1,433 matches
-
Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea unei clasificări lingvistice care redă adevărul despre lume. Nominația nu poate fi receptarea unei cunoașteri absolute și definitive, adică denominația unui adevăr, ci este numai expresia lingvistică a unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cît și colegilor săi universitari, unor posibili evaluatori ai mesajului său etc.). Prin extrapolare, supradestinatarul este asimilat celei mai reprezentative voci din cadrul grupului din care face sau vrea să facă parte locutorul, de unde și perspectiva diversificată asupra acestei instanțe discursive, arhetipale (căci, de la o situație de comunicare la alta, același locutor poate implica existența unui alt supradestinatar; de exemplu, în plan familial, profesional, cultural etc.). Supradestinatarul se concretizează, astfel, într-o proiecție a interlocutorului dintr-o anumită situație de comunicare, interlocutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
categoriilor, este aplicabilă și logicii. În semantică, un concept asemănător celui de "topos" este stereotipul. În analiza literară, conceptul a fost reintrodus de E. R. Curtius pentru a desemna un dat substanțial (temă, materie, argument) permanent, un fel de reprezentare arhetipală a subconștientului colectiv, în sensul teoriei lui C. G. Jung. În cadrul teoriei argumentării în limbă, promovată de O. Ducrot și J.-C. Anscombre, topoi sînt principii generale, comune, acceptate de colectivitate, prin intermediul cărora se stabilesc ierarhii. V: argumentare, doxă, stereotip
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Naratarii sînt, deci, entități textuale reale, dar secundare și episodice. „Cititorul implicat” este, dimpotrivă, un alt construct venind din partea cititorului, precum și autorul implicat: este o imagine ce se bazează pe textul în totalitatea sa, de tip „cititor” sau „cititor arhetipal”, despre care cititorii reali își închipuie că aparține textului sau pe care textul îl are în vedere ca public. Inferențele și stereotipurile sînt angajate în poziționarea oricărui cititor implicat vizat de text. De obicei, ne simțim pe un teren mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
confruntările brutale și totuși banale ce au contribuit la fracturarea acestei familii. Titlul are o semnificație cât se poate de clară, în acord cu intenția explicită a romanului, de a conecta planul istoriei particulare a familiei Vălean sensurilor unei familii arhetipale - "acasă" devine Cîmpia Armaghedonului în acord cu scenariul Apocalipsei unei lumi, parte integrantă din supra-istorie și din povestea umanității înseși. Această măruntă dar teribilă apocalipsă este trăită, cu un dramatism ce constituie unul dintre marile merite ale acestei cărți, de către
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mult decât toți ceilalți, de Tabita, cea mai tânără dintre cei trei copii rezultați din mariajul forțat și nefericit din Agustin și Mària. Polul central al tensiunii ce traversează, permanent, însă în nuanțe diferite, întreg textul, este reprezentat de cuplul arhetipal, Mama și Tatăl, sau Mica și Tica, așa cum îi numește, nu fără regret și vinovăție, fiica cea mică. După un prim și, de altfel, unic eșec amoros, Mària Sucutărdean se căsătorește cu Agustin Vălean, pretendentul ei ursuz și fără umor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
oportunismului laș. Cei trei prieteni ai protagonistei, Edgar, Kurt și Georg, sunt trimiși la reeducare, în medii muncitorești sănătoase, în orașe industriale bântuite a atmosfera mortală a lagărelor de concentrare. Tereza, prietena cea mai apropiată, este, ca într-o schemă arhetipală, trădătorul, cancerul de care suferea fiind, în acest sens, o metaforă a răului, aflat într-o expansiune de neoprit, mortal, anihilant. Contaminarea, atât cea canceroasă, cât și cea ideologică, era pe cât de agresivă, pe atât de neașteptată - în timpul meditațiilor de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și critică literară văd lumina tiparului: În oglinzile lui Victor Teleucă (Chișinău Editura Universul), Valori din două veacuri (Galați, Editura Axis Libri), Cezar Ivănescu Transmodernul (Iași, Princeps Edit), Eminesciene (Iași, Tipo Moldova); Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)etică la critica arhetipală (Iași, Princeps Edit). Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași, pentru cartea despre Ion Barbu (2011). Alte premii: Premiul de Excelență "Mihai Eminescu" pentru vol. Eminescu în captivitatea "nebuniei", acordat de Societatea Scriitorilor Bucovineni, ianuarie 2012; Premiul pentru Eseu al revistei "Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doar de modul de elaborare. El ni se pare semnificativ, mai ales pentru progresele pe care le face lectura sincronică, simultană, totalizantă, în conștiința critică românească actuală. Reacțiune antiistoristă, antipozitivistă, necesară, acest tip de lectură, să-i spunem "modelatoare" sau "arhetipală", reprezintă una din influențele și adaptările cele mai benefice ale structuralismului modern: opera privită ca structură unitară de interdependențe funcționale (Theodor Codreanu le spune "dialectice"). A restituit operei unitatea sa coerentă, particulară, surprinsă de la orizontul actual, acesta este postulatul metodologic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
referință, proiecte manuscrise și texte publicate, note de atelier și articole de presă, variante abandonate și poezii definitivate de poet, antume și postume etc. Fără îndoială, totul pleacă dintr-un centru unic, dintr-un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest punct de vedere lectura plană, totalizantă, este legitimă. Dar în stadiul actual al cunoașterii totalității manuscriselor eminesciene, ea nu poate avea decât un caracter provizoriu, de mare probabilitate desigur, dar ipotetică în multe cazuri. Căci se poate foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unificator, în poetica oglinzii, îl constituie abordarea hermeneutică a mitului despre Narcis și Echo, dintr-un unghi de vedere nemaiîncercat până astăzi. Mitul grec devine la fel de important ca mitul lui Oedip pentru psihanaliză. Dar critica ontologică este altceva decât critica arhetipală sau psihocritica, deși se slujește și de cuceririle lor. Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că gândirea mitică ascunde experiențe fundamentale ale ființei umane. Mitul lui Oedip (transformat de psihanaliză în "complexul lui Oedip") este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altceva decât spațiul închis al literaturii absurdului sau cu acela de tip bacovian" (p. 78). Faimosul poem Plumb al lui G. Bacovia este tălmăcit subtil prin "grila" mitului lui Narcis și Echo: "Cele două strofe, de maximă concentrare, fac portretul arhetipal al lui Narcis. Acesta, descoperindu-și chipul în oglinda apei, îndrăgostit de sine, a devenit nepăsător față de strigătele iubitei Echo, simbol al alterității, al lumii supuse timpului istoric, timp semnificat de reflexia sonoră (ecoul), pe când Narcis este pură reflexie spațială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
succedat din jurul anului 1900, până la intrarea în mileniul al III-lea. Dl. Theodor Codreanu, chiar dacă este un împătimit după Bacovia, păstrează întotdeauna dreapta măsura în aprecieri și ține la rigorile obiectivității: "Dar cine e ființa destinată muțeniei totale? Numele ei arhetipal este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate; sau o primesc cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noapte". El nu se pierde, are un acut simt al realității, livrești și referențiale, totodată. Cu raportare la "complex", "Complexele, ca realități psihice abisale, se supun legii oglinzii (cvasi-exhaustiv studiată, cu aplicație la expresia biografică și literară bacoviană). Aceste imagini arhetipale au un dublu conținut: unul manifest, accesibil conștiinței, altul latent, destinat descifrării hermeneutice (...). Metoda dublului referențial se află în elementul ei." Și autorul studiului hermeneutic nu mai puțin. Pentru că simte că stăpânește obiectul analizei, că-l înțelege și poate da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are la bază forme degenerate "de Eros și Tanatos e desigur evident la o analiză profundă, căci ele funcționează sub chipul "consorteriei" în familie de tip Mafia și Camorra. Puterea vine din Eros și din teama de moarte iar întruparea arhetipală a puterii e o proiecție degenerată a "perechii regale" (p. 143). Autorul dezvoltă o adevărată teorie a acestei perechi, citându-se autori preocupați de tema pusă în discuție pentru a se ajunge la motivarea conflictului Scrisorii pierdute sau Nopții furtunoase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
