1,564 matches
-
fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă... Flanela, de Mihai Ursachi îți amintești desigur flanela violet, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care spuneai că îmi șade ca o armură de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de garoafe și iasomie către Ierusalim...Când madam Zambilovici ne-a dat câte două tartine (ca să avem pentru drum) flanela pe care apoi am adus-o fluturând ca un steag
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
mă recunoști? Insul vorbăreț (românescul INS vine de la ens-entis latin, ce avea să desemneze însuși EU-l filosofic!) care ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover ce-i ședea lui deosebit de bine ("spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț"), e cineva cu mult deasupra a ceea ce poate părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind cu vorbe de-ale sale monologul lui Hamlet "a fi sau a nu fi"; căci chiar de adevărul sub stele al
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
individuale nu ne pot asigura de realitatea obiectivă, kantian vorbind - amintește-ți, rogu-te, de flanela aceea, îmbrăcată în cutare împrejurare... La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la ce spune fiecare cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă. Flanela-înveliș rezistă la toate încercările: flanela pe care am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie pe care apoi am purtat-o cu frenezie
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
nici o flanelă, Că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Provocarea obtuză a spuselor feminine se situează în afara spațiului sentimental. Eul ce se exprimă a avut, cândva, o DOVADĂ metafizică a ființării, nu alta decât flanela/armură pe care, azi, nu ar mai putea-o prezenta în fața nimănui! Iar fondul întrebării (mai ales în ultimele versuri ale poemului) puse Celuilaltului feminin e departe de orice erotism. Mihai Ursachi spune, de fapt: în ce măsură, tu însăți care refuzi să
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
ce urmează: Bianca lui Bote a mâncat la un restaurant din Herăstrău cu mama designerului, scrie Ring. De fapt, după cum e îmbrăcată doamna respectivă, nu prea pare mamă de designer, dar, probabil, nici mama lui Ștefan cel Mare nu purta armură de firmă. Am citit de curiozitate textul (patru rânduri jumătate) și îți spun cu mâna pe inimă că nu spunea nimic în plus. Iată, ca să mă înțelegi, singura parte mai ciudată: ”tânăra ce a defilat în week-end pentru designer, la
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]
-
Vasile Poezia din Înger în gerunziu de C. Th. Ciobanu este în primul rând o demonstrație de ars combinatoria, de-a lungul a 185 de texte în care descoperim semantizările unui eu ultragiat, chinuit de impasul comunicării. Închis într-o armura albă, aseptica și impersonala, autorul emite lungă, materlanta suită de descântece, dicteuri și secvențe onirice, ca și posedat de orfism grafico-lexical. Mereu pare a se ascunde, deghizându-se și camuflându-se într-un necontenit palimpsest de meditații și cascade enigmistice
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
reușit. Apăru doar după ce cortul său fu înălțat. Se înfățișă la porțile orașului urmat de comandanți și consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii. Orice întîmplare supranaturala, orice personaj fabulos, cum e, de pildă, cavalerul inexistent (o armura în care nu se află nici un corp, dar totuși o făptura cu identitate) e inserata pe fundalul unui univers firesc și cotidian, care se miră cînd descoperă ceva altfel, bombăne eventual, dar nu opune rezistență, ci asimilează acel altceva. Vicontele
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
Constantin Țoiu 23 martie 1987. Nici de astădată nu uit să fac un salt în sus pe rue de Rivoli, ca să ating cu palma copita aurită a calului, de aur și el, pe care stă înălțată Fecioara din Orleans, în armură; și fac saltul, ferit, cu prudență, să nu mă vadă cumva vreun polițist, care să mă amendeze, ori să mă aresteze, ca pe un derbedeu al străzii. De fiece dată, sărind, înjur în gînd perfidul Albion ce o arsese pe
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
