9,168 matches
-
tine lumea are parfum de verde ... Citește mai mult Ce toamnă inutilă pândește lângă noi,Se scutură pe frunze în straie de rugina,Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploiMimează revenirea de stranie regină.Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii,Pe crestele rănite de nopți decolorate,Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii,Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate.Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci,Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/laura_hubati/canal [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
de mare tâlc, care spune că un oștean căruia un voievod, ca răsplată pentru o faptă de vitejie, i-a promis să-i dăruiască pământ mult, atâta cât poate să înconjoare, cu piciorul, într-o zi, de la răsăritul și până la apusul soarelui. Și cum, acel oștean, din lăcomie, a vrut să cuprindă cât mai mult pământ, alergă toată ziua fără hodină, iar când s-a întors seara la voievod, a căzut dându-și duhul. Vă întrebați, oare, cum de a putut
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
Urcă un munte, coborî o vale, încă un munte, încă o vale. Puterile îl părăsiră iarăși. Intră într-un desiș de pădure prin care reușea să răzbată din greu. Soarele se îndrepta spre asfințit. Dacă nu se va întoarce până la apusul soarelui în tabăra unde-l aștepta voievodul, va pierde tot ce câștigase în ziua aceea cu atâta trudă. O mare neliniște îl cuprinsese. Se rătăci. Alerga bezmetic. Spaima îl storcea și de ultima fărâmă de vlagă din trupul său. Simți
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
Sfinți... Ce bine-i când, încă, îi avem...! Ce mare păcat, să nu-i prețuim! Sărut-mâna, mama mea! Dumnezeu să te ierte, tatăl meu! Uitați de lume Își cară în spate umbra căreia-i spun simplu: soartă. Suflete alandala, de la apus la răsărit, ceasuri în derută pe cadranul timpului, între a fi și a nu fi. Își beau singurătatea cu picătura chinezească, până în ultima clipă. Suflete împăiate în poziții nefericite. În colț, un trup firav de mamă, făcut una cu poza
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1446194816.html [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
că sforăia ca o locomotivă și Mamy cu Kim nu puteau dormi de ,,simfoniile,, lui. Eu pot, pe mine nu m -a deranjat niciodată. A doua zi norii puseseră stăpânire pe toată zona adiacentă Igeștiului. Vântul bătea de la răsărit spre apus , semn că e imposibil să nu înceapă o plăoie care să țină câteva zile măcar. Că așa pățeam ori de câte ori veneam vara aici. 4 Să mai uităm de ale vremii, eu cu Taty ne- am plimbat cu bicicltele pe malul Siretului
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1474310355.html [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FRUMOS APUS! Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Frumos apus! Ard codrii mei de-aramă. Lumină caldă, calm și clarobscur. În fericire viața se destramă și mă preschimbă-ntr-un superb azur. Ce
FRUMOS APUS! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1460172748.html [Corola-blog/BlogPost/384853_a_386182]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FRUMOS APUS! Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Frumos apus! Ard codrii mei de-aramă. Lumină caldă, calm și clarobscur. În fericire viața se destramă și mă preschimbă-ntr-un superb azur. Ce minunată e această clipă în care azi din împliniri admir noua mea viață care se-nfiripă din
FRUMOS APUS! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1460172748.html [Corola-blog/BlogPost/384853_a_386182]
-
teamă, din zi în zi am un mai clar contur în tot ce-a fost zadarnică risipă. Stau în speranță și-nsetat inspir aerul care-i flutură-n arìpă și parcă viața însăși o respir. Anatol Covali Referință Bibliografică: Frumos apus! Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FRUMOS APUS! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1460172748.html [Corola-blog/BlogPost/384853_a_386182]
-
și încinși de soare privim orizontul în zare. În apa albastră vezi bancuri de pești și broaște țestoase cum nici nu gândești. Freamatămarea, briza adie, Soarele urcă, plaja-i pustie. Spre seară,mulțimea se-ntoarce la mare voind sămai prindă apusul de soare. E marea ripsată și finăca moarul, refluxul o trage în larg de pe maluri. Ne-mbie pontonul și-n noaptea albastră privim orizontul cu Luna-n fereastră. S-aude o muzica fină, la noi ajungând în surdină, și ceru
