1,111 matches
-
și să nu calci prin Amsterdam. Sau, dacă o faci, să nu vii întovărășit de amanta ta eternă, vioara. Am fost la Van Gogh Museum. Îmi spuneai uneori că, după ce asculți o piesă interpretată de Paganini, îți vine să arunci arcușul. Îți amintești? Sentimentul acesta l-am trăit și eu, după ce-am ieșit din Van Gogh Museum. Am vrut să arunc penelul și șevaletul. Omul e fabulos. Are gesturi de-a dreptul eroice în pictură; și nu numai. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de bere, cei de pe la ferestrele apartamentelor, care nu erau străini de surpriză, au început să bată din palme. Și unde nu ne-am făcut și noi apariția, grupul vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
despre tine. Se zice c-ai fost în Mongolia. M-am prăpădit de râs când am auzit c-ai fost acolo însoțit de un biolog, un chimist și un fizician, pentru a face rost de păr ecologic de cal pentru arcuș. Să faci atâta drum, cu niște ochelariști savanți după tine, pentru a recolta câteva grame de păr de cal este, într-adevăr, o ispravă demnă doar de tine. Cică s-au cam amuzat mongolii văzându-vă cu microscopul lângă coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ispravă demnă doar de tine. Cică s-au cam amuzat mongolii văzându-vă cu microscopul lângă coada dobitoacelor lor, dar asta e, arta cere sacrificii. Bănuiesc însă că nu te-ai întors de-acolo cu păr ecologic doar pentru un arcuș. Mai ții dieta cu lapte de iapă mongolă? Am auzit că o lună de zile, cât ai stat acolo, numai preparate pe bază de lapte de iapă ai consumat... Din unele gesturi te recunosc, chiar și dacă nu ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a susținut un concert pentru turiști pe cel mai înalt vârf de munte din România, este oare necesar să mai citesc și numele violonistului? E clar că acesta ai fost tu. Probabil că acolo, în apropierea zeilor, ai inaugurat noul arcuș cu păr ecologic de cal. Când am auzit că ai ținut morțiș și chiar ai reușit să dormi o noapte întreagă pe scena Filarmonicii din Viena, mi-am zis: "Ei, da, cu siguranță aceasta este o știre adevărată; numai el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceas de noapte, pe scena acestei celebre filarmonici. Dacă indivizii aceia de la cărțoiul Guinness World Records ar fi mai dezghețați în principii și glagorie, ar trebui să te includă urgent printre nonconformiștii lumii. Ha, ha, ha, ha! Ți-ai asigurat arcușul viorii la londonezii de la Lloyd's! După cum au scris și ziariștii, un violonist normal la cap își asigură ambele mâini, degetele mâinii stângi, cu prioritate, dar nu un fragment dintr-o coadă de cal. I-ai pus pe indivizii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scris și ziariștii, un violonist normal la cap își asigură ambele mâini, degetele mâinii stângi, cu prioritate, dar nu un fragment dintr-o coadă de cal. I-ai pus pe indivizii de la Lloyd's să numere firele de păr de la arcuș, ai chemat specialiști ca să determine identitatea și calitatea acestora, ai plătit regește asigurarea... Nu, tu nu ești țicnit; ești chiar nebun. Când un om normal ajunge în Amsterdam, vizitează muzee de artă, își clătește ochii cu pitoreștile sale canale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
universul YouTube. Am văzut acolo câteva piese de rezistență interpretate de tine și mi-au plăcut foarte mult. Erau înregistrări din concerte. Am reținut însă și câteva gesturi marca Z. Când ai cântat cu Filarmonica Portuguesa de la Montreal, țintind cu arcușul către un violonist din orchestră, care, probabil, a luat-o razna pe partitură, i-ai spus dirijorului, ultimativ: "Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat concertul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt. Și cânt, și cânt... N-o să-ți vină a crede, dar repetam aidoma improvizația din seara aceea, dacă-ți mai amintești petrecerea la care i-am salvat viața dirigintei... Termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul e cam în plus. Bat în tingiri cu sfială, în dobe numai atât cât să tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și se dăruise în așa fel, artistic, încât era cât pe ce să facă victime. Bineînțeles că tot Nineta, care între timp scăpase de obligația golirii paharului, a salvat situația, invitându-mă să cântăm, în duet ea solo, eu cu arcușul povestea aceea cu niște copaci fără soț pe lângă care ea trecea mereu, de ajunseseră ăștia de-o cunoșteau ca pe una de-a lor, dar ea altceva voia și era mereu supărată pe unul nu pe un copac, din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de cal de la mama lui de-acasă, din Mongolia..." Prietenii cei mai devotați ai lui nea Onuț au fost mai curioși, dar chiar și mai afectați