6,861 matches
-
să surmonteze deceniile de interdicție a Bisericii Române Unite cu Roma și să revină la prestigiul cărtură resc și didactic de care s-a bucurat neîntrerupt, timp de 250 de ani, până la intrarea în catacombe. Recuperarea vizează atât clasicii Școlii Ardelene, cât și ierarhii și cărturarii care au dus mai departe făclia culturii române în Transilvania, pregătind generații întregi de tineri studioși în spiritul latinității, al valorilor creștine și al devotamentului pentru cultura română. O reparație meritată vizează, așadar, numele și
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
să-i interzică opera și să-i oculteze personalitatea. Una dintre cărțile care s-au văzut scoase din circuitul firesc este Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751). Prima monografie a ilustrului întemeietor al Blajului și precursor al Școlii Ardelene, apărută în 1900 - cu ocazia bicentenarului Bisericii Române Unite cu Roma -, a rămas din păcate o relicvă bibliologică, nemaifiind niciodată reeditată până azi. În ciuda contribuțiilor ulterioare la cunoașterea vieții și operei lui Ioan Inochentie Micu-Klein, multe inspirându-se sau preluând
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
Iacob a avut de înfruntat două obstacole. Primul ține de ortografia utilizată de Augustin Bunea. În 1900, ortografia limbii române se afla la jumătatea drumului între normele din 1881-1894 și reforma din 1904. În plus, Blajul, moștenitor al latinismului Școlii Ardelene și al etimologismului ciparian, nu s-a aliniat imediat la toate modificările de normă operate la București, păstrând anumite particularități ortografice și lexicale. Cum spun editorii, „Linia directoare a ortografiei acestui autor este reprezentată în mod evident de normele din
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
aplecat sistematic asupra documentelor și înzestrat cu logică și cu talent analitic. Bunea a lăsat în urmă faza retoricii iredentiste: el face să vorbească, asamblate într-o panoramă impecabil alcătuită, surse istorice incontestabile: actele oficiale - memorii, petiții, decizii ale organelor ardelene și vieneze, scrisori - care jalonează bătăliile și suferințele episcopului Ioan Inochentie Micu-Klein. Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751) este o lucrare de maxim interes pentru istoria modernă, culturală și politică deopotrivă, a Transilvaniei. Mă întreb cum am putut
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
Vulturescu, Paul Aretzu, Carmen Firan, Ioan Milea sau Călin Vlasie, comentariul lui Al. Cistelecan e absolut savuros. Cartea se citește cu plăcere în ciuda obiectului ei, de multe ori nedemn de atenția prelungită a comentatorului. La fel ca mai toți criticii ardeleni, Cistelecan se apleacă cu prea multă mizericordie analitică asupra unor autori care ar putea fi împăcați și cu o strângere bărbătească de mână. E drept că criticul de la „Vatra” trage oarecare folos stilistic din această coborâre de nivel: cu cât
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
îi lasă mai degrabă nepăsători. Reacțiile sunt felurite după cum sunt și oamenii. Răzvan Voncu, în prefața la volum, vorbește despre „radicalismul moral” al lui Augustin Buzura și face trimitere, pentru a-l explica, la sursele formatoare ale scriitorului. „Un iluminist ardelean” ar fi să vedem în Augustin Buzura și un spirit marcat puternic de proveniența maramureșană (vine „dintr-o lume aspră și exigentă”). Cu greu ar fi putut el accepta, fiind astfel, relativismul conaționalilor de dincoace de munți, filosofia acelui „merge
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
alte date din biografia scriitorului - a nașterii sau a morții, bunăoară - sunt obscure chiar și pentru publicul școlarizat, probabil că nu putea exista o alta mai bună decât 1812, pentru a-l aniversa pe cel mai enigmatic component al Școlii Ardelene. Astfel, încă din 2011 apărea, sub egida colecției „Opere fundamentale”, o excelentă ediție alcătuită de Eugen Pavel și Gheorghe Chivu, rămasă din păcate fără ecou (probabil, din cauza difuzării confidențiale). Cum alt fel de manifestă ri omagiale la nivel național nu
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
