune timpurie a „Cuvântului înainte“ la un manuscris publicat de Rhees sub titlul Philosophische Bemerkungen, ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]