1,754 matches
-
la creșterea presiunii psihice a auditorului. Intensificarea sonoră atribuită acestui punct culminant determină activarea unui efect amplu de rezonanță, care să coincidă cu spațiul metric descris de afirmația motivului tematic. Acest fapt este permis, în același timp, și de sfera armonică a articulației motivice, respectiv scara hexatonală fa - sol - la - si - do# re# . Secțiunea de Aur a preludiului, corespondentă celui de-al treilea moment tensional, readuce expresia acordică a materialului tematic secund, proiectată într-o ipostază transpusă re# major și având
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
re# major și având o configurație modificată a aspectului de discurs. Frecventa plasare a secundei mari în vârful dispunerii acordice, precum și a figurației în registrul extrem acut al claviaturii potențează stridența sonoră până la limita violenței. Închizând arcul circular al traseului armonic, coda readuce rezonanța introductivă a acordului de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă, ce împrumută de această dată inflexiunile modale ale scării pentatonice do - re - mi - fa# sol#, rezultată prin evitarea ostentativă a sunetului si, precum și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6 - 7), care conduce în finalul articulației tematice la acordul de . Simplitatea enunțului inițial monodic al materialului tematic difuzează o luminozitate aproape ireală, iar aspectul repetitiv al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
finalul articulației tematice la acordul de . Simplitatea enunțului inițial monodic al materialului tematic difuzează o luminozitate aproape ireală, iar aspectul repetitiv al acestuia ascunde o subtilă conotație ludică, surprinzând parcă o fredonare inconștientă ce însoțește adesea jocurile copilăriei. Conștientizarea traseului armonic parcurs de evoluția discursului reprezintă o condiție prioritară în vederea stabilirii unei strategii adecvate de pedalizare. Astfel, aceasta va trebui să mențină sub un efect unic rezonanța modală a formulei melodice inițial repetitive, în timp ce activarea ulterioară, corespunzător înlănțuirii treptelor armonice, va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
traseului armonic parcurs de evoluția discursului reprezintă o condiție prioritară în vederea stabilirii unei strategii adecvate de pedalizare. Astfel, aceasta va trebui să mențină sub un efect unic rezonanța modală a formulei melodice inițial repetitive, în timp ce activarea ulterioară, corespunzător înlănțuirii treptelor armonice, va evita mixarea inoportună a acestora. Același „firesc” al expresiei se distinge cu pregnanță în raportul de incidență ce se stabilește între vârful dinamic și punctul de climax al configurației articulațiilor melodice. Cea de-a doua structură pentatonic-anhemitonică apare expusă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
finală a preludiului proiectează expresia pentatonică a introducerii pe o armonie prelungită a acordului de subdominantă a tonalității de . Menținerea acordului larg spațiat într-o suprapunere de rezonanță cu articulația pentatonică marchează momentul decisiv al incidenței dintre cele două spații armonice distincte tonal și modal, bazele traseului oscilatoriu parcurs de evoluția discursului. Fragmentul pare desprins dintr-un act empiric de investigare a fenomenului de rezonanță, un real punct de atracție ce i-a trezit interesul lui Debussy la audierea muzicii de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai apare drept o simplă decizie aleatorie în contextul proiectării acestui amplu efect de rezonanță. Acesta ar putea să-și afle sursa inspirației în sonoritatea complexă a celui mai mare gong al muzicii de gamelan, gongul ageng, ce conține în armonicele sale toate sunetele emise de oricare alt instrument. Risipirea sonoră progresivă (perdendo - stingându se) ce se topește până la evanescență odată cu stabilirea pe acordul final de lasă impresia unei „nesfârșiri”, ce îndeamnă auditorul la aflarea propriei echivalențe semantice. III.9. La
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
determină un contrast evident de atmosferă în contextul înlănțuirii preludiilor. Astfel, La sérénade interrompue necesită, la nivel interpretativ, o demarcare de cele trei preludii anterioare (pauză intermediară). În pofida acestei schimbări de stare, remarcăm relația „intimă” ce se stabilește în plan armonic prin transferul aceluiași centru tonal; din La fille aux cheveux de lin este reamintit cu insistență în apelurile introductive ale Serenadei. Evoluția sonoră ulterioară va preciza funcția de treapta a II a coborâtă îndeplinită de sunetul , într-un discurs muzical
