2,025 matches
-
pentru că am impresia că aș putea, în sfârșit, să propun o descriere pe cât de simplă 28 pe atât de exactă a acestui text scurt, în cadrul unei analize mai aprofundate decât cea pe care am întreprins-o înainte, în legătură cu schemele de argumentație. Depășind progresiv teoria suprastructurilor care, mult timp, a rămas în stadiul de schiță (T.A. Van Dijk a recunoscut adeseori acest lucru), era necesar să las la o parte încercarea de a aplica o schemă într-un text presupus a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
text presupus a fi reprezentativ, trebuia să elaborez un model prototipic al secvenței argumentative mai accesibil și mai general decât schema structurală propusă de L. Sprenger-Charolles (1980: 77). În sfârșit, aveam nevoie de câțiva ani de studiu pentru mărcile de argumentație (conectori și organizatori) pentru a ajunge la stadiul de teoretizare aproape la fel de elaborată ca cea a secvenței descriptive și narative pe care o cunoșteam mult mai bine. Pentru o primă analiză, inițiasem o descriere narativă a acestui text. Aceasta se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
problemă de instabilitate, fiind caracterizate drept tipuri de texte." (1990: 14-15) Considerăm însă că ar fi potrivit să depășim această problemă de instabilitate privind denumirile de "text" și "discurs" explicativ, evitând doar să confundăm, așa cum se întâmplă și în cazul argumentației, dimensiunile pragmatice și discursive ale conduitei explicative, pe de o parte, cu textualitatea în care se înscrie o secvență explicativă, pe de altă parte. Dacă, de cele mai multe ori, este citat cazul relatării unei experiențe pentru a se da un exemplu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un răspuns la "de ce să fii / să devii așa sau să faci așa?" Cu alte cuvinte, justificăm cele spuse ("de dicto") și explicăm faptele ("de re"). 3. De la discursul explicativ la textul explicativ Publicațiile apărute cu privire la povestire, la descriere, la argumentație și la dialog sunt în număr atât de mare, încât explicația pare, pe lângă aceste patru tipuri principale, o rudă săracă a lor. A trebuit să așteptăm anii 1980 pentru apariția unor studii despre discursul și textul explicativ, care însă, de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1980 pentru apariția unor studii despre discursul și textul explicativ, care însă, de atunci, au început să fie din ce în ce mai numeroase și mai bine conturate. Mai întâi, au apărut teorii privind noțiunea de conduită explicativă ca urmare și folosind metodele analizei argumentației aparținând cercetătorilor coordonați de Jean-Blaise Grize, în cadrul Centrului de Cercetări de la Universitatea din Neuchâtel. Dovada de netăgăduit a interesului arătat pentru studiile lor este faptul că primele apariții din Travaux du CdRS, au fost rapid epuizate. Acestea cuprindeau articole precum
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Un gen de discurs, explicația"), ca și, între alții, Joëlle Chesny-Kohler, despre aspectele explicative ale parafrazei și Denis Miéville, despre discursul didactic în matematică. Vom cita și articolele acestora din urmă: "Aspecte ale discursului explicativ" (Chesny-Kohler 1983) și "Explicația în argumentație, abordare semiologică" (Borel 1981b). În afara Școlii de semiologie de la Neuchâtel și a cercetărilor finale (Hempel, 1965), au devenit tot mai numeroase în special cercetările din domeniul didacticii. Revista Pratiques a dedicat acestei teme două numere: "Textele explicative" (nr. 51, 1986
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
importanți precum Dostoievski sau Nathalie Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de grupul de lingviști reprezentat de Bahtin, relativizează foarte mult aceste distincții care acum se încearcă a fi evidențiate pentru a putea pune în opoziție formele monologale (povestirea, descrierea, argumentația și explicația) cu forma dialogală și pentru a exclude dialogul din cadrul oricărei reflecții tipologice. Oricare ar fi gradul de acord sau chiar de maxim dezacord dintre partenerii unei interacțiuni dialogate, aceștia cooperează, fie că vor sau nu, la producția unei
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Lupului confirmă faptul că dialogul este de natură eristică. Aserțiunea [6] vine să reafirme presupoziția din întrebarea inițială, anulînd toate obiecțiile aduse de către Miel. Faptele demonstrate de către miel sunt situate în opoziție cu un fapt nedemonstrat. Lupul își continuă totuși argumentația eristică. Clauza notată [7] reprezintă un reproș care apare drept un al doilea motiv de amenințare [2] care trebuie pusă în aplicare. Replica A2 aparținând Mielului, versurile [8] și [9] vin să conteste printr-un fapt obiectiv presupoziția lupului asertată
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în întregime dinamica povestirii. Prin personajul Rodrigue se aplică legea informației, prin răspunsul adus cererii regelui (v. 1241-1242 și 1257, citate mai devreme) și povestind în detaliu urmarea evenimentelor care avuseseră loc în afara scenei. Totuși, narațiunea este, înainte de toate, o argumentație destinată să sublinieze rolul determinant al actelor eroice. Așa cum arată A. Boissinot (1987: 67-71), este necesar să distingem dubla valoare pragmatică a povestirii: pe de o parte, discursul adresat de către Rodrigue regelui său planul personajelor-actori are drept scop să-l