altminteri, impecabilei antologii. Și scrierile istorice ale lui Budai- Deleanu sunt mai bogat reprezentate în ediția de față decât în cea academică, ca să nu mai vorbim de corespondență (10 scrisori, față de numai 2 în cea academică). Activității lingvistice a iluministului ardelean, de asemenea, i se acordă aici ceva mai mult spațiu, prin introducerea textului intitulat . Însă operele fundamentale, ca Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticii românești, Temeiurile gramaticii românești, Fundamenta grammatices linguae Romaenicae sau Lexicon românesc-nemțesc, figurează și în ediția Pavel - Chivu
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
versiunea de față. Cum nu este cazul, prefer să mă concentrez asupra câtorva aspecte prin care Ioan Budai- Deleanu în mărturii antologice este o contribuție importantă la bibliografia scriitorului. În primul rând, ea întărește profilul cărturăresc pluridisciplinar al poetului Școlii Ardelene. Care se înfățișează ca un redutabil lingvist și istoric, dar și ca un iscusit epistolograf și chiar - în scrisorile către Leon Asachi și mitropolitul Veniamin Costachi - un înțelept administrator cultural-pedagogic. Accentul pus de editori asupra complexității figurii lui Budai- Deleanu
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
un iscusit epistolograf și chiar - în scrisorile către Leon Asachi și mitropolitul Veniamin Costachi - un înțelept administrator cultural-pedagogic. Accentul pus de editori asupra complexității figurii lui Budai- Deleanu mi se pare binevenit atât pentru mai buna înțelegerea raporturilor din cadrul Școlii Ardelene, cât și pentru a putea creiona un tablou declișeizat al culturii noastre la începutul secolului al XIX-lea. În al doilea rând, profilul literar al lui Ioan Budai-Deleanu capătă mai multă pregnanță, căci Țiganiada nu se mai înfățișează ca o
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
Luminița Corneanu Cristian Ardelean, Agenția, Editura Cartea Românească, București, 2013. Câștigător al concursului de debut al Editurii Cartea Românească în anul 2012, romanul Agenția este o surpriză plăcută în peisajul literar românesc. Autorul, Cristian Ardelean, este un avocat din Cluj de doar 24 de
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
Luminița Corneanu Cristian Ardelean, Agenția, Editura Cartea Românească, București, 2013. Câștigător al concursului de debut al Editurii Cartea Românească în anul 2012, romanul Agenția este o surpriză plăcută în peisajul literar românesc. Autorul, Cristian Ardelean, este un avocat din Cluj de doar 24 de ani, bistrițean de origine. Aflu despre el de pe internet că în ultimul an de liceu a fost olimpic internațional la filozofie, obținând o mențiune. Se vede treaba că întâlnirea cu filozofia
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
ultima vreme s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, concurează serios numărul farmaciilor și al agențiilor bancare”, observă autorul. De fapt, e inadecvată folosirea articolului nehotărât. Chiar dacă o bună parte din acțiune se desfășoară într-o agenție ca oricare alta, Ardelean nu are în vede „o agenție”, ci „Agenția” cu a mare, locul generic unde omul se confruntă cu ghinionul cu pretenția de-a ieși învingător. Subiectul este unul inedit: un tânăr profesor suplinitor de franceză cu jumătate de normă, cam
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
inedite - și este treptat familiarizat cu ele. Nu este deloc puțin pentru un debut, într-un peisaj literar în care majoritatea scriitorilor încep cu ficțiuni autobiografice. Al doilea merit al volumului este legat de primul: atmosfera îi reușește lui Cristian Ardelean. Tensiunea celui care pariază, încercând să indice o cotă corectă, complicitatea dintre cei care-și fac veacul în agenție, sevrajul pariorului care încearcă să-și impună o pauză doar pentru a-și demonstra că poate să se oprească, relația eșuată
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
relația eșuată a eroului cu o parteneră care, deși iubită, e constant pusă pe planul doi, după pariuri, toate concurează la definirea unui spațiu aparte, guvernat de legi speciale și populat de indivizi neobișnuiți. I s-a reproșat lui Cristian Ardelean, în câteva dintre cronicile de până acum ale cărții, o anume sărăcie a stilului și schematismul personajelor. Stilul însă nu este unul deficitar, ci voit minimalist. Textul este scris ca o foarte lungă scrisoare (sau poate o suită de scrisori
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
este unul cu adevărat surprinzător și care dă un sens suplimentar întregii desfășurări epice anterioare. Una peste alta, Agenția este un roman de debut reușit. Se citește ușor, e amuzant pe alocuri, te pune pe gânduri. Iar autorul său, Cristian Ardelean, este un scriitor de urmărit.
