1,535 matches
-
Mommsen a adăugat locurile paralele din Pliniu cel Bătrîn. Sub text se pune În formă latină aparatul critic, care trebuie să fie, mai presus de toate, clar. În corespon dență cu rîndurile sau versurile textului, aparatul este numerotat cu cifre arabe aldine; lecțiunile codicelor și conjecturile filologilor sînt cu caractere normale (rotunde), iar tot restul, cu caractere cursive; În multe ediții Însă caracterele normale și cursive sînt folosite diferit. Lecțiunile diferite ale aceleiași note sînt sepa rate cu o virgulă sau
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
alături de o altă limbă. Astfel, doar în Sudan și Mauritania araba este singura limbă oficială (populația arabă deținând o pondere de 45-50% în ambele state), în timp ce în Ciad și Djibouti sunt oficiale limbile arabă și franceză, în Eritrea tigrinya și araba, în Somalia limbile somali și arabă, iar în Comore limbile comoriană (shikomor), arabă și franceză. Un statut cu totul particular este deținut de Malta - singura extensie parțial arabofonă pe cel mai sudic teritoriu al Europei, situată în centrul Mediteranei, unde
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
ca religie în tot spațiul ocupat și limba arabă ca limbă de oficiere a serviciului religios, într-o manieră asemănătoare limbii latine în religia romano-catolică; marea varietate dialectală a limbii arabe a impus însă pentru consens fonetic folosirea oficială a arabei literare. Interferențele locale cu diferite credințe preislamice, interpretările coranice diferite și veleitățile de putere ale diverșilor imami și suverani locali au determinat edificarea în cadrul Islamului a numeroase școli și curente filosofico religioase regionale, unele rivale și chiar ireconciliabile între ele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Biserica coptă propriu-zisă cu sediul patriarhal la Alexandria cu un număr estimat între 4 - 5 milioane de credincioși și Biserica coptă-catolică (unită cu Roma din secolul al XVIII-lea) cu doar 150.000 credincioși. Limbile liturgice folosite sunt copta și araba. comunitatea maronită cuprinde cca. 700.000 credincioși din care 500.000 în Liban, dar aproximativ 2,5 milioane trăiesc în diaspora din afara spațiului arab. Biserica maronită, înființată în secolele IV - VII și unită cu Roma în secolul al XII-lea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Liban, dar aproximativ 2,5 milioane trăiesc în diaspora din afara spațiului arab. Biserica maronită, înființată în secolele IV - VII și unită cu Roma în secolul al XII-lea, aparține canonic Patriarhiei de Antiohia și folosește drept limbi liturgice neosiriaca și araba. comunitățile creștine de rit bizantin sunt răspândite în Orientul Apropiat și aparțin a două biserici: Biserica greco-ortodoxă cu 950.000 credincioși (500.000 în Siria, 300.000 în Liban) împărțită canonic între Patriarhiile ortodoxe din Damasc, Ierusalim și Alexandria; Biserica
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Liban) împărțită canonic între Patriarhiile ortodoxe din Damasc, Ierusalim și Alexandria; Biserica greco-catolică (melkită) cu 450.000 credincioși (255.000 în Liban, 110.000 în Siria) și 500.000 în diaspora extra-arabă. Ambele biserici folosesc ca limbi liturgice greaca și araba. comunitățile creștine de rit sirian-oriental se suprapun peste etnia asiro-caldeenilor din nordul Irakului și Siriei, aflate într-un vizibil regres numeric, folosesc ca limbi de cult neosiriaca și araba și se subîmpart în două biserici: Biserica nestoriană (orientală) cu cca.
