1,388 matches
-
cele două capete de drum se desfășoară patosul retoric al unui gînditor la care stridențele de limbă fac casă bună cu îndrăznelile de interpretare. Neavînd superstiția lexicului abstract (pentru neamț, abstracțiunea e semnul gîndirii superficiale), Schopenhauer se leapădă de distincții aride spre a se scălda în matca cuvintelor încinse, cu o fluență care crește pe măsură ce atenția îi trece de la probleme de cogniție la cele de estetică și apoi de morală. Doar la început, în capitolele privind teoria cunoașterii, Schopenhauer se supune
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un filosof cu înclinații literare și cu nări psihologice, din a cărui operă se vor inspira Nietzsche, Deussen, Frobenius și Spengler. Toți se desfac din el, chiar dacă îl repudiază la
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
vreo zece ani încoace, de cînd discursul critic public a devenit posibil, dacă Eminescu este un scriitor a cărui operă trebuie analizată lucid și fără sentimentalisme patriotarde, sau un fel de miracol literar ivit pe neașteptate în peisajul mai degrabă arid al culturii române, pe care așadar s-ar cuveni să-l adulăm recunoscători cît va ține vremea, presupune, de fapt, o serie de alte întrebări legate de rolul literaturii în societate, de felul în care privim tradiția, de gradul de
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
discursul de balcon cu căscatul mut al gurii la arabescurile în aer ale covoarelor zburătoare. Sunt copiate fără simț designuri occidentale și sunt consultați cu ora specialiști străini, subliniată fiind finalmente doar ideea importului exorbitant al psihologiei pe un teritoriu arid și într-o rețetă săracă, mercenară. Această inadecvare de fond ar trebui să dea de gândit dincolo de revelația contabilităților de campanie. Este interesant să constați însă existența unei emfaze sufocate de drepturilor individului - și în același timp ineficiența acestui individ
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
pasul în Turcia". Și aceste atrocități nu erau decît preludiul marei distrugeri a întregii națiuni armene. S-a hotărît deportarea armenilor din Turcia în regiunile ei de sud și sud-vest, acolo unde se întinde deșertul sirian și depresiunea Mesopotamiei, deșerturi aride, pustii, fără orașe sau sate, fără viață, locuite doar de cîteva triburi beduine. Se știa bine că majoritatea dintre deportații armeni nu vor ajunge niciodată la destinație. "Scopul real, deși nedeclarat - scrie indignat ambasadorul american - al deportării era jaful și
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
dreaptă judecată a valorilor pe care le conține subversivitatea lor - nu una literară, ci una care le angaja întreaga existență. Subversivitatea e echivalentă, într-un fel, cu noțiunea lui Artaud de cruzime, care se confundă cu "noțiunea unui soi de aridă puritate morală care nu se teme să plătească viața cu prețul care trebuie plătit"". Ceea ce probează că judecarea esteticului prin prisma ethosului său intrinsec, precum și rezerva față de postura de atîtea ori abuzivă a scriitorului-instituție are precedente remarcabile. Și că pretinși
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
teme de cercetare foarte complicate, suprasolicitându-mă și aveam nevoie neapărat de o schimbare. Singurul refugiu mi-l găseam în munca, pentru că apoi să continui și mai febril căutările. Dar ce legătură să existe între munca mea de informatician (abstractă și arida) și ființă aceea stranie care cumulează toate dorințele și pretențiile mele, cele mai ascunse, în materie de frumos și feminitate? Mergeam că un robot, programat să nu-mi scape nici o stradă cât de mică a orașului. Căutând să scap de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
-mi dau seama spiritul meu e de față dar își amintește că nu mai înțelege nimic obiectele intervin și ele ca adineauri nesupravegheate aleargă fără niciun risc și îmi inspiră respect nici să scâncesc n-am voie că moartea-i aridă tăcerea ei are și forme ciudate aș prefera ceva tulbure ca să-mi permit orice o fragilitate obositoare cu ceva atractiv nu contează doar o parte din trup cu puțină piele și cu altceva dincolo senzația asta e descrisă adesea apoi
