1,630 matches
-
Mărineci îi făcuse semn să se apropie. Nu-și imaginase deloc așa această incursiune, dar nici nu avea chef să mai intre în casă. Se așezase cuminte lângă Mărineci și îi ascultase cuvintele ca pe o poveste: ea venea din arșița câmpului, avea părul împletit și buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era o melodie ușurică și alunecoasă. Se vedea luna printre stâlpii pridvorului și venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oră, a apărut și domnișoara profund mirată de ceea ce i se întâmplă! În Herssonisson, la destinație, altă distracție! Am aflat cu stupoare că din pachetul turistic lipseau unele servicii plătite, care le-am mai achităm o dată. Nu puteam rezista în arșița cretană fără aer condiționat. Seara, cablul era necesar, pentru că nu puteam căra toată biblioteca după noi, iar peste internet am sărit, că era deja prea mult. Într-un hotel de cinci stele frigiderul ne aștepta gol-goluț fără apă sau băuturi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cât nu au apă potabilă și aș fi fost nevoit să mă spăl cu vin, care, pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-și dea seama. Nu știu ce altceva aș mai putea face. — Ne-am descurcat destul de bine. Privirea i se fixează asupra celorlalte cuști de zmeură. Mai avem ceva de cules... — Ba nu, mă trezesc rostind. Nu mai avem. Rămân acolo în arșiță și pe pământul prăfos, gâfâind și simțind că mă doare tot corpul. Și, exact în clipa în care simt că explodez, el înaintează spre mine și gura lui coboară spre sfârcul meu, și aproape că leșin. Și de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de vânt și de ploaie, căci vezi cât de aprige s-au făcut vijeliile și iernile... Ne izbesc din ce În ce mai tare, de-mi amintesc tot mai des ce-mi spuneau bătrânii mei odată: că Înaintea Ceței Adânci au fost friguri și arșițe și potop de furtuni. Și ce dacă Dilc o să facă potecă peste munte? Ai văzut cum primăvara și toamna, apa ne ia toate potecile vechi, de nu mai știi pe unde să ajungi la locurile de vânătoare de pe munte. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de furie, amestecând cuvintele din minte cu vorbe azvârlite pe gură, precum scuipatul. Când ai mai pomenit tu să te duci la vânătoare pe poteci bătute? De când am apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai nimic. - Nici nu era nevoie de asemenea lucruri și vorbe noi. Cu vorbe, sau fără, crezi că cei ca Dilc o să fie mai breji decât Tatăl? Căzăturile astea?! Ei să ne pună la adăpost de Ceață, de Ger, de Arșiță, sau de ce-o mai veni? Ei? - Dacă jinduiești după vremea Tatălui, de ce nu pleci tu din satul nostru, Scept! Pleacă Împreună cu cei ce cred ca tine, și lasă-ne să ne vedem de ale noastre. Minos dădu atunci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copil. - Trei oameni palizi? m-am mirat. - Da. Unul a ajuns la noi În sat acum câteva zile și m-a Întrebat de doi oameni albi și o femeie. A fost și el cu noi când v-am scos din arșiță. Pfuuh, ați avut noroc cu copilul, căci scâncetele lui le-am auzit, dar ați fost niște proști s-o luați prin inima nisipului cu pruncul după voi. Femeia voastră de ce are sulița ei? - Se trage dintr-un neam numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ravelstein pentru că l‑a prins fumând imediat ce ieșise de la reanimare; luam chinină pentru ca inima mea să n‑o ia la fugă cu mine cu tot. Rosamund s‑a dus Încă o dată la farmacie - un drum de trei kilometri, neprotejat Împotriva arșiței soarelui. Diagnosticul medicului francez o mai liniștise oarecum. Oricât ar fi de serioase, frigurile tropicale pot fi tratate. Vecinii, ale căror mirosuri culinare mă scoteau din minți, s‑au oferit să mă ajute. Anume să mă transporte cu mașina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o înțelegere cumplit de limpede a eului și a lumii. — Hâm, am făcut eu. — Și din pricina acestei schimbări o să devin și eu un pictor mai bun, adăugă el. Până acum n-am văzut tropicele - acea... saturație brutală de culoare, acea arșiță care se vede și se aude... — Ce-i povestea asta cu tropicele? l-am întrebat. — Credeam că într-acolo mergem, zise el. Și Resi tot acolo vrea să meargă. — Vii și tu? l-am descusut eu. — Te deranjează? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
este faptul că grădina țigăncilor prezintă o structurare interioară, care corelată cu motivul umbrei (antiteză a căldurii, simbol al ispitei) și al senzaților olfactive intense, susține intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
se cutremura în toată ființa lui... răspândeau un balsam paradiziac. Trecuse mult de la Sfântul Ilie. Iorgu și-a făcut un obicei permanent, ba mai mult, o necesitate, de a merge zilnic la cimitir, pe orice vreme, fie ploaie, vânt, fie arșiță... fie orice, nimic nu l-ar fi împiedicat să meargă, pentru a menține candela aprinsă și de a se închina la mormântul Vasilicăi pentru iertare. După ce a udat florile și a aprins candela, -candela din ajun, încă ardea-, a început
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care vroia parcă să-i sfâșie pieptul, să-l strângă de gât... ceva nedeslușit îl împingea, în ziua aceea, spre casa bunicii lui din Zahorna. Avea inima grea și căuta liniștea sufletului său, precum câinele cată umbra pe timp de arșiță. O portiță de nuiele, lăsată pe-o parte, străjuită de un salcâm bătrân și scorburos, dădea într-o ogradă năpădită de buruieni și ierburi sălbatice. Din fundul ogrăzii, largi, cu tufe mari de soc și liliac, se ivea căsuța străveche