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de discurs. În acest context, la nivelul actului interpretativ, o problematică esențială o constituie realizarea unui echilibru optim între sonoritate difuză și transparență, astfel încât să se evite cu prioritate menținerea unei sonorități constant confuze sau o permanentă fuziune a agregatelor armonice. Statismul pentatonicului și simetria avansării armonice (cu multiplele sale forme de paralelisme), asociate în mod organic cu uniformitatea ritmului izocron al evoluției și menținerea constantă a unui nivel dinamic extrem de redus (ppp - p) își confirmă „adecvarea” în contextul reprezentării acelei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nivelul actului interpretativ, o problematică esențială o constituie realizarea unui echilibru optim între sonoritate difuză și transparență, astfel încât să se evite cu prioritate menținerea unei sonorități constant confuze sau o permanentă fuziune a agregatelor armonice. Statismul pentatonicului și simetria avansării armonice (cu multiplele sale forme de paralelisme), asociate în mod organic cu uniformitatea ritmului izocron al evoluției și menținerea constantă a unui nivel dinamic extrem de redus (ppp - p) își confirmă „adecvarea” în contextul reprezentării acelei imagini statice a contemplației. Printr-o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910. Disimulând succesiunea a opt episoade, la nivelul structurii macro-formale distingem tratarea liberă a unei forme de sonata: expoziție măsurile 1 52; dezvoltare măsurile 53 62; reexpoziție - măsurile 63 - 96. La nivelul parametrului armonic, cadrul tonal de declarat inițial deține o accentuată impresie de instabilitate datorită atingerii pasagere a sunetului si și a frecventei rezonări a sunetului fa, generând astfel receptarea acestuia din urmă ca „centru gravitațional”. Indicația agogică Capricieux et léger (capricios și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce aparțin principalelor entități tematice ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a secțiunii mediane. Traiectoria finală a discursului Rapide et fuyant (rapid și fugitiv) se realizează într-o atmosferă armonică de politonalitate (suprapunerea spațiilor tonale de , și , operată prin intermediul pedalei de rezonanță, care va marca, în exclusivitate, prima secțiune a ascensiunii rapide, pentru ca finalul acesteia să fie receptat cu claritate. Expresia finală ce avansează cu precipitare spre registrul extrem acut
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și prin expresia sarcastică a cadenței perfecte, element de limbaj arareori întâlnit în creațiile debussyiste. Strategia de proiectare a viziunii conceptuale ce optează pentru alternarea variatelor „numere” ale unui spectacol de music-hall, își află corespondența în spațiul evolutiv al dimensiunii armonice, care printr-o perfectă coerență de limbaj recurge la juxtapunerea a unor diferite culori tonale . Astfel, se observă cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică, generată de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte, aceasta din urmă conduce la o diversificare a atmosferei prin afirmarea unor spații armonice inedite și, respectiv, la major. Punctuația ritmică a unei imitații de tobă (quasi tambouro), expusă pe o pedală a dominantei de re, „anunță” numărul următor al spectacolului de circ, producând o nouă ruptură la nivelul discursului, prin modificări dinamice (ppp
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discursului, prin modificări dinamice (ppp - f ), ritmice, precum și de registru. Fragmentul măsurilor 63 - 66 atrage atenția asupra unei modalități interesante de utilizare a elementului cromatic, investit cu o funcție pur-decorativă datorită non funcționalității ipostazei expuse, a privării acesteia de rezolvări armonice ulterioare. În același timp, asistăm la o temă melodică expresivă, o pantomimă sentimentală în stilul baladei de music-hall, întreruptă cu insistență de motivele materialului secund și demarcată de frecvente formulări ale cadenței perfecte (măsurile 65 - 66 - tr. II7m-9M - V 7m
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
plasate la interval de secundă mică față de motivul principal. Debussy explorează efectul sonor rezultat din opoziția clape albe/negre a celor două planuri, ce tind aproape să se confunde printr-o alchimie rafinată. Impresia de dezacordaj, inerentă unei asemenea combinații armonice, este atenuată de nivelul dinamic foarte redus (pp) al țesăturii sonore. De alfel, viziunea conceptuală a preludiului se plasează la antipodul stridențelor sonore ce ilustrau mai devreme zbuciumul oceanului răscolit de furia dezlănțuită a Vântului de Vest. Aici, tensiunile sonore
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
La nivelul evoluției sonore, anumite structuri motivice ale materialului tematic își modifică funcția îndeplinită inițial. În consecință, repetiția insistentă a celulei melodice arpegiate, extrasă din acompaniamentul temei introductive, conduce la reducerea pregnanței acesteia, „diluându-se” ulterior în figurația unui ostinato armonic cu rol de fundal sonor. Scriitura simetrică ce decurge din evoluția prelungită a acestui ostinato (măsurile 9 13), precum și statismul unei pedale sonore nou apărute în planul superior imprimă o stare de expectativă, al cărei aspect neutru și eterogen prevestește