decât noi, vecinii: "De ce Dumnezeii mamelor voastre ați pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ușor, gârbovit, a luat vioara și, pe o anticipată pauză de-a mea, a început să-mi dea replica. Abia atunci am văzut că în jurul nostru erau deja mai mulți oameni. Milică nu cânta; se juca pur și simplu cu arcușul pe strune. Aveai impresia că-l aruncă, îl prinde iar, îl mângâie, îl trimite din nou pe un portativ virtual, îl recheamă pentru îmbrățișări, îl povățuiește și-i mulțumește în același timp... Când i-am simțit privirea, ca unui dirijor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vioară. Privirile lui Milică m-au încurajat mai mult decât toate premiile prietenilor și înjurăturile dușmanilor. Cel puțin o dată pe săptămână, timp de aproape un an pe arșiță, ploaie sau zăpadă am continuat dialogul cu Milică. Ni se spunea nebunii arcușului. Când mă apropiam cu vioara, lui Milică parcă-i era teamă că voi trece de el. Lua vioara și începea el primul. Mă așezam lângă copac și aproape nu-mi mai venea să cânt. Tare frumos mai cânta Milică. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din ochi. Începeam și nu-mi venea să mă mai opresc... Atunci când treceam fără vioară pe lângă Milică, simțeam că ploua cu tristețe, pentru amândoi. Ne priveam și știam că ne vom reîntâlni. Și ne reîntâlneam ca doi nebuni îndrăgostiți de arcuș. Niciodată n-am mai vorbit cu Milică din ziua aceea în care mă întrebase simplu: "De când cânți?..." Ne priveam, purtam dialogul pe strune și tăceam. Cu Milică am învățat să vorbesc prin tăceri. Prin cuvinte niciodată nu m-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa a treia, din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar În zborul ei prin Întuneric și peste zăpadă deveni mai puțin sigură, până când smulse din mintea lui Myatt o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Erau acestea gândurile mele sau rândurile născocite de Kuznețov? Aproape că nici nu mai conta. Mă aflam, așadar, În metrou. Din când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare se odihneau pe podea, așteptând ca posesorii să fabrice din ele diverse tipuri de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră, se bucură țiganul cu gura albă. Vioristul făcu semn din arcuș și, dintr-o dată, amîndoi țiganii începură. Chemîndu-l din nou pe Niță, vicele mă arătă cu degetul. Îi trase capul lîngă gură și, cu glas tare, zise în urechea lui: - Îl iei în primire pe tovarășu’, mergi urgent cu dînsu’ și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să i se ducă pomina! El borțosul, era poreclit Paganini, de când cântase cu o violă, căreia îi pocneau corzile regulat. - Țârrr! Țârrr! Strigă greierașul revoltat din scripcă, interpretând melodia vestită de Haydn din oboi și coarde! Bine că avea un arcuș sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
umblase maniacal la detalii În fiecare plan, cine dracu’ o fi, un american?, nu, n-ar avea timp să se ocupe de fleacuri, de lumina pornită de jos În sus și-un pic lateral, cu cadre Împărțite-n două de arcușul firelor de praf auriu, și, la o adiere de vînt, văd pe teletextul din capul meu că, Într-adevăr, nici vorbă de vreun regizor din Munții Stîncoși, era Koncealovski. Despre care s-a spus c-a dat nu știu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva, o sprijinea când de sân, când de coapsă, când parcă ar fi ținut-o în aer, dar atunci se mulțumea să-și tremure arcușul pe ultimele coarde. De fapt, nici nu știu dacă era o vioară ca toate celelalte. Pe cât mă pricepeam eu, mi se părea că sunetele seamănă mai degrabă cu cele de violoncel. Și totuși era o vioară mică, dar parcă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încercat să le plesnească. Nu mai ajungeau până la el sunetele. Nu vedea decât degetele, și începuse să-i fie frică: dintr-o clipă într-alta ar fi putut să plesnească una din coarde sau să greșească o singură mișcare a arcușului, arcușul acesta pe care-l ținea strâns în pumn, ca o varga, și atunci unul din degete, și mai ales degetul cel mai mic... Nu o putea asculta și, după câteva clipe, nu mai îndrăznea nici măcar să-i privească degetele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să le plesnească. Nu mai ajungeau până la el sunetele. Nu vedea decât degetele, și începuse să-i fie frică: dintr-o clipă într-alta ar fi putut să plesnească una din coarde sau să greșească o singură mișcare a arcușului, arcușul acesta pe care-l ținea strâns în pumn, ca o varga, și atunci unul din degete, și mai ales degetul cel mai mic... Nu o putea asculta și, după câteva clipe, nu mai îndrăznea nici măcar să-i privească degetele. O
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]