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
în diaspora extra-arabă. Ambele biserici folosesc ca limbi liturgice greaca și araba. comunitățile creștine de rit sirian-oriental se suprapun peste etnia asiro-caldeenilor din nordul Irakului și Siriei, aflate într-un vizibil regres numeric, folosesc ca limbi de cult neosiriaca și araba și se subîmpart în două biserici: Biserica nestoriană (orientală) cu cca. 110.000 credincioși (87.000 în Irak, 20.000 în Siria) și Biserica caldeeană (unită cu Roma din secolul XVI) cu 500.000 credincioși (390.000 în Irak, 100
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
90.000 în Siria) afiliată canonic Patriarhiei Antiohiei din Damasc și Biserica sirian-catolică (unită cu Roma din secolul al XVI-lea) cu 100.000 credincioși (55.000 în Irak, 40.000 în Siria). Limbile de cult folosite sunt neosiriaca și araba. comunitățile creștine armene cele mai numeroase se află în regiunea levantină și sunt împărțite între două biserici: Biserica apostolică armeană cu cca. 340.000 credincioși în spațiul arab (200.000 în Liban, 110.000 în Siria) și câteva milioane în afara
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
grefată pe comunitatea etnică armenească, limba liturgică utilizată este exclusiv armeana. comunitatea romano-catolică aparține Patriarhiei latine a Ierusalimului, numără 86.000 credincioși (35.000 în Iordania, 28.000 în Teritoriile palestiniene și Israel) și folosește ca limbi liturgice latina și araba. comunitatea protestantă din lumea arabă numără cca. 80.000 credincioși din care jumătate trăiesc în Egipt și Liban și folosesc ca limbă de cult araba. comunitatea mozaică din spațiul arab a cunoscut după constituirea statului Israel o scădere numerică drastică
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Iordania, 28.000 în Teritoriile palestiniene și Israel) și folosește ca limbi liturgice latina și araba. comunitatea protestantă din lumea arabă numără cca. 80.000 credincioși din care jumătate trăiesc în Egipt și Liban și folosesc ca limbă de cult araba. comunitatea mozaică din spațiul arab a cunoscut după constituirea statului Israel o scădere numerică drastică, proporțional cu scăderea numărului populației evreiești din statele arabe. În prezent, comunitatea mozaică din statele arabe numără sub 100.000 credincioși, majoritatea aparținând ritului sefard
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
din Africa de nord, bazate pe extracția resurselor hidrocarbonice sau/și fosfatice: Arabia Saudită (21,5% din P.I.B.-ul total al lumii arabofone), Egipt (16%), Algeria (8,8%), E.A.U. (6,6%), Maroc (5%). Cele mai paupere economii se circumscriu arealului arabo saharian, la care se adaugă arhipelagul comorian și Teritoriile palestiniene: Insulele Comore (0,001%), Djibouti (0,002%), Eritrea (0,005%), Teritoriile palestiniene (0,007%), Somalia (0,008%), Mauritania (0,008%), Sahara Occidentală. Diferențele valorice sunt ceva mai estompate în schimb, între
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
357) d. O.K. Dacă e, îți mai dau un telefon după aceea. (cf. GALR, II: 357) e. - Nu vezi că mă evită? / - Cine? / - Ei, știi tu! (cf. GALR, II: 357) Capacitatea anumitor limbi (cf. latina, româna, italiana, catalana, albaneza, araba, chineza, japoneza, limbile slave) de a accepta nelexicalizarea subiectului a fost pusă în legătură cu morfologia bogată a verbului, care poate exprima suficiente informații despre subiect prin mărcile de număr și persoană. În română, mărcile de număr și persoană sunt fuzionate într-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din urmă, uneori până la sciziune. Cazul PC din Palestina (PCP), afiliat în 1924 la IC, este emblematic din acest punct de vedere. Conducerea lui este compusă în întregime din evrei. IC îi ordonă să se arabizeze, dar cadrelor sale, nevorbind araba, le este greu să se implanteze în societate, în vreme ce antisionismul lor le desparte de societatea evreiască. în 1929, ca o consecință a strategiei „clasă contra clasă”, PC impune arabizarea PCP. Or, asta se întâmplă în contextul în care, în luna
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sensul că ar fi de un nivel intelectual scăzut. În timpul pontificatului papei Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula Patorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întâmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încât în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și a operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele care îi sunt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. aici, p. ???). