5,287 matches
-
benefică asupra ființelor vii și asupra oamenilor: îi activează și-i binedispune. În pielea oamenilor și a animalelor, expusă la soare, se sintetizează vitamina D. Expunerea la soare trebuie făcută cu moderație (cu măsură, limitată în timp), pentru a evita arsurile pielii și insolația, care pot avea forme grave, periculoase. Pentru menținerea sănătății, sunt benefice plimbările în aer liber, în spații însorite și cu multă vegetație. Soarele dă ființelor vii energie și prin intermediul plantelor, dă oamenilor oxigen (pentru respirație) și hrană
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
îl recunoscu pe Rutger. îi veniră în clipa aceea în minte Frediana și tânărul burgund și îi căută cu privirea în jur. Zadarnic: nu mai era acolo nici măcar calul cel alb. Când se sprijini în mâini ca să se ridice, o arsură puternică îi săgetă brațul drept; privindu-l, îl văzu umflat și plin de beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea în jur. Zadarnic: nu mai era acolo nici măcar calul cel alb. Când se sprijini în mâini ca să se ridice, o arsură puternică îi săgetă brațul drept; privindu-l, îl văzu umflat și plin de beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini în celălalt braț și, gemând, se ridică din nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl încerca o senzație de greață. Se gândi că ar fi trebuit să reacționeze la acea stare de tulburare - trebuia să se miște. Se hotărî să lase calul și, clătinându-se, făcu câțiva pași prin luminiș, fără o direcție anume. Arsura de la mână era acum atât de puternică, încât îi cotropea mintea cu totul. Căută instinctiv să ajungă la apă. Parcă era un torent prin apropiere... După alți câțiva pași, la fel de nesiguri, își recăpătă echilibrul; ținându-și brațul opărit, își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știu, e la cel puțin douăzeci de mile de-aici. Oamenii și caii sunt obosiți, dar chiar dacă nu ar fi așa, n-am putea să ajungem decât mâine. Balamber, încruntându-se, făcu un gest nervos cu mâna, oribil însemnată de arsurile pe care i le făcuse trăsnetul cu nici o lună înainte: — Bineînțeles, dar dacă în față ne așteaptă Noviodunum, de ce ar trebui să pierdem vremea urcând munții? — Poți să trimiți doar un detașament și să lași aici grosul cu încărcăturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el... o să te ajute!“ Când se întorsese, cu Utrigúr și cu cincizeci de războinici, în tabăra devastată, găsise în zăpadă trupurile părinților săi, decapitate, ca și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase și, dându-i-l alături pe Mandzuk, făcuse din el un războinic, ajutându-l după aceea să-și împlinească răzbunarea. Obligat de împrejurări să crească în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se pare că erau imune la senzația de cald sau frig. În timp ce Mașa făcuse arsuri pe burtă și pe omoplați, pielea nonagenarei rămăsese, ca și mai Înainte, la fel de galbenă ca papirusul uscat. Stând pe plajă, bătrâna se credea Încă destul de atrăgătoare, purtându-se ca o fetișcană de șaisprezece ani. Pe plajă, Mașa și bătrâna jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că demonstrațiile lui la astfel de chermeze camaraderești uluiau mesenii. Trupul lui Ippolit, pe lângă forța fizică, părea să nu simtă durerea. Pentru a le demonstra tovarășilor săi cât e de rezistent, Subotin Își cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fără nici un fel de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale soarelui ce cădeau perpendiculare asupra capului său. Situația devenise disperată. Trebuia să găsească neapărat un adăpost În caz contrar, risca să moară În chinuri groaznice suferind de sete În timp ce arsurile se propagau vertiginos În toată imensitatea organismului său, făcându-i tot mai anevoiasă Înaintarea. Deodată, șansa de supraviețuire Îi surâse simțind o adiere binefăcătoare a vântului, Încercând să iuțească mersul către presupusa, salvatoare oază a deșertului...! Fu nevoit Însă să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În fața intrării În restaurant,Șeful de Șantier făcu un semn tuturor să se oprească.Scoase o batistă stergându-și transpirația de pe frunte, slăbind nodul la cravată, văicărindu-se de o așa manieră Încât stârni compătimirea celor prezenți. „Nu mai pot de arsură...! Simpt transpirație pe coloana vertebrală, urmată de amețelă...! În mod sigur mă deshidratez astai...!” „Întradevăr...! - fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca niciodată...!” Afișând o figură nevinovată, Șeful de Șantier arătă firma localului. „Ce a-ți zice do
