2,792 matches
-
the human forms): Sau "se rostogolesc haotic" (hoarse înseamnă și "discordant"). 327 (IX, 580) secera de-aramă și-o coasă ce-i de fier: Este sugerată alternanta și cooperarea sincronica dintre ordine și dezordine (arama: ordine socială: vezi cartea de arama a lui Urizen; fier: distrugere-război: vezi cartea de fier a lui Urizen). 328 (IX, 631) Abstracted = extras, despărțit (din); scos prin abstractizare (probabil ieșire din abstract în concretul care subzită datorită rădăcinilor "abstracte" ale ideii). 329 (IX, 639) Ne vedem
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Toate celelalte valori „trec” prin iubire, sunt „filtrate” de aceasta. Dacă nu ar fi dragoste, totul ar păli, ar avea un deficit, o suferință. De aș grăi În limbile oamenilor și ale Îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință Încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (Corinteni, 13, 1-2
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Lui Nicolae Bălcescu, Balada vânzătorului de mărunțiș), Florin Mugur (Cuvintele lui Stalin, La optsprezece ani), Ion Gheorghe (Balada lui Ion și-a lui Octombrie, Țara mea, Pegasul meu), Ion Horea ( Noi purtăm în suflet primăvara, Gânduri lângă un ban de aramă), Florența Albu (Roza, Anii de studenție, Pe Ceahlău), Victor Tulbure, Ion Băieșu, Nicolae Stoian, Doina Ciurea, Ion Acsan, Daniel Drăgan, Horia Aramă. Proza este reprezentată prin fragmente de roman de Ion Grecea (Spionaj la graniță) și Remus Luca (Ana Nucului
ANI DE UCENICIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285374_a_286703]
-
lui Octombrie, Țara mea, Pegasul meu), Ion Horea ( Noi purtăm în suflet primăvara, Gânduri lângă un ban de aramă), Florența Albu (Roza, Anii de studenție, Pe Ceahlău), Victor Tulbure, Ion Băieșu, Nicolae Stoian, Doina Ciurea, Ion Acsan, Daniel Drăgan, Horia Aramă. Proza este reprezentată prin fragmente de roman de Ion Grecea (Spionaj la graniță) și Remus Luca (Ana Nucului), prin schițe și povestiri de Vera Hudici (Referință), Radu Cosașu (O știre de câteva rânduri, Sunt de discutat probleme importante), Ștefan Luca
ANI DE UCENICIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285374_a_286703]
-
ARAMĂ, Horia (4.XI.1930, Iași), poet, prozator și eseist. Este fiul Roxanei (n. Goldu) și al lui Iancu Aramă, funcționari. Absolvent al Școlii de Literatură „M. Eminescu” (1954), A. a făcut studii, neterminate, la Facultatea de Filosofie din București, fiind
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
ARAMĂ, Horia (4.XI.1930, Iași), poet, prozator și eseist. Este fiul Roxanei (n. Goldu) și al lui Iancu Aramă, funcționari. Absolvent al Școlii de Literatură „M. Eminescu” (1954), A. a făcut studii, neterminate, la Facultatea de Filosofie din București, fiind apoi redactor la Radio (1950-1952) și la mai multe publicații pentru copii. Debutează în 1950 cu versuri pentru copii
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
VR, 1974, 10; Constantin Cubleșan, „Verde Aixa”, RL, 1977, 13; Alex. Ștefănescu, Un zâmbet amar, VR, 1979, 10; Al. Tănase, „Colecționarul de insule”, RL, 1983, 39; Adrian Rogoz, „Dincolo de paradis”, VR, 1985, 3; Mirodan, Dicționar, I, 66-68; Cornel Robu, Horia Aramă, în Timpul este umbra noastră, Cluj-Napoca, 1991, 161-164; Dicț. scriit. rom., I, 100-102; Cosma, Romanul, II, 229-230; Popa, Ist. lit., II, 1024; Dicț. analitic, IV, 653-656; Opriță, Anticipația, 194-203. C.Pp.