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
pentru că ceea ce i-a cam lipsit va fi fost tocmai... le pré vert, "pajiștea verde"! Sorescu este un livresc, - în pofida provenienței lui rurale. Ca și la celălalt Marin, anume Preda, ierbii i-a luat locul bătătura. Totul e, în genere, arid. Pomii ce "tușesc câteva frunze" (sau cam așa ceva, - citez din amintire) țin de côté-ul fabulistic (și duhul moralizator) al(e) acestui ludic posac și cam schematic. Vocația a ceea ce numim "natură" (care-i una de extracție citadină) e cvasi-lipsă la
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
episodul dorinței distrugătoare de a bea, nevoia avidă de apă a unui bolnav care trebuie să-și înfrîneze un gest la îndemîna oricui: "toate frazele și toate încurajările ce mi le dădeam în gînd, deveneau și ele călduțe, uscate și aride și nu făceau decît să-mi mărească chinul cu un fel de amețeală logică în plus, un fel de delir plin de raționamente și de argumente medicale, peste care se cernea mărunt cenușa fadă a setei mele devorante." (p. 21
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
moștenire, lăsată de părinți... Au plâns lângă pământul pe care l-au primit Și l-au vegheat în noapte, dormind pe lăicere, Pentru că-n vremuri grele, acesta i-a hrănit Și pentru ei fusese, speranță și avere... Acum, pământul zace, arid și nelucrat Și-n fiecare casă, cămara este goală Pentru că “stăpânirea”, se pare, i-a uitat Iar bietul de țăran, n-are ce pune-n oală...
DUP? DOU?ZECI DE ANI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83791_a_85116]
-
cînd nu ideologice (după ce laudă șoselele din Ungaria, călătoarea are grijă să adauge: Ce face însă mîna omului nu poate compensa ceea ce a lăsat, sau n-a lăsat, Domnul. Peisajele plaiurilor românești de un pitoresc greu descriptibil cedează acum locul aridei puste"), cu aer de compunere școlară uneori ("Tot gîndindu-se la felul în care să îmbine utilul cu plăcutul în sejurul care debuta, Ingrid nici nu și-a dat seama cum au ajuns la graniță"), discuțiile "inteligente", complezente și înalt morale
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
de fapt la Istoria Țării Rumânești, fără a ține cont de mai vechile sau mai noile controverse în atribuirea paternității ei) n-a intrat decît marginal în selecția "estetică" a istoriilor literare: pe drept cuvânt, în măsura în care stilul său e destul de arid și oferă puține insule de subiectivitate și de expresivitate (voluntară sau involuntară). Pe de altă parte, ocolirea sa se explică și printr-o opțiune mai generală a criticii românești, prin preferința acordată oralității populare și printr-o oarecare antipatie față de
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
unei asemenea cărți în 1934 l-a impresionat adînc pe Unamuno, care a prezentat-o călduros publicului spaniol. În orășelul din Nordul Portugaliei unde văzuse lumina zilei, în micul său palat izolat din Pascoaes, la poalele unor munți stîncoși și arizi, cu văile nesfîrșite întinzîndu-se pînă la limita orizontului, poetul se simțea aproape de cer. Își construise o lume a lui din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise, imediat după debut, la primele
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
o aură.” Aură atât de sugestiv surprinsă în toate paginile „Jurnalului post-mortem”. Teoretizând, aș putea afirma că Nicolae Turtureanu literaturizează ireparabilul, trecerea dincolo de materie, fără însă a „se îmbăta cu apa rece” a utopicelor vieți veșnice. El rămâne pe terenul arid și înlăcrămat al trecutului ireconciliabil și-l scanează filă cu filă. Amintirile se transformă într-o realitate dureroasă, dar capabile să înlocuiască „dispărutul” și să-l redea vieții, să atenueze vidul din juru-i și să petreacă mental alături de iubita răpită