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Shulei devenise prea delicat pentru viața lumească, prea absorbit de universalii neîmpărtășite, excluzând-o pe ea. Și prin extravaganță, prin teatralitate animală, prin documente șterpelite, prin șmecherii cu sacoșe, nevroze ce implicau coșuri de gunoi, mâncăruri exotice care-i provocau arsuri la stomac, dorea să-l atragă și să-l aducă Înapoi, să-l lege și să-l țină În lume alături de ea. Halal lume! Halal ea! Înălțarea lor avea să fie o Înălțare comună. Ea Îl va sprijini, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de fapt răutatea ei e doar bravadă. Polly e „vulnerabilă“, zic ei. E „anxioasă“. Ei bine, mă scuzați - toți suntem anxioși. Contează mai mult ce facem cu această anxietate. Faptul că Polly le tratează pe fetițele de doisprezece ani cu arsuri chinezești ca să le ia batoanele de Mars nu e un „comportament“. E un semn am caracterului ei, pentru numele lui Dumnezeu. Când, în fine, a trebuit să se ducă s-o ia pe fiica lor, Sheba și Richard au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
exclamat ea. Bărbatul a zâmbit. Flăcările se îndreptau rapid către tulpinile de solandra. Irene a făcut un pas înainte, dar Ahmad a oprit-o cu mâna. Bărbatul avea palme de grădinar: aspre și pline de bătături și o cicatrice de arsură chiar sub încheieturile degetelor. Focul s-a domolit când a ajuns la o movilă de pământ rece. Flăcările au mai licărit de câteva ori, apoi s-au stins cu totul. Cenușa e mai grozavă decât compostul, a spus el. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cearceafuri pe care le îmbibase în kerosen și le așezase sub patul părinților. Imediat a început să strige după Naji, iar pe maică-sa a scos-o înainte ca flăcările să pună stăpânire pe încăpere. Tatăl lui a scăpat cu arsuri de gradul trei pe optzeci la sută din suprafața corpului. Cât timp n-a fost limpede dacă bătrânul avea să scape, Ahmad a tremurat. Prietenii au început să-l evite, iar el abia dacă mai putea să doarmă. La miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte confucius nedumerit se întreabă unde se duce lumina Antonella MOCANU <biography> Născută la Târgoviște în județul Dâmbovița. Absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice, București, promoția 1999. Activitate literară pe rețelele ning”Confluențe Lirice”și ”Rețeaua
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în agendă informații confidențiale celor plictisiți de spovedanii web s-au îndrăgostit de ea toți vecinii de palier de mersul ei cu vino-ncoa bărbații vor s-o agațe la semafor însă e atat de inaccesibilă ca o senzație de arsură în plexul solar Boris Marian MEHR Referințe critice Dicționarul General al Literaturii Române - Academia Română (coord. Eugen Simion) Editura Univers Enciclopedic 2009 Dumitru Micu - istoric literar - recomandare de intrare în USR ( 1990) Geo Bogza - poet - recomandare în 1990 Maria Banuș recomandare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
măcar spune-mi unde mă pot interesa. Mă mulțumesc și cu-atîta. Privirea Îngrijorată a bătrînului, ca un șoarece Încolțit care fuge de colo-colo În căutarea unei găuri salvatoare, se mută de la mine la fereastra neagră a localului și apoi la arsura din pătura cu care-și acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși ușor, Își vîrÎ mînile sub pătură, apoi le scoase și le frecă una de alta. Își șterse urdorile din colțurile ochilor cu aceleași deget cu care-și ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