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
recomanda să merg cât mai curând acolo. Ceea ce poate fi rezumat astfel: Plan explicit al discursului Plan implicit Textul 4.1.: Nucleul argumentativ al discursului numit "al alegerii potrivite pentru Franța" Trebuie să ținem cont aici de mișcarea regresivă a argumentației: concluzia "Nu pot să vă dictez eu" (Concluzia non-C-P. Arg 3 de mai jos) apare înaintea argumentului introdus prin PENTRU CĂ: "suntem într-o țară liberă" (informație dată P.arg.1). Se dă schema acestei secvențe: Conectorul argumentativ DAR introduce mai puțin
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un sacrificiu imens", scria el ministerului Afacerilor Externe britanic 6. Însă, acolo, politica ungară nu era nici pe departe calificată ca una temperată; cu toate că Frank Roberts, adjunctul șefului secției Europa Centrală, considerase punctul de vedere al lui Teleki "atrăgător, iar argumentația sa în favoarea granițelor istorice bazată pe o judecată lucidă", tot el a adăugat, cu un ton critic, că, din memorandum, reiese că Ungaria aspira la întreaga Transilvanie. Pasajul despre Carpații Răsăriteni asta presupunea, iar hărțile atașate asta lăsau să se
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
niciun fel de acțiuni caritabile. Tratamentul diferențiat este demonstrat și de inaugurarea, în Cluj, la începutul anului 1944, a unei capele greco-catolice sub numele Regele Matei, în incinta internatului celor din mișcarea premilitară Levente. Conferențiarul care cinstea evenimentul a găsit argumentația istorică în vederea stabilirii unui cadru național grecocatolicismului maghiar: "Suntem descendenții maghiari ai unor străbuni maghiari! descendenți din Gyula și Sarolt 71, maghiari greco-catolici, totodată, și maghiari răzbătătători"72. Cu toate acestea, între 1940 și 1944, aproximativ 20 de mii de
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
teatrul teatral”. Susținător al pieselor de avangardă, Z. deosebește noțiunile „modernism” și „modernitate”. Dacă respinge modernismul, înțeles ca o extravagantă paradă de virtuozitate, în schimb se declară adept al unui teatru modern, adică al unui „teatru umanitar și de idei”, argumentația revenind mereu asupra virtualităților spectaculare ale textului dramatic, în convingerea că „numai un text nou poate impune forme noi”. Pentru el, piesa de teatru nu poate fi decât o „operă sintetică”, absorbind substanța unui moment anume - istoric, social, ideologic, existențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
de altă parte, o gândire logică, bazată atât pe bagajul de cunoștințe economice acumulate cu staruință, cât și disponibilitatea și capacitatea de care dispune autorul de a desprinde sensuri noi, de a da interpretări inedite, de a comenta critic, cu argumentația necesară, idei și puncte de vedere din literatura de specialitate.în lucrare se delimitează riguros și se explică sensurile noțiunilor de creștere și dezvoltare economică, de capital uman, meritele unor gânditori, precum și limitele lor. Sunt puse în evidență controverse din
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
ideologiilor la modă. Evident o prezentare exhaustivă a acestor critici ar depăși scopul acestui studiu și, mai mult încă, intențiile și competențele autorului. De aceea le vom prezenta pe cele considerate a fi semnificative, grupate în funcție de obiectivul țintit și amplitudinea argumentației. Probabil, din această perspectivă putem distinge două categorii de critici: Critici la adresa conceptului de capital uman; Critici ale teoriei capitalului uman în ansamblu; Delimitarea nu este una pe criteriul exclusivității, ci mai curând sistematizatoare. Ca atare, critica teoriei în ansamblu
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
de bună seamă, propune și infirmarea conceptului, la fel cum, critica la adresa conceptului propune și infirmarea, măcar parțială, a teoriei. Însă, rostul secțiunii nu e cel de a trece totul în revistă, ci de a evidenția eventuale contra-argumente plauzibile la argumentația capitalului uman. Cea mai cunoscută critică la adresa conceptului de capital uman a venit din partea autorilor „indicelui dezvoltării umane” - Amartya Sen și Mahboub El Hag. Au fost introduse în literatura de specialitate două concepte alternative la cel de capital uman: capabilitatea
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Grilele de evaluare și bilanțul * Rapoartele interne 218. Prezentați desfășurarea unei discuții propriuzise R: Pregătirea Pentru o discuție bogată și o comunicare ușoară: * Evaluatorul (factorul decizional) va stabili un bilanț al activității desfășurate de-a lungul anului însoțit de o argumentație pe perioada parcursă, pe baza următoarelor instrumente: fișa postului, grilele de evaluare, bilanțul anului precedent * Stabilește unele propuneri pentru anul viitor: * Cum să îmbunătățești punctele slabe * Cum să valorifici și să profiți de așa numitele " puncte tari" * Stabilirea punctelor slabe