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
stârniți de superstiții și blesteme vechi, mărunți ciubucari ai sorții, bolnavi cărora moartea le aruncă ocheade, tați de împrumut sau copii smulși din gogoașa normalității, temperatura textului rămâne ridicată și curtează uneori incandescența. într-un peisaj literar cu multe zone aride, într-un timp în care încă scriu (și sunt publicați) atâția veleitari cu ifose, într-o țară unde eradicarea anemiei și a rahitismului literar ține de utopie, o carte cum e Miros de roșcată amară e echivalentul unui electroșoc. Iar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în imperiul său toate religiile, deși acorda prioritate islamului... Făcu o pauză aici, uitându-se la posacul băiat rău îmbrăcat. — Nu, nu-ți poți închipui asta. îți spun eu, Dalí citea un studiu al lui Georges Bataille, un studiu oarecum arid, dar în care Bataille îl bănuia pe acest Akbar de impietate, dovada fiind pentru el monedele emise sub ordinul lui și purtând deviza, aparent atât de ortodoxă, Allahu Akbar, Allah e mare. Bataille credea însă că era vorba în realitate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i se păreau mai stranii decât obiectele pe care le colecționase. Ca un copil bătrân, lipsit de experiență
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe care doar apa cerului îl cunoaște când mângâie, lovește și fertilizează pământul arid. Ca și cum ar fi putut să simtă că este observată, Despina încetă brusc să mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sesiuni încărcată de examene și de căldura care îl moleșește îi reduc, vizibil, randamentul învățării, trăind drama maratonistului pe care îl lasă puterile pe ultima sută de metri. Citește și-și dă seama că reține din ce în ce mai puțin materia multă și aridă pe care o are de parcurs. Este nevoit să revină asupra unor pagini pline de formule, scheme, de date și termeni abstracți. În plus, atenția trebuie să și-o împartă între parcurgerea materiei și jocul fetiței de trei ani pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe pereții peșterilor, la primele sunete articulate scoase în jurul focului, și va ajunge la imense holograme proiectate pe vârfurile munților sau în spațiul cosmic. Lumea, viața nu sunt omogene, nici izotrope. Nu orice segment existențial are noimă. Dimpotrivă, există zone aride, deșerturi de sens în curgerea lumii, vieții. Noima se găsește doar în nodurile rețelei. De acolo iradiază spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
moștenitorului tronului Angliei, pe toată durata lunilor petrecute de el la Curte, aceleași dovezi de prețuire și de bunăvoință. Alta ar fi fost istoria nenorocitei noastre Spanii dacă impulsurile populare, cel mai adesea generoase, ar fi avut ultimul cuvânt Înaintea aridei rațiuni de stat, a egoismului, lăcomiei și incompetenței politicienilor, nobililor și monarhilor noștri. Cronicarul anonim pune chiar asta În gura aceluiași popor, În vechea Cântare a Cidului, și nu te poți opri să nu-i rememorezi cuvintele când meditezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
Iar în acest mod de a gândi se aseamănă foarte mult cu Mircea Nedelciu, prieten și coleg de generație. Deosebirea constă în faptul că Mircea Nedelciu era mai ingenios, mai dezinvolt, adăugând chiar o notă de umor în cea mai aridă demonstrație textualistă. Dar amândoi sunt la fel de speculativi și de teoretici. Li se potrivește foarte bine sintagma lui Mircea Nedelciu: ei fac "inginerie textuală". În Pupa russa (Ed. Humanitas, 2004), Gheorghe Crăciun e mai natural și mai convingător, mai realist, mai
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
vizitîndu-l la minister și purtînd o lungă convorbire, nu acceptă nimic, trăind după pofta inimii sale și a destinului său. Important e faptul că, repede, peste visările politice idealiste de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în Istoria literaturii (1941), cînd observă: "vina
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]