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele ca niște obloane... Trecuse de Sf. Maria-Mare... Era de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
crescut de el și lua bani frumoși la vremea aceea. Banii îi strângea tot pentru fiica lui; atât pentru când s-o mărita cât și pentru el, atunci când i-o veni sorocul. Era o zi de vară foarte călduroasă, o arșiță, că nu îți venea să mergi pe stradă, te topea căldura. Se terminase și secerișul grâului. Frusina auzise că se adusese rația de produse alimentare, la magazin. Își propusese, după serviciu, când soarele nu mai dogorea așa de tare, să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
plopii din colțul meu de pădure Închipuită pe aleea lăturalnică din parc. Numai că m-a Întors din drum cerul care a Început să se acopere dintrodată de nori negri, anunțînd o binevenită ploaie care avea să mai domolească din arșița lunii lui cuptor. Cum soția era plecată Într-o vizită la surori și chef de citit nu aveam, iar ideea de a-mi petrece timpul În fața televizorului nu mă Încînta nicidecum, am fost salvat de telefonul lui Dragoș care Îmi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
lui Berg sau al cui era, se pornea un război În care nu se confruntau Între ele țări; În carte, fiecare individ Îi avea drept dușmani de moarte pe toți semenii săi. Se murea de foame și de sete, de arșiță, planeta, aproape un deșert, avea vreo patruzeci de miliarde de locuitori, asta peste vreo o sută de ani, așa socotise autorul, scăpa cine putea, dacă mai era posibil așa ceva, pentru că, disperat, un dictator mondial ar fi pornit - pe la pagina două sute
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așa cum, după o toamnă lungă, nici nu știi cum te-ai trezit În iarnă. Oricum, legătura lor nu avusese fierbințeala unei veri niciodată; poate, dacă ar fi fost mai tineri, le ar fi fost dat să trăiască, măcar un timp, arșița unei mari iubiri. Dar atunci s-ar fi dovedit mai nestatornici, așa că era greu de spus. Ingrid vroia un cuib, Thomas tot clătina pomul. Antonia spunea că, demult, fusese o epocă de aur. Povești! Lumea nu avusese nimic edenic vreodată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Da...“ Adolescentul privea, nepricepînd nimic, spre bărbatul Înalt, fost sportiv, desigur - prin tricoul acestuia se reliefau forme ce atrăgeau atenția. Îl remarcase, admirativ, și pe trotuarul din apropierea casei; mai ales pentru culoarea ochilor, atunci, un albastru cer de iarnă, În arșița din jur. Și În autobuz privise de vreo două ori, pe furiș, spre străin; și alții o făcuseră, era atletic, la o vîrstă nu tocmai tînără, avea o anume eleganță În mișcări, În expresie, poate era un actor ratat, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se urcă pe el și privi înăuntru prin interstițiile șipcilor transparentelor. Apoi se dădu repede jos, puse scaunul la loc, și fugi iarăși, zâmbind ușor, luînd-o de-a dreptul spre oraș. XVIII Pe la sfârșitul lui septembrie, într-o zi de arșiță tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moș Costache se împletici din mers, pe când cotrobăia în curte printre cărămizile lui, și căzu moale jos. Marina îl văzu din bucătărie și-și închipui că s-a aplecat dinadins să vadă ceva. Așteptă să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bricegele. Acasă tocmai noaptea ajungeau, mai luau câte o palmă, nu se cunoștea, a doua zi erau la gârlă de dimineață. Unii rămâneau fără haine, că veneau sergenții și le strângeau țoalele, trecea vara fără să știe cum, mai cu arșițe, mai cu un joc de-a hoții și vardiștii, era frumos, nu mai uitau... Toamna, în octombrie, i-a strâns școala. Era ordin să nu mai rămână unul acasă, umblaseră învățătorii din poartă în poartă, îi scriseseră pe toți după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu niște floace albe călătoare, ca spuma mării. Pe poteci, dinspre groapă, sosea-sosea și baba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o dorintă de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era împătimită ca un strat cu florile pe jumătate veștezite de arșiță. Când ajunse în dumbravă umbra mirositoare a arborilor nalți arunca un reflect albastru asupra pieliței ei, încît părea o statuă de marmură în lumină viorie... Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gândea că-i o închipuire a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fericire îi cuprinse sânul ei... era atât de-nsetată de amor... ca * copilul cel tânăr și fresc *... buzele {EminescuOpVII 152} ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era uscată ca un strat cu florile pe jumatate veștezite de arșița soarelui. Picioarile se vedeau în apa străvezie atingând prundul... și capătul părului ei de aur înota pe apă... Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți aruncă un reflect albastru asupra pieliței albe, încît părea o statuă vie de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o dorință de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era împătimită ca un strat cu florile pe jumătate vestezite de arșiță. Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți arunca un reflect albastru asupra pieliței ei, încît părea o statuă de marmură în lumina viorie... Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gândea că-i o închipuire a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]