criteriul a numit "comedia onirică", parțial inspirată de pilda, contactată prin intermediul lui Breton, a lui Jacques Vaché, căruia îi datorează formula de "pohet" și "pohezie", ca un soi de scut ironic al cavalerului romantic fără prihană care e, în extravagantă armură, poetul avangardist, mereu pîndit de poncif, de convenționalizare. Un astfel de funciar scepticism față de tot ce e convenit, uzual, veștejit, a găsit în Gellu Naum "un temperament prin excelență apt să-l exprime cu mijloacele unui comediograf de superioară înzestrare
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
dacus, cel mai mare dintre „dinozaurii pitici” din Hațeg, cu o lungime de 6-8 metri, era de fapt un membru foarte mic din grupul său, din care făceau parte și giganticii Dipolodocus și Apatosaurus. Un fapt interesant este prezența unei armuri compuse din plăci osoase, rar întâlnită la ierbivorele patrupede. În mod curios, deasupra „dinozaurilor pitici” trăia una dintre cele mai mari reptile zburătoare din toate timpurile. Recent descoperit, Hatzegopteryx thambema („monstruosul animal înaripat din Hațeg”) avea o deschidere a aripilor
Agenda2003-31-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281327_a_282656]
-
până la capăt. În fapt, Pleșu e vecin cu Caragiale: stă la balcon și privește „micuții”, salvează domnițe pierdute în redute bovarice, aleargă cu imaginația pe cocoașa ideilor și apoi o ia de la capăt. Când aroma donquijotismului agreat pălește, el scoate armura intransigenței, detonează, argumentează tonic, apoi lansează artificii virulente - asigurate de rating-ul social - ce vor stabili verdictele. Amare, indestructibile, hilare. Nu umori. Chipuri. Căci dușmanii lui vor purta chipul jocurilor stilistice. Iată arma lui Andrei Pleșu: capacitatea de a situa
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
decor. Argineanu trebuie să facă rost de o armă. Deși jurământul său este să lupte "fără cal, fără arme, fără cămașă, vrăjit, cum de apa fermecată a râului în care de mic se scăldase." Totuși, trebuie să se bată "fără armură, și nici pâine și nici apă să nu bage în gură". Un țăran, care l-a auzit vorbind atât de strașnic contra turcilor, vrea să-i dea... măcar o securică, să aibă ceva să se apere. Argineanu refuză. Să-și
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
fac piedestalul, mormântul și muntele mai înalt între munți. Mult câte puțin Masă de lacrimi potirul cu pâine și vin, Masă sfințită de Sângele și de Trupul. Trupul își frânge, Sângele își varsă, Stau în biserica Ta ca-ntr-o armură eu, păcătoasa care smerită mă închin. Stau înaintea Ta, Cel ce pe toate Le-ndură de la începutul lumii mult câte puțin. Urma fiind nicîieri Aici, acolo îngropate ramuri, rămurele-oscioare uscate, căzute mărgele din șir, din arborele de rouă plin, rouă
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
sută una rețete de vară și așa mai departe. Dar culcată pe prima copertă, sub alte cărți, cu cotorul sfâșiat, zace Don Quijote, ediție ilustrată pentru copii. Triumfător, îi arată lui Inés descoperirea. - Cine e Don Quijote? întreabă ea. - Un cavaler în armură, din vremuri de demult. El deschide cartea la prima ilustrație: un bărbat înalt, slăbănog, cu câteva fire de barbă, îmbrăcat într-o armură, cocoțat pe o mârțoagă deșălată; lângă el, un individ bondoc, călare pe un măgar. În fața lor, drumul
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
ilustrată pentru copii. Triumfător, îi arată lui Inés descoperirea. - Cine e Don Quijote? întreabă ea. - Un cavaler în armură, din vremuri de demult. El deschide cartea la prima ilustrație: un bărbat înalt, slăbănog, cu câteva fire de barbă, îmbrăcat într-o armură, cocoțat pe o mârțoagă deșălată; lângă el, un individ bondoc, călare pe un măgar. În fața lor, drumul șerpuiește până în depărtare. E o comedie, zice el. O să-i placă băiatului. Nimeni nu se îneacă, nimeni nu e omorât, nici măcar un cal
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
Spania, de unde a venit inițial și limba spaniolă -, un om care nu mai era tânăr, dar nici bătrân nu era încă, și care într-o bună zi și-a băgat în cap că trebuie să devină cavaler. Așa că a coborât armura ruginită de pe peretele unde stătea agățată, și-a încins-o, și-a fluierat calul, care se numea Rocinanta, l-a chemat pe prietenul său Sancho și i-a spus: Sancho, eu sunt hotărât să plec călare în căutare de aventuri