justiția divină" (p. 144). De aceea în cuplul regal nu are loc un alt bărbat. Soluția este eunucul. Cuplurile lui Caragiale sunt "triunghiuri conjugale": Jupân Dumitrache Veta Chiriac, Trahanache Zoe Tipătescu, "fidelitatea lor având o candoare uimitoare". Ele reprezintă "identitatea arhetipală coruptă" (p. 144). În CFR se joacă o adevărată farsă. Cei care încearcă să se distreze pe seama unui asemenea triunghi conjugal rămân "mofluji", iar clientul de la masa lor "nu mai are haz". Se poate face o legătură cu destrămarea "perechii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din rădăcina de foc a ființei românești mioritice. Îndărăt, spre ea, să înaintăm". Criticul intră apoi, în universul liric că atare structurat axial pe copilărie (măsura tuturor lucrurilor, izvorul ființei, focarul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate cu valoarea ei arhetipală (mama e "trimisa divinității pe pământ"), aici intervine iarăși o comparație cu Bacovia: "Infernul bacovian este individual, vertical, cel vierean a fost unul colectiv, pe orizontală. Bacovia transmută paradisul în infern, pe când Vieru infernul în paradis, casa ca cronotop central
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tensionată grație succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Grigore Vieru în orice circumstanță și în dubla sa ipostază, de poet și de simbol al românismului și îl disculpă de toate slăbiciunile și de toate greșelile, câte va fi înfăptuit. Au poziții privilegiate în exegeză: arheu/arheic/arhietate/arheal, arhetipal și vierean-viereană, adjectivul din urmă, ușor rebarbativ, fiind folosit exclusiv de Theodor Codreanu 8. A rezuma o carte înseamnă a o trăda în literă (sută în sută) și, uneori, și în spirit. Dar cum altă cale nu există, să acceptăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
maternității). În jurul acestui punct gravitează toate celelalte teme, printre care acea a copilăriei, a mamei și femeii, precum și tema originilor, casa ca loc primordial, ordonator al lumii. Criticul apasă pe ipoteza că poetul basarabean are deplina conștiință că se identifică arhetipal cu etnia și umanitatea sa, de unde "cel mai sigur punct arhetipal atoateadunător este chiar copilăria. Ca să-l parafrazăm pe Protagoras, pentru Vieru, copilăria este măsura tuturor lucrurilor. De exemplu, țara și zăpada se măsoară cu copilăria: Câtă zăpadă și câtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a copilăriei, a mamei și femeii, precum și tema originilor, casa ca loc primordial, ordonator al lumii. Criticul apasă pe ipoteza că poetul basarabean are deplina conștiință că se identifică arhetipal cu etnia și umanitatea sa, de unde "cel mai sigur punct arhetipal atoateadunător este chiar copilăria. Ca să-l parafrazăm pe Protagoras, pentru Vieru, copilăria este măsura tuturor lucrurilor. De exemplu, țara și zăpada se măsoară cu copilăria: Câtă zăpadă și câtă țară în copilăria mea! În consecință, Basarabia nu poate fi altceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stăruie Theodor Codreanu este întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se instituie modelul arhetipal prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare, acea asumare a "vieții de jertfă", conștiința martiriului și condiția de "om sacrificat". Mai mult sau mai puțin surprinzător, martor și regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Fenomenologia epică a istoriei românești (368 pag.) și de Dumitru Radu Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative (544 pag.), care se adaugă cărților lui Gh. Bulgăr Stil și artă literară în proza lui Mihail Diaconescu (două ediții, 2001, 2004), și Critica arhetipală și fenomenologia narativă (2004) a lui Valeriu Filimon. (N.r.) Autor al unor romane istorice mult discutate, dl. Mihail Diaconescu și-a probat capacitatea de creator de universuri ficționale, ca și virtutea comprehensiunii momentelor astrale din istorie și nu doar pasiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor asemenea construcții epice este indusă de continua descoperire a fluidului viu care circulă prin arterele nevăzute ale unei națiuni cu istorie proprie. Mihail Diaconescu este, probabil, singurul prozator român care a simțit, după Eminescu, pulsația din străfunduri a elementelor arhetipale ce ne definesc genetic. Și-o face, cum recunoaște Theodor Codreanu, cu umilință, ca scribul antic devenit în mitologia romancierului diaconie artistică, a celui mai de jos slujitor al credinței. Unui asemenea tip de roman i se recunoaște spiritul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu Istoria literaturii dacoromâne (1999) și textele comentate din Antologia de literatură dacoromană (2003), dar și prin Prelegeri de estetică a ortodoxiei, 2 volume așezate de romancier la temeiurile artistice ale poporului român. Paul Anghel are și el o privire arhetipală asupra culturii române sintetizată în lucrarea postumă O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, rămasă, din păcate, neîncheiată. Mihail Diaconescu rămâne singular prin istoria convertită în epică. El alcătuiește deopotrivă o fenomenologie istorică și una a spiritului, cum observă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]