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, care s-a păstrat în mai multe versiuni, în arabă, în siriană, în etiopiană, din text rezultând că ar fi scris de Chiril din Alexandria pe baza unei povestiri a unchiului său; e vorba, în realitate, de o omilie despre șederea Fecioarei Maria în Egipt. BIBLIOGRAFIE. PG 65 conține canoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Chiril (sunt menționate o primă și o a doua carte). Nu au rămas decât serii de fragmente referitoare la toate cele 28 de capitole ale evangheliei; ca și câteva fragmente în siriană (în operele lui Sever din Antiohia), în arabă și în etiopiană. În schimb, Chiril a compus un ciclu de Omilii despre Luca, fruct al unei concepții mai degrabă practice decât dogmatice, care nu erau însă gândite ca un comentariu complet și continuu al evangheliei (prima se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Istoria bisericească atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (în realitate, acesta nu e decât unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Prin manuscrise catenare ne-au fost restituite însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sunt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele cinci variante în siriană, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decât cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; mai sunt apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atât de un text sau de o culegere de texte, cât mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet) ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pare că poate fi atribuit lui Marcianc cf. aici, mai sus). Celor opt rămase li se mai adaugă unul, Despre unirea după ipostază care apare în două manuscrise. O parte a corpusului s-a păstrat în versiuni în siriană și arabă. Lexicul, stilul și concepția teologică ne determină să atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili limitele cronologice pentru că Marcu, e aproape sigur, utilizează
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost introdus în întregime în liturghie; data sa era inițial aceea a Bunei-Vestiri (25 martie), apoi a început să fie cântat în a cincea săptămână a Postului Mare. A fost foarte răspândit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămâne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Azzam Tamimi, doctoranzi cercetători la Centrul pentru Studiul Democrației, pentru comentarii utile relative la acest capitol. 28 Rashid al-Ghannouchi, Tunisia: The Islamic Movement and Civil Society, lucrare nepublicată prezentată la Universitatea Pretoria, Africa de Sud (august 1944). Vezi și eseul său în arabă, Occidentalizarea și necesitatea dictaturii, publicat inițial în "Elghurabaa", vol. nr. 6 (septembrie 1980), retipărit în Rashid al-Ghannouchi, Maqualat, Paris, 1984, pp. 167-170. 29 Rashid al-Ghannouchi, "The Participation of Islamists in a Non-Islamic Government", în Azzam Tamimi (ed.), Power-Sharing Islam?, Londra
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
locul lui îmbarcîndu-se, în 1519, Andreas de San Martin, spaniol din Sevila. Pronosticul lui Faleiro s-a îndeplinit întocmai: atât Magellan, cât și San Martin au fost asasinați de indigeni, în insula Cebu.) Bacon găsește că este necesar să învețe araba, pentru a-i putea citi și înțelege mai exact pe filosofii mahomedani, din operele cărora sorbea cu nesaț știința astrologică, dintre aur și miraculoasa piatră filosofală, neaflată încă de nimeni. După Roger Bacon vine Malenchton, savantul profesor și astrolog al
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
al XIV-lea volum conține un text care a servit studiului medicinei în lumea islamică, din secolul X până în secolul XVIII. Canonul a fost tradus în latină la începutul secolului XV, în ebraică la sfârșitul secolului XV (1491) și în arabă 100 de ani mai târziu (1593), la Roma. Cărțile Medicamenta Cordialia, Canticum de Medicina, și Tractatus de Syrupo Acetoso, scrise de Avicenna și traduse în latină, au servit tuturor universităților din Europa. Textele sale conțin capitole de anatomie generală, de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Maroc și Egipt, unde ajunge la apogeul carierei sale. Scrie paisprezece volume, considerate canonicul Talmudului și supranumit "Marele Vultur" al legilor Talmudului, dar și canonicul medical. Tratat de filosofie greacă în limba siriacă Maimonides, încă la o vârstă tânără, învață araba și citește filosofia greacă în limba siriacă (dialect aramaic) în care fusese tradusă de către arabi. Dialectul siriac devine limba dominantă a secolelor XI-XV în Orientul Mijlociu. Învață limba Talmudului Babilonian și își însușește cultura Academiilor Talmudice ale marelui Babilon (Sura și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
locuri, Maimonide, deși evită acest lucru cât poate de mult, vorbește de personificarea lui Dumnezeu (spre exemplu atunci când spune: "Dumnezeu devine furios când oamenii fac rău!". Ideea este împrumutată de la Avicenna). Există zece tratate medicale ale lui Maimonide, scrise în arabă și traduse în ebraică și engleză modernă de Fred Rosner: Extrase din Galen, Arta de a trata, Comentarii și aforisme asupra lui Hippocrate, Aforisme medicale despre Moshe (conține 1500 de aforisme despre boli diferite), Tratat despre hemoroizi, Tratat despre coabitare
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]