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Infinitele_nuante.html [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la viață Pământul ne ocrotește, ne hrănește cu-a lui roade, cu apă ne răcorește, Îi înălțăm în slavă imn de mulțumire, din răsărit de soare și până la apus. El ne susține viața prin roada lui bogată, ne odihnește noaptea când Luna este sus. Pământu-i nemurirea, suflarea-i trecătoare, contactul cu pământul e-a vieții desfătare. Ne naștem din țărână ființe muritoare și-ntreaga noastră viață trăim o transformare
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Infinitele_nuante.html [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
a sosit, cu hlamida-i albă, Și încet a învăluit,totul în zăpadă. Țurțuri-s de streșini prinși,ca o rece salbă, Vrăbilie au tăcut,nu mai stau la sfadă. Pe cerul senin, înalt,soarele pălește, Căci ziua-i în apus, și noaptea vine iară. Sus pe boltă,doar luna palidă privește, Cum pe pământ, încet, o liniște coboară. Se mai aude rar,doar un lătrat de câine, Ce tulbură a nopții liniște de gheață, Iar stelele sclipesc pe boltă, până
NOAPTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1417382389.html [Corola-blog/BlogPost/371872_a_373201]
-
de aceleași imagini, iar sufletul tresare ori de câte ori văd dealurile pictate în roșu și verde amestecate cu albastrul prăvălit cu bună intenție. Nu vorbea nimeni. Autocarul alearga inspirând aerul curat prin geamurile deschise. Aveam la un moment dat alte imagini: în dreapta apusul rupt ca dintr-un vis, în stânga alei de iriși galbeni, de baltă, în față și în spate... drumul. Cei doi mi-au atras din nou atenția. Unul privea spre apus, altul spre nor. Din când în când își furau unul
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Pentru_o_ora_am_iubit_intune_ana_maria_gibu_1366637492.html [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
geamurile deschise. Aveam la un moment dat alte imagini: în dreapta apusul rupt ca dintr-un vis, în stânga alei de iriși galbeni, de baltă, în față și în spate... drumul. Cei doi mi-au atras din nou atenția. Unul privea spre apus, altul spre nor. Din când în când își furau unul din imaginea celuilalt. Atunci privirile lor se întâlneau. Erau izvoare dătătoare de fericire! Inspir pentru ultima dată, în ziua aceea, parfumul merelor ionatane și îmi iau rămas bun de la nor
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Pentru_o_ora_am_iubit_intune_ana_maria_gibu_1366637492.html [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
tăcere metafizică, banală, din care somnul nu coboară. Iubirea mea, în zori când soarele învinge luna adu-mi o floare sau cununa, armura ce-am dosit-o în altar pentru al tău iubit hoinar ce caută la răsărit și la apus pentru iubire un răspuns. Referință Bibliografică: Iubirea mea / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
IUBIREA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubirea_mea.html [Corola-blog/BlogPost/358960_a_360289]
-
În versul meu tristețe nu-i Că va pleca de lângă tine... Șaizeci și trei sunt anii mei, Câți vor mai fi nimeni nu știe, M-apropiu de Copilărie Ca umbra de copacul ei... ÎNTÂIUL MEU POEM... Eram copil în Munții din Apus, Mi-aduc aminte ca de-un frate bun De întâiul meu poem ce l-am compus Pe-o frunză veștejită de alun... Păzeam cu grijă mieii pe coline Și ei pășteau din ultima otavă Când a căzut rănită lângă mine
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1424769477.html [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
gând, Maica mea, lumină arsă, M-ai trezit din vis plângând... BUCURAȚI-VĂ... Azi cuvântul vă îndeamnă, Bucurați-vă de toamnă, Bucurați-vă de toate Anotimpurile date! Și în orice dimineață Bucurați-vă de viață, Bucurați-vă nespus Ziua până la apus, Bucurați-vă oricând, Noaptea vine vrând-nevrând, Ziua fără noapte nu e, Nici ea nu-i bătută-n cuie! Bucurați-vă de cântec, De la pruncul cel din pântec, Până sus la Dumnezeu, Bucurați-vă mereu... SUNT UN POEM... Sunt un poem
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1424769477.html [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
întruna ca la școală Drumul cel mai scurt înspre ruină Nu ne mai ajută medicații Decât doar să ne scurteze drumul În halate albe, consacrații Prin saloane-i răspândesc parfumul Și ruina dusă pe picioare Zilnic mai aproape-i de apus Că de-un timp nimic nu ne mai doare Și-acolo unde mergem, dureri nu-s Când mai vine câte-un oaspe nou Sprijinit de soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte
OAMENII SUFERINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oamenii_suferinzi.html [Corola-blog/BlogPost/361662_a_362991]
-
piruiete, Verdele deja oftează Peste galben el migrează. Pescăruși sărută valul, Uneori pe tâmplă malul, Pe catargul unui vas Un zefir a prins și glas. Ară timpul fără plug, Anii toți încet se scurg Și notează-n calendare, Răsărit și apus de soare. 20 august 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ară timpul / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1719, Anul V, 15 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ARĂ TIMPUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1442344188.html [Corola-blog/BlogPost/365584_a_366913]
-
cu toate netrăitele mele așteptări? ulciorul ce știe s-ascundă tristețea din nouri, mâinile care-ai vrea să-ți alinte iertări, tot ar fi prea târziu ar fi zboruri! Cum să acopăr nesfârșitele dureri cu toate netrăitele mele patimi? sângeriul apus înjunghiat de florile unei primăveri, scâncetul copilului înmuiat într-o răscruce cu lacrimi, tot ar fi prea târziu ar fi ieri! Referință Bibliografică: TOT AR FI PREA TÂRZIU! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456412401.html [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]
-
De a Universitate, carul mortuar, a luat-o spre Bulevard, trecând în Calea Victoriei, a coborât apoi Calea Rahovei, a urcat Câmpia Filaretului și Calea Șerban Vodă până la Cimitirul Bellu. Se făcuse aproape seară, picăturile de ploaie încă mai cădeau; undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele lui raze roșietice peste teiul din cimitir. Era un semn că și astrul zilei își lua la revedere de la umbra poetului. Studenții Școlii Normale, șase la număr, luară pe umerii lor sicriul și-l
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1434259600.html [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
EXPEDIATA ÎN FIECARE CLIPĂ, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012. Da, ți-am scris zeci de scrisori, cu până gândului și din cerneală sufletului. Ți-am scris și am să-ți scriu până la apusul vieții. Îmi împletesc din dorurile mele firele subțiri ale speranței. Gândurile mele ți le trimit zilnic,din seva amintirilor noastre. Îți păstrez palmele pe inimă mea și cu capul în plecat în poala stau în genunghi în fața ta. Îmi este
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
de leagăn. Îți caut brațele în somn, și dragostea mea se imbrastie în vânt. Citește mai mult Da, ți-am scris zeci de scrisori, cu până gândului și din cerneală sufletului.Ti-am scris și am să-ți scriu până la apusul vieții. Îmi împletesc din dorurile mele firele subțiri ale speranței. Gândurile mele ți le trimit zilnic,din seva amintirilor noastre. Îți păstrez palmele pe inimă mea și cu capul în plecat în poala stau în genunghi în fața ta. Îmi este
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
mugur?” (Iar au înflorit castanii, p. 63). Prin astfel de dezvăluiri, Elisabeta Iosif este ea însăși, prin ceea ce o deosebește de toți ceilalți poeți, prezentându-se o cântăreață neasemuită, așa cum privighetoarea cântă cea mai frumos dintre păsări: „Se duce iar apusul printre comori marine/ Valul căzut în toamnă se-neacă în destine/ Pe plajă. Captura-i deasă o răspândește lung/ Pe mal. Peste umărul serii privește des, prelung / În sunetul de scoici portocalii, agoniseala mării / Duce dorul de lună, ascunsă-n
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1496216653.html [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNȚI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului S-a rătăcit apusul printre munți, Zburătăcit de vânturi și de ceață. Se clătinau luminile pe punți, Speriate că-și vor pierde
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429446601.html [Corola-blog/BlogPost/353905_a_355234]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNȚI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului S-a rătăcit apusul printre munți, Zburătăcit de vânturi și de ceață. Se clătinau luminile pe punți, Speriate că-și vor pierde din roșeață. Când astrul mâniat de întâmplare, S-a-ntors din drum, cercând să le învie, Le-a adunat pădurea pe cărare, Și le-a-ndemnat
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429446601.html [Corola-blog/BlogPost/353905_a_355234]