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
în cadrele sale fundamentale de desfășurare. Chiar dacă ieșit din întuneric și om deplin, acesta nu ajunge în sfera surplusului, astfel încât să fie în situația de a schimba produse. Paleoliticul cedează în fața epocilor următoare 80, urmează mezoliticul, neoliticul și epoca metalelor: arama, bronzul și fierul. Maimuța se transformă în om prin adoptarea unui "mers din ce în ce mai vertical"81. Economia naturală rămâne în istorie ca o economie de familie, în care diviziunea muncii era una "naturală", așa cum o numește Marx82, "întemeiată pe deosebirile de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
fost însă cu adevărat prezent în circulația monetară a epocii, în mod inegal și foarte diferit de la o epocă sau alta, sau de la un stat la altul. Adam Smith spune că "fierul era instrumentul obișnuit de schimb la vechii spartani, arama la vechii romani, iar aurul și argintul la toate popoarele bogate și comerciale"441. Știm, de asemenea, că Egiptul a fost în antichitate prima mare "putere auriferă"442 și că acest metal era adevăratul simbol al puterii. De altfel, demarcațiile
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
1954, p. 164. 455 Ibidem. 456 "Marea însemnătate a metalelor în genere în cadrul procesului nemijlocit de producție este legată de funcționarea lor ca instrumente de producție. Făcând abstracție de raritatea lor, aurul și argintul sunt în comparație cu fierul și chiar cu arama, metale prea moi pentru a putea fi folosite în acest scop. (...) Pe cât de inutile sunt în procesul de producție, pe atât de prisos apar ca mijloace de subzistență, ca bunuri de consum. (...) ele apar oarecum ca o lumină solidă care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
supremație, fie cu o oaste de războinici incapabili să i se opună: de exemplu, Cuchulainn Învinge singur Întreaga armată a reginei Medb, Heracle Își Înfrânge toți adversarii, luptători-eroi sau armate, iar Ahile Își Îngrozește dușmanii numai prin „puternicul glas de aramă”. La fel, În eposul românesc, Novac sau Gruia Înfruntă singuri, uneori cu mâinile goale, armate Întregi de turci (vezi pe larg M. Coman, 1980, pp. 147-174); b) dificultatea ieșirii din furor sacer: elanul războinic fără măsură face ca eroul să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
accueillent țes paroles. (Épitaphe) (Miclău, 1978 : 449) [...] în panică furnicile își căra sub chip de ouă-larve viitorul. (Dumbrava africană) (Blaga, 2010 : 330) [...] leș fourmis dans la panique du trépas portant dans leș œufs-larves l'avenir. (Bois africain) (Miclău, 1978 : 481) Arama grea că vinul părul [...]. (Portret) (Blaga, 2010 : 388) Airain lourd țel le vin leș cheveux [...]. (Portrait) (Miclău, 1978 : 519) În cuibul de-argilă, sub streșini, stau puii ghirlanda de capete. (Cuib de rândunica) (Blaga, 2010 : 508) Dans le nid d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Paul Miclău est littérale, celle de Jean Poncet, plus poétique, est le résultat de son interprétation. Un " tableau vertigineux "1604, construit sur un cumul de métaphores, est présenté par le poème Tămâie și fulgi (Encens et neige) : " [...] și fulgi de-aramă azvârliți din cer/par clopoțeii atârnați/de gâtul pașilor de cai pe drum. " Leș deux traductions de cette image identifiées dans notre corpus șont : " [...] et aux cous de leurs pas sur la route/leș chevaux portent des clochettes/comme des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
275-602), baza activității populației autohtone o constituia agricultura și creșterea animalelor. Acestor ocupații se adăugau meșteșugurile tradiționale: torsul, țesutul, olăritul, mineritul, fierăritul. Agricultorii cultivau grâu, mei, legume, viță de vie, pomi fructiferi. În privința mineritului, se extrăgeau și prelucrau mai ales arama și fierul, dar extragerea aurului n-a mai fost organizată sistematic, vechile mine din Munții Apuseni fiind lăsate în paragină, iar o producție locală de aur nu se cunoaște, însă un minerit rudimentar continua să se practice. Sarea din vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se ocupau și cu practicarea meșteșugurilor, aici exista un adevărat centru meșteșugăresc. În legătură cu prelucrarea metalelor (fierul), s-au aflat în așezări și tipare de topit. S-au descoperit numeroase unelte de fier: cuțite, brăzdare de plug. Pe lângă fier, erau prelucrate arama și bronzul. S-au aflat și ateliere de prelucrare a sticlei, unele de proveniență romană. Necropolele din preajma așezărilor descoperite erau de dimensiuni mari (500 de morminte), la Bârlad-Valea Seacă și Mihălășeni, și altele de 300 de morminte, la Dăncești și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de nomadism. Astfel, tehnologia minieră specifică cuptoare de redus minereu, controlul temperaturii și obținerea produsului finit (metalul)-o aflăm la cuptoarele de la Fizeș și Șoșdea (Banat), Ciurel (București) și Târgoviște. Era extras și prelucrat mai ales fierul, dar și cuprul (arama). În multe așezări s-au descoperit vestigii ale activității minerești cuptoare, zgură de fier, bucăți de metal: Șirna (jud. Prahova), Dăbâca (jud. Cluj), Biharea (jud. Bihor), Ghelari și Teliuc (jud. Hunedoara), Dulceanca (jud. Teleorman), Dodești (jud. Vaslui). Datele istorice-arheologice