față ca varul deodată, cu gura strânsă, fără nici o vorbă. Apoi brațul drept, pe care mi-l pusese în piept, slăbi, căzu. O cuprinsei tare, îi sărutai pleoapele. Ea tot își ferea fața. Și brusc îi simții buzele într-o arsură de foc, iute, pe când ochii i se aprinseră într-o văpaie neagră. Și-n glas dintrodată parcă-i tremura o durere: — Vine taica de-acum... Se face ziuă... Stăi! uite, i s-aude și glasul... Deschise grăbit ușa. Iezerul până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe pușcă. Și prin întunericul care acoperea locul, prin aburii lăptoși ai bălții, deodată simții pe Chiva lângă mine. Mă cuprinse strâns cu brațele, își lipi buzele de gura mea - și tresării sub sărutarea-i fierbinte; parcă mă străbătea o arsură, ca și în clipa întăia a dragostei mele. Îmi zise încet punându-mi mânile pe umere: —Stăi, nu te duce mai departe; întoarce-te... Și eu numai ca să-ți spun m-am repezit... Stam mut în încremenire. Ea mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urle prelung: —Săriți! Hoții! Ne omoară hoții!... Glasul lui răgușit, izbucnit din cumplită spaimă, se risipea în întinderile fânețelor, în cuprinsurile tăcute. Țiganii se zvârliră, dintr-un salt, asupră-i cu cuțitele. Băieșu se trase pe lângă boi, ridică pălăria, simți arsura unei tăieturi în brațul stâng. Răcnind, se trăgea iute spre fântână, căuta un loc de scăpare, căuta un par, căuta o piatră; își purta trupul scund cu mișcări iuți; ochii lui verzi se deschideau mari, îngroziți, pe fața albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui verzi se deschideau mari, îngroziți, pe fața albă ca varul, pe care lucea o pânză de sudoare. Striga mereu: —Săriți!... Și glasu-i deștepta tăcerile. În car, românul celălalt se zvârcolea și gemea sub frământările țiganilor. Băieșu simți a doua arsură de cuțit. De pe brațul stâng, în lungul degetelor, curgea sânge fierbinte. Tălharii se încordau, veneau plecați pe furiș spre el, căutau să-l izbească o dată din două părți. Dintre ei patru, nimenea nu rostise nici un cuvânt. Tăcuți, încruntați, negri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbații nu se urcă în lift cu o femeie neînsoțită, ca nu cumva să se aleagă cu o acuzație, fără martori, că au încercat să se uite sub fusta ei. — Te rog. I-am întins mâna. În afară de semnele roșii de arsură, era o mână de care puteam fi mândră. Nu arătase niciodată mai bine. Folosisem regulat Hands Up de la Candy Grrrl, crema noastră de mâini ultrahidratantă, unghiile mele false fuseseră pilite și vopsite cu ojă Candy Wrapper (argintie) și tocmai fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
succes în domeniul produselor cosmetice. — Îmi pare nespus de rău, a spus bărbatul. —E doar o rană, am spus. Nu te scuza, n-a fost vina nimănui. Doar un accident groaznic, cu adevărat groaznic. Uită de asta. —Dar ai o arsură. O să mai poți cânta vreodată la vioară? Apoi i-am observat fruntea: părea că un ou încerca să-i iasă prin piele. —O, Doamne, ai un cucui. — Serios? Și-a dat la o parte părul șaten deschis care îi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la calculator - și mi-a sărit inima când am văzut că aveam două mailuri! Mi-am ținut răsuflarea și am așteptat, încremenită de speranță. Dar primul era de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Immac Mirosul! Arsurile! Crește la loc deja, dar țepoasă și... și... ca barba nerasă... Mă transform în bărbat. I-am sugerat să încerce s-o depileze. Al doilea mail era de la mama! Cu asta, era a doua oară în viață. Ce s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
totul altceva. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Ce poate să fie la mijloc? După cum știi, nu sunt o femeie care să aibă dușmani. Să fie din cauza lui Helen? P.P.S. Ne-a lovit melancolia după întoarcerea din vacanță, mai ales că arsurile de la soare ale tatălui tău s-au infectat și, din cauza belelei ăsteia cu câinele, suntem foarte „deprimați“ acum. Să nu ne înțelegi „greșit“, dar sper că încă n-ai „închis bucla“ pentru că nu prea ar avea rost să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]