1,697 matches
-
-mi strâng hârtiile. Mersi, Maggie. Și-a mai avut o întrebare. Maggie se uită pe hârtie. Cum se aprinde aragazul ? O clipă continui să-mi strâng hârtiile, ca și cum n-aș fi auzit. Evident că știu cum se aprinde propriul meu aragaz. — Păi. Răsucești... ăă... butonul, zic în cele din urmă, încercând să-mi iau un ton detașat. E foarte simplu... Mi-a zis că are nu știu ce cifru ciudat cu cronometru. Maggie se încruntă gânditoare. E cu gaz sau electric ? OK, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce-i zic menajerei ? Insistă Maggie. Așteaptă s-o sun. — Spune-i să... se oprească aici pentru ziua de azi. O să mă ocup eu. În timp ce Maggie părăsește biroul, iau un stilou și un memo pad. Cum se dă drumul la aragaz ? Saci de aspirator - de cumpărat Las stiloul jos și-mi masez fruntea. Chiar nu am timp pentru așa ceva. Auzi, saci de aspirator. Nici măcar nu știu cum arată, pentru numele lui Dumnezeu, ca să nu mai zic de unde să-i cumpăr... Îmi vine brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în apartamentul ăsta, acum trei ani. Categoric am rezolvat unele dintre chestiile de pe lista asta. Iau un stilou și mijesc ochii la primele cuvinte care abia se mai citesc. 1. De găsit lăptar 2. Livrare alimente-organizare ? 3. Cum se aprinde aragazul ? OK. Păi chiar am de gând să organizez toată treaba asta cu livrarea la domiciliu. În weekend. Și am să mă ocup și de aragaz. O să citesc manualul și tot restul. Cobor privirea spre enumerările mai noi, de acum aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
abia se mai citesc. 1. De găsit lăptar 2. Livrare alimente-organizare ? 3. Cum se aprinde aragazul ? OK. Păi chiar am de gând să organizez toată treaba asta cu livrarea la domiciliu. În weekend. Și am să mă ocup și de aragaz. O să citesc manualul și tot restul. Cobor privirea spre enumerările mai noi, de acum aproximativ doi ani : 16. Să rezolv chestia cu lăptarul 17. Să-mi invit prietenii ? 18. Să mă apuc de un hobby ? Ideea e că da, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
specializat ? zice. Mă străbate un fior de alarmă. Tipul ăsta nu e prost deloc. — La... școala de cordon bleu. Obrajii îmi ard din ce în ce mai tare. Presar și mai multă sare în vin și amestec cu elan. — Vezi că n-ai aprins aragazul, remarcă Nathaniel. — E un sos făcut la rece, răspund, fără să ridic capul. Continui să amestec câteva momente, după care îmi las lingura de lemn jos. Așa. Acum o să-l las... să se marineze. În cele din urmă, ridic privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meu. În cele din urmă ușa se închide și mă uit în jurul meu în bucătărie, copleșită. În viața mea n-am văzut atâtea sandvișuri. Peste tot sunt farfurii pline. Pe fiecare suprafață. A trebuit să pun câteva chiar și pe aragaz. — Samantha ? o aud pe Trish apropiindu-se. — Îhm... numai puțin ! Mă grăbesc spre ușă, încercând să-i blochez intrarea. — E aproape unu și cinci, o aud că rostește, pe un ton tăios. Și îmi amintesc că te-am rugat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Da. Așa e. Sunt în... cea mai complexă etapă a... îhm... Privirea îmi cade asupra plitei și încep să țip, fără să vreau. Fuck ! Sosul ! Nu știu ce s-a întâmplat. Din cratița mea de sos sar bășicuțe maronii care tapetează tot aragazul și podeaua din jur. Arată ca oala minune din poveste, care a dat pe-afară, până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă de cratiță și o mută de pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
semn să stau jos și mă așez cu grijă pe un scaun de lemn. Bucătăria se află în partea din spate a casei și e luminoasă și însorită. Peste tot în jur sunt flori în ghivece de pământ. Văd un aragaz din alte vremuri, o masă uzată de lemn și o ușă care dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru ei ? — E mâncarea lor. Casa lor. Pot face absolut orice au chef. Încerc să-mi iau un ton nepăsător și sec. Dar în adâncul sufletului încă mai simt o puternică dezamăgire. Nathaniel își lasă rucsacul jos, se duce la aragaz și inspectează plătica. — Arată foarte bine. — Arată ca un pește congelat și ținut prea mult pe foc, îl corectez. Exact cum îmi place mie. Zâmbește, dar eu nu am starea să-i întorc zâmbetul. Atunci gustă puțin. Arăt spre mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luându-mi coca din mână și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau un ton cât mai firesc. O punem în cuptor ? — Încă nu. Iris pune aluatul înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
putea să iau liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK. Scotocesc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care o ignor. — Ba nu. Amestec hotărâtă în sparanghel. Îmi place la nebunie viața asta. — Și crezi c-o să-ți placă la fel de mult și după ce-o să faci curat în baie zece ani ? Vino-ți în fire. Se apropie de aragaz și mă dau într-o parte. Am înțeles, aveai nevoie de o vacanță. Aveai nevoie de o pauză. De acord. Dar acum trebuie să revii la realitate. Asta e pentru mine realitatea, îi strig. E mult mai reală decât viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