indică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale activității minerești cuptoare, zgură de fier, bucăți de metal: Șirna (jud. Prahova), Dăbâca (jud. Cluj), Biharea (jud. Bihor), Ghelari și Teliuc (jud. Hunedoara), Dulceanca (jud. Teleorman), Dodești (jud. Vaslui). Datele istorice-arheologice indică faptul că erau valorificate exploatările de fier, aramă, plumb, metale prețioase (aur și argint) și sare ! Dintre cele 200 masive de sare existente mai ales pe teritoriul Transilvaniei, multe erau exploatări de suprafață, folosite timp îndelungat pentru consum de obștile românești, dar și pentru export. Gruparea așezărilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldova) sunt o dovadă că acestea erau folosite (active). Așezări numeroase se aflau și pe văile bogate în nisipuri aurifere, de unde (cernut) se obținea aurul pentru obiecte de podoabă. Se pare că zonele din Transilvania bogate în aur și argint, aramă, plumb erau exploatate (active), în secolele VII-X, s-au descoperit tipare pentru turnat obiecte de metal în așezări și cimitire, dovadă a existenței unor ateliere, a unor meșteri ambulanți, care lucrau în obști pentru folosul lor și pentru tributul destinat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această "zgomotoasă strămutare la Dunăre". Astfel, după Mommsen, Aurelian n-ar fi evacuat decât ceva "locuri întărite și mai sigure, cu deosebire între Timiș și Dunăre". El recunoaște că, afară de o scurtă perioadă, monedele romane reapar, și anume, cele de aramă..moneda măruntă. Pentru istoricul austriac, Robert Roesler, "om onest, bine informat și foarte pătrunzător", după care s-a numit "teoria părăsirii Daciei", afirmațiile lui Vopiscus sunt sigure (credibile). El observă: "pe când toate limbile romanice au primit, în măsură mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sedentar, al gospodătriei țărănești, economia agrară variată. Terminologia legată de creșterea animalelor este tot latină.7 Mineritul-exploatarea bogățiilor subsolului, a minereurilor-a constituit o importantă ocupație în perioada aceasta. Valorificarea resurselor minerale, mai ales a metalelor de bază, fierul și arama, ca și a sării, necesară pentru hrana oamenilor și animalelor, a continuat și în aceste secole. Minereul de fier era exploatat pentru obținerea de unelte agricole. În așezări se practica extracția fierului și prelucrarea lui în ateliere de fierărie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
agrară, terminologia minieră reflectă vechile tradiții daco-romane anterioare ale mineritului, fiind de origine latină: faur-faber, fier-feriam ș.a. Concluzia este aceea că valorificarea metalelor la sfârșitul mileniului I aparținea populației autohtone românești, în cadrul obștilor sătești agricole. Pe lângă fier, se mai extrăgea arama, cositor, plumb, aur, argint, sarea. În ceea ce privește meșteșugurile, fierul era prelucrat în ateliere de fierărie descoperite la Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de Jos-Brașov. S-au aflat obiecte de prelucrare a fierului precum nicovale, ciocane, clești, cârlige. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era o ocupație răspândită-bogăția în pește a apelor Dunării era renumită (cf. Diploma ioaniților), în plus, erau pescării amenajate, iazuri și heleșteie. Mineritul a cunoscut, în secolele XIII și XIV, o extindere apreciabilă, mai ales în Transilvania. Pe lângă fier și aramă și metale prețioase, în Transilvania, înregistrează o dezvoltare sensibilă și exploatarea altor metale, iar numărul minelor în uz a crescut-în 1327, regele Carol Robert a elaborat un așezământ minier. Sarea era o bogăție însemnată, pentru oameni și animale-era exploatată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Sandu Tzigara-Samurcaș. Concluzia articolului vine tranșant: „Totul e prea compozit și eterogen ca să ducă la o emoție literară oarecare”. Când opera e de altă valoare, procesul este invers: criticul adună probele pentru a reconstitui mecanismul unei expresii originale, încearcă arama versului, ascultă de mai multe ori vibrația rimei, numără silabele, compară variantele cu scopul de a surprinde de a „aproxima”, printr-o definiție inteligibilă, sunetul unic al creației, nu „sunetul inefabil”, pentru că C. are oroare de acest termen. Totuși, cronicile
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Gh. I. Chițibura și V. Cernăianu comentează volume de Al. Lascarov-Moldovanu (Cohortele morții), C. Argintaru (Agonia soarelui), Const. Jaleș (Arabescuri), Ion Dongorozi (Țucu) și A. C. Calotescu (Duel de epigrame). Alți colaboratori: Al. Popescu-Telega, Octav Sargețiu, Virgil Tempeanu, Al. Constantinescu, Daniel Aramă. A.S.
CRAINICUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286473_a_287802]
-
perioada 1948-1965, a trăit o lentă îndepărtare din câmpul cultural până prin 1978, după care și-a văzut declinul literar și prăbușirea gloriei în fața altor principii decât cele pe care le promovase o viață. B. debutează cu o traducere, Clopote de aramă, din Thomas Moore în revista liceului arădean, „Laboremus” (1926). Ulterior e prezent cu versuri în „Falanga” lui Mihail Dragomirescu (1927, sub semnătura Tudor Arsenie), „Bilete de papagal”, „Abecedar” (unde e redactor), „Gând românesc”, „Pagini literare” (din 1936 figurează în redacție
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]