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
la rezolvarea problemei Maramureșului, adică a graniței trasate de Comisiunea teritorială a Conferinței de Pace pentru regiunile Tisei superioare, el s-a implicat prin luări de poziție expuse în articolul intitulat În chestiunea Maramureșului redactat în mai 1920. El prezenta argumentația românească privind unitatea zonei nordice și sudice a Tisei Problema unirii Transilvaniei cu România, a noilor frontiere ale acesteia cu Ungaria și consfințirea actului în tratatul de pace s-au realizat cu dificultate. O serie întreagă de evenimente au făcut
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Deputaților, în numele guvernului despre Vasile Goldiș, apreciindu-l ca fiind ,,un mare român, exponentul calificat al cugetelor și simțămintelor generației de luptători unioniști ardeleni”70. Se poate evidenția faptul că toate acțiunile politice ale lui Alexandru Lapedatu erau susținute de argumentație istorică și culturală. Pentru el, nu exista alt sprijin mai valoros și mai peren decât istoria. A vorbit în 1934 la Blaj, la comemorarea lui Augustin Bunea, pe care îl vedea marcând ,,o nouă și însemnatâ etapă în dezvoltarea istoriografiei
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
să obții contra a ceea ce vrei să oferi. După clarificarea pozițiilor, după ce părțile și-au furnizat reciproc suficiente informații privind obiectul și cauza negocierilor se trece la negocierea propriu-zisă. 4) Negocierea propriu -zisă - atenție la: Intenții, promisiuni, pretenții; Decodificarea semnalelor; Argumentația și demosntrația dvs.; Persuasiunea 5) Încheierea afacerii - concesiile și acordul Acordul poate fi obținut global, într-o singură rundă, dar și secvențial, sub forma unor acorduri parțiale, convenite în runde succesive sau pe mai multe probleme distincte. 6) Recapitularea punctelor
10 pa?i Pentru a dep??i criza! PLAN DE IE?IRE DIN CRIZ? by PRIS?CARU, VASILE RADU () [Corola-publishinghouse/Science/83485_a_84810]
-
în care autorul „a ales să privească lumea”, precum - un „sâmbure de rost”. Cele șase capitole nu sunt „povestiri” (după cum notează autorul lor), etimologic concluzionând, ci adevărate studii de caz, pe teme care, deși par diverse, se întrepătrund, coabitează, prin argumentații de substanță. Deși ipoteza fiecărui eseu-studiu ne invită în miezul generos al ficționalului (cu referire la Sofocle, Euridice, Cervantes, Shakespeare, Molière, Dostoievski, Ionesco sau Beckett), argumentele și contraargumentele formulate ne ancorează în concret. Propunătorul nu recurge deloc la „speculații”. Subiectele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să le plasezi în diferite - și adaptate - moduri de discurs nu numai pentru că jurnalismul literar narativ are o terminologie problematică dar și pentru că nu toate formele de nonficțiune operează în cadrul acelorași structuri. Simplific cele patru moduri tradiționale ale discursului (expoziția, argumentația, narațiunea și descrierea) în două, discursiv (incluzând expoziția și argumentațial) și narativ (incluzând narația temporală și descripția spațială). Procedând astfel, totuși, nu vreau să le schimb statutul ca fiind clasificări separate așa cum se obișnuia atunci când au fost formulate în forma
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numără și Kathy Smith. În John McPhee Balance the Act - John McPhee și echilibrul acțiunii - ea propune ideea că povestea adevărată așa cum e reprezentată în scrierile lui McPhee este o contradicție de termeni pentru că folosește tehnica ficțională (226). Aici găsește argumentația de sprijin care descinde de pe linia Hellmann și Hollowell care ar fi caracterizat poveștile adevărate ca pe niște ficțiuni deghizate. La fel procedează și Lars Ole Sauerberg în Fact and Fiction - Faptele și Ficțiunea. Sauerberg adoptă un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trata pe cineva drept elitist înseamnă a pune la îndoială legitimitatea opiniei sale. Ar fi excesiv să vedem în asta un fel de insultă, dar, în orice caz, se recurge la un termen considerat puțin măgulitor, care scutește de orice argumentație ulterioară. Este ceea ce-l determină pe sociologul și publicistul belgian Claude Javeau (2002, pp. 82-83) să revendice ironic, într-un pamflet recent, statutul de minoritate protejată pentru elită, „specie pe cale de dispariție”. Însă nu e suficient să constatăm această aversiune
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și egalitară. În sfârșit, într-o optică de practică politică, el se întreabă despre rolul pe care partidele social-democrate îl pot juca efectiv în edificarea unei societăți socialiste (Michels, 1971). Diversitatea preocupărilor lui Michels antrenează împletirea mai multor linii de argumentație, iar aceasta nu facilitează deloc înțelegerea raționamentelor pe care un stil oarecum prolix o stânjenea deja. Giovanni Busino nu greșește atunci când subliniază caracterul „disparat” al indicatorilor de oligarhie stabiliți de Michels (Busino, 1988c, p. 66) și aspectul „heteroclit” al explicațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]