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
cu volumul Dresoarea de fluturi (1968), ca următoarele volume publicate până în 1973, când autorul se supune unui definitiv exil în Germania, să confirme aceleași opțiuni estetice și spirituale (Timpul oglinzilor, 1968; Altceva decât umbra, 1969; Ninsoarea neagră, 1970; Poeme, 1971; Armura de aer, 1973) Poeziile pe care le prezentăm alăturat datează din anul 1942, București, iunie 24, când, după suprimarea, în octombrie 1941, a numărului 8 din revista Albatros, editată la București sub conducerea lui Geo Dumitrescu, tinerii "albatrosiști" se dovedesc
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
unde se înfrunta interese particulare" (Havel). Nedumerit, cititorul român își poate pune întrebarea. Ce fel de privilegii acorda oare "multiculturalismul" încît un individ, într-o societate democratică, acceptă din proprie inițiativă să se lepede de individualismul sau pentru a îmbracă armura identității de grup? Înainte de a răspunde la întrebare, se impune să fac cîteva precizări. Fiecare tip de societate "naște" un model dominant de formare a identității umane pe care-l promovează prin intermediul instituțiilor (educație, mass-media, organizare socială etc.). În Occident
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
reprezentat și el schițând o ușoară mișcare, cu mâna dreaptă ridicată și cu stânga depărtată de corp depășind spațiul nișei sale, la fel depășindu-l și cu piciorul drept, ușor flexat. Îmbrăcămintea sa civilă, sugerând prin unele detalii și o armură de cavaler - posibil reminiscență a textului original al lui Jacques Cazotte, în care cel ademenit de diavol era căpitan la curtea regelui Neapolului - este o tunică scurtă, colantă, cu talia lungă, specifică epocii, dar avantajoasă și pentru silueta unui dansator
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
Andreas Baader, căpetenia unui grup terorist. Prin actul de curtoazie și de provocare, tolerat de justiția germană, el a crezut că dă un certificat de credibilitate unor conspiratori dezorientați. Există semne că spre final Sartre s-a îmblânzit, a lepădat armura de cavaler al răzbunării și al soluțiilor radicale. În 1972 când în apele franceze a naufragiat un vas cu refugiați vietnamezi, Sartre n-a mai refuzat să intervină în favoarea prigoniților. Pentru asta trebuia să dezmintă două criterii de conduită pe
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
trăsuri, șomeri de zeci de ani, au fost smulși din pasivitatea senilă a pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor care ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
aceasta acceptă, în lipsă de altceva mai bun de făcut, care să îi aducă bani. La început, Creasy este agasat de întrebările insistente ale fetiței despre viața lui personală și trecut. Însă, încetul cu încetul, micuța reușește să-i penetreze „armura“ și cei doi se împrietenesc. În clipa în care Pita este răpită, Creasy își jură că o va găsi și o va aduce înapoi, omorând, la nevoie, pe oricine i-ar sta în cale. Spectacole TIMIȘOARA: Opera Română: Teatrul Bulandra
Agenda2004-45-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283032_a_284361]
-
zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se transpune, cu o frecvență sporită în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a concedat dreptul de a-l reprezenta, Vinea se dizolvă într-o poză neoromantică, precum într-o iluzie salutară a existenței intrinseci
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
în luptă”) - îi urmează lunga epocă Tokugawa, după numele familiei sub autoritatea căreia shogunatul ajunge la apogeul puterii. În Japonia, unificată și pacificată, sunt interzise duelurile și conflictele și astfel, luptele devin întreceri pentru demonstrarea măiestriei. Din acel moment, vechea armură de luptă se transformă în Bogu-echipament de protecție pentru Kendo, iar forma de luptă violentă, mortală Ken-Jutsu capătă o formă nouă-Kendo, ce semnifică calea spre perfecționare (și) prin mânuirea sabiei. De la transformarea echipamentului de războinic în cel de Kendo, acesta
Agenda2004-38-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282882_a_284211]