au mutat din oraș Într-un sat aflat la cinci minute de mers cu mașina de cel În care stau ai mei, așa că se văd destul de des. În clipa În care le văd cum stau așa, una lîngă cealaltă lîngă aragaz, simt o Împunsătură În inimă, pe care o cunosc prea bine. Par mai degrabă mamă și fiică decît mătușă și nepoată. Amîndouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decît al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
poate fi mai perfect decît atît ? Dinspre bucătărie vine un miros Încîntător de ustoroi și plante aromate și pe masă mă așteaptă deja un pahar cu vin. Bună ! zic și-i dau un pupic. — Bună, iubito ! spune, ridicînd privirea de la aragaz. Shit. Am uitat complet să-i zic iubitule. OK, cum să fac să nu mai uit ? Știu. Am să mi-o scriu pe mînă. — Uită-te un pic pe alea, dacă vrei. Le-am descărcat de pe net. Îmi arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
om cucernic, cercetează în fiecare dimineață calendarul din bucătărie pentru a afla sfântul zilei. Astăzi sunt Partenie, Luca și 1003 mucenici. Ce mulți! O să-și facă o cafea. Deși e cam frig așa de dimineață; dar o să dea drumul la aragaz și o să se încălzească. Deși îi e cam lene. Dar până i se întoarce soția de la țară, n-are încotro. Se uită pe fereastră ca și cum ar putea s-o vadă, venind totuși, cu o zi mai devreme. Cu un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de curățenia mânerului friteusei și de carourile podelei. Așa mai înțeleg bucătărie - o melodie cunoscută a început să mi se plimbe prin cap. Pe de altă parte, știam unde fusese pregătită mâncarea de aici, într-o bucătărie tristă, pe un aragaz cu presiune mică, sub un tavan afumat. Pentru tavanul afumat o uram. Mi se părea că influența lui nesănătoasă se coboară asupra fiecărui fel de mâncare pregătit, transmițându-i o boală. Îi vedeam umbra păcătoasă acoperind boabele de mazăre, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
are Bob, paznicul de noapte de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă un șuvoi gros de cafea În ceașcă. Apucând-o gingaș cu ambele palme, se duse Înapoi la fereastra deschisă și, așa cum făcea În fiecare dimineață de zeci de ani, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o Întrebare, dar fetița se Întorsese la incendiu, așa că intră În bucătărie, unde Paola era aplecată peste ușa deschisă a mașinii de spălat. — Ciao, Guido, zise ea, Îndreptându-se de spate. Cina În zece minute. Îl sărută, se Întoarse la aragaz, unde cepele se arămeau Într-o baltă de ulei. — Tocmai am avut o discuție literară cu fiica noastră, spuse el. Îmi explica intriga unui mare clasic al literaturii engleze. Cred că ar fi mai bine pentru ea dacă am forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea sens. — Și foarte speriată. — De ce spui asta? Întrebă Paola, ducând tigaia la masă și așezând-o pe-o placă de ceramică. Speriată de ce? Că ar fi bănuită că l-a ucis? El luă fundul de lemn cel mare de lângă aragaz și-l aduse la masă. Se așeză și ridică prosopul de bucătărie așezat peste fundul de lemn, scoțând la iveală jumătatea de roată de polenta aurie ce se afla, caldă Încă și acum Întărită, sub el. Ea aduse o salată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
central la capătul căruia se găsea o altă ușă Întredeschisă. Încăperea din dreapta era o baie, cea de pe stânga o bucătărie mică. Amândouă erau curate, obiectele din ele bine ordonate. Observă Însă că-n bucătărie erau un frigider enorm și-un aragaz mare cu patru arzătoare, alături de care stătea o mașină de spălat la fel de supradimensionată, amândouă aparatele electrice fiind alimentate de la un transformator care reducea curentul italian de 220 de wați În cel american de 110. Aduseseră oare toate acele aparate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Pulpă de vită? Prăjită cu măsline și vin alb? Își agăță sacoul În șifonier și merse de-a lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz oferi vederii, când Îi luă capacul, bucăți de zucca de-un portocaliu deschis, prăjindu-se Încet cu ceapă tocată. Luă un pahar din stativul de lângă chiuvetă și scoase o sticlă de Ribolla din frigider. Turnă puțin mai mult de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură, reintră În casă, Închise ușa În calea răcorii tot mai pronunțate a serii. În bucătărie, Paola stătea la aragaz, amestecând În risotto, oprindu-se din când În când să mai adauge supă fiartă. Un pahar de vin? Întrebă el. Ea scutură din cap, continuând să amestece. El trecu pe lângă ea, să opri atât cât să o sărute pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea lui de cameră, putea vedea că robinetele scânteiau și că suprafața aragazului aproape radia de cât era de albă. Ea deschise un dulăpior și scoase un vas de espresso cilindric și simplu pe care el Îl asocia Întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea lui de cameră, putea vedea că robinetele scânteiau și că suprafața aragazului aproape radia de cât era de albă. Ea deschise un dulăpior și scoase un vas de espresso cilindric și simplu pe care el Îl asocia Întotdeauna cu sudul, nu știa de ce. Femeia Îi desfăcu capacul, Îl clăti cu grijă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]