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la nivelul parametrilor de limbaj: indicația agogică Un peu retenu ce semnalează trenarea tempoului; pe fondul unei abstractizări tot mai pronunțate a bitonalismului agregatelor armonice, linia melodică a planului inferior evoluează cu predominanță prin intervalul de secundă mărită și cel enarmonic acestuia (3m), difuzând rezonanțe inedite limbajului armonic utilizat anterior; diminuarea ritmică în diviziuni excepționale; reinstituirea dinamicii reduse de pp. Cea de-a treia secțiune
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Un peu retenu ce semnalează trenarea tempoului; pe fondul unei abstractizări tot mai pronunțate a bitonalismului agregatelor armonice, linia melodică a planului inferior evoluează cu predominanță prin intervalul de secundă mărită și cel enarmonic acestuia (3m), difuzând rezonanțe inedite limbajului armonic utilizat anterior; diminuarea ritmică în diviziuni excepționale; reinstituirea dinamicii reduse de pp. Cea de-a treia secțiune a preludiului se încheie cu expresia motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în plan superior de un acord cu rezonanțe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în plan superior de un acord cu rezonanțe diatonice (pentru prima dată, pe parcursul acestui preludiu, se poate auzi sonoritatea unei armonii tonale). Ortografierea enarmonică simultană a acordului cu rol de pedală armonică ar putea fi tradusă ca un joc spiritual, proiectat de aceeași concepție duală ce a dominat, de altfel, întreg limbajul sonor al acestor pagini. Această modalitate de scriere este uzitată, în mod exclusiv, de ediția Durand a preludiului. Ediția Peters
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Durand a preludiului. Ediția Peters optează pentru scrierea tradițională a acordului din planul superior al măsurii 38. Astfel, acordul de eliptic de terță armonizează acel do# evaziv al temei secunde. În consecință, rezultă aceeași rezonanță cvasi-diatonică cu ortografierea unei suprapuneri armonice bitonale (În demersurile analizei comparative s-au folosit în exclusivitate aceste două ediții ale materialului studiat). În evoluția discursului debussyst, ideea tematică nu supune aparițiile sale unei strategii cronologice posibil de anticipat. Proba o constituie însăși reeditarea cu totul surprinzătoare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a imaginii sonore originare. Transformarea majoră operată la nivelul aspectului expresiv și caracterului exprimării de bază se realizează prin: dinamizarea ritmică (diminuarea valorilor de durată datorită evoluției predominante în și , comparativ cu norma de și a materialului originar); prezența pedalei armonice în planul superior ce înlocuiește unisonul exprimării inițiale a motivului tematic; dinamica ușor augmentată (p), însoțită de o redare interpretativă mai evidențiată - un peu marqué; atacul staccato (ușor percutat la nivelul clapei în scopul realizării clarității sonore) va înlocui sonoritățile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
încetinind și risipindu-se) delimitează 183 apariția ultimei secțiuni a preludiului, concepută într-o atmosferă de relaxare progresivă, de încetinire și risipire până la dispariție. Asistăm la imaginea sonoră a unei dilatări temporale, în care motivului-generator i se suprapune prezența pedalei armonice a sunetului do din registrul grav, simbol al suspendării. Tablourile stilizate și pline de semnificații tălmăcite de revelația debussystă nu ar putea fi recreate de interpretări calitative fără aportul vital ce îl constituie acele expresii adiționale inedite ale vocabularului său
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o interpretare înlănțuită a preludiilor, privată de pauza ce delimitează, în mod frecvent, succesiunile de piese. Alături de Bruyères și La Puerta del Vino, preludiul Feuilles mortes va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Ambiguitatea armonică ce planează de-a lungul acestor pagini, creează senzația unei suspendări continue, generată în mod paradoxal de flexibilitatea deselor schimbări de ecleraje. În pofida complexității și rafinamentului remarcabil al rezonanțelor armonice, preludiul evoluează într-un sistem tonal extrem de lărgit (cu trepte
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Ambiguitatea armonică ce planează de-a lungul acestor pagini, creează senzația unei suspendări continue, generată în mod paradoxal de flexibilitatea deselor schimbări de ecleraje. În pofida complexității și rafinamentului remarcabil al rezonanțelor armonice, preludiul evoluează într-un sistem tonal extrem de lărgit (cu trepte frecvent alterate), plasat într-un spațiu opus atonalismului afirmat în Brouillards. În acest sens, cele două acorduri introductive oferă exemple concludente ale acestei abundențe sonore derivate din sfera tonalității. Geniul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]