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
pe Valéry și traducea din germană și din franceză, dar, în același timp, nu-i putea suferi ca poeți pe Blaga și pe Bacovia, nu-l putea suferi ca dramaturg pe Caragiale, pe care-l consideram o "rușine națională" - eu, ardeleanul. Dar pasiunea mea erau, iată paradoxul, Arghezi și, mai ales, Barbu. Cu aceste contradicții am venit la Sibiu, unde m-am născut a doua oară. Și această naștere a mea, dacă s-a făcut și în chiotele de veselie ale
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
nu știu câte reviste, pe care le conducea câte două, trei luni, că era mutat la alta. Ultima a fost Viața Românească. M.I.: Și nu le făcea deloc rău. Șt. A.D.: Nu le făcea deloc rău. Pentru că era un fiu de țăran ardelean cu foarte multă măsură, punea extrem de mult bun-simț... cu un sentiment destul de pronunțat al camaraderiei literare și cu un simț deosebit în ceea ce privește respectul valorilor. M.I.: Dintre cei care au trecut prin închisori, cred că Nicolae Balotă a stat cel mai
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
cine e șef la voi acolo, la scriitori? Dacă ar fi Dan Mircea Cipariu, omul n-ar ridica din umeri?” Povestioara e redată cu câteva inexactități. Întâi, călătoria cu trenul era spre Ardeal, iar partenerul de dialog era, așadar, un ardelean. Și, doi: finalul povestioarei propuse de prozatorul bucureștean suna altfel, mai dur, și anume: „Dacă i-aș spune că e Dan Mircea Cipariu, omul m-ar da jos din tren!” O revistă care merită atenție O revistă elegantă și bine
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
veritabil miracol al mobilizării tuturor energiilor românești într-un proiect impetuos, coerent și luminat (pe copertă, un fragment dintr-o scrisoare a lui Lucian Blaga: „Lumina a crescut enorm la Cluj...”) se află Universitatea, „centrul simbolic al spiritualității și învățământului ardelean, cât și instituția reală, concretă, în jurul căreia se construiește noua imagine a Clujului. Ea coagulează și dă sens energiilor intelectuale autohtone și tot prin ea se stabilesc principalele canale de comunicare cu lumea occidentală, în speță cu mediile universitare ale
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
păcate, neprecedată și (cel puțin, deocamdată) neurmată de altele așijderea care să reflecte activitatea celorlalte Filiale ale USR,19 la număr, dacă nu punem Clujul la socoteală. Volumul de 600 de pagini se deschide cu mărturiile a 80 de scriitori ardeleni și se încheie cu un album fotografic emoționant din care nu lipsește nici unul din protagoniștii vieții literare clujene din deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial. Coperta desenată de Ștefan Socaciu - Clujul într-un amurg fumegos, sub un raft
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
radicală dintre spiritul lui G. Călinescu și spiritul ardelenesc. Firește, o asemenea temă nu putea preocupa decît un intelectual de pe malul Crișului Repede: cît de mare e prăpastia care separă maniera criticului născut la Iași de modul așezat al intelectualilor ardeleni? Răspunsul lui Ion Simuț nu lasă loc de speranțe: Călinescu nu are nimic ardelenesc, căci pentru criticul ieșean critica înseamnă talent și impresie estetică, spre deosebire de optica ardelenească, la care metoda și seriozitatea trec înaintea harului și inspirației. În al doilea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
ardelenească, la care metoda și seriozitatea trec înaintea harului și inspirației. În al doilea rînd, ca reacție la umoarea ironică, jucăușă și corozivă a lui Călinescu, ardelenii răspund printr-o frondă sistematică la stilul călinescian. Cu alte cuvinte, critica universitară ardeleană e fie fățis anti-călinesciană ( G. Bogdan Duică și D. Popovici), fie discret ostilă (ca în cazul cerchiștilor de la Sibiu, de la Ion Negoițescu și Cornel Regman, pînă la Ovidiu Cotruș sau Nicolae Balotă). Chiar și cei care își declară admirația față de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
de la Răsărit renasc, metamorfozați negativ, în persoanele alter egoului Horia Stanciu, scriitor ignorat și gazetar famelic la o publicație a BOR, și ale vechilor prieteni și colegi din presa culturală a ceaușismului tîrziu: afemeiatul cinic Victor Pașadia, Florea Pirgu, activistul ardelean rigorist, dar vulnerabil, și straniul, visătorul, damnatul tipograf Alexandru Pantazi. Cu riscul de a cădea în biografism vulgar, trebuie spus că romanul are o dimensiune nonficțională consistentă, desprinsă din experiența biografică ante-și post-’89: toate datele arată că Victor
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
bine apreciate de către toți cei care l-au cunoscut și cu care a colaborat. Ilderim Rebreanu, e limpede, nu-și iubește eroul, contaminat în afectivitatea sa de ura funciară pe care au dezvoltat- o, de-a lungul anilor, membrii familiei ardelene, cum se spune, și pe care în roman o arată la tot pasul, mai ales față de consoarta acestuia, pe care (autorul tetralogiei cată a o demonstra cu insistență), prozatorul nu ar fi trebuit s-o accepte. În acest caz, miza
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]