1,519 matches
-
exact. Tot ceea ce pot să-ți spun însă e ăa ne aflăm aici pentru a te ajuta. Experiența și amintirile noastre fac acum parte din mintea ta... Ca și cum cuvintele acelea ar fi declanșat un înfricoșător vârtej mental, Xtyn se simți asaltat de un șuvoi de amintiri, despre care știa că nu sunt ale sale, dar pe care le putea vedea ca și cum faptele descrise acolo i s-ar fi întîmplat ieri. I se păru mai întîi că e Augustin Bloose, un tânăr
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început de zâmbet. Tovarășii lui Balamber îl ajunseră, vociferând, în pragul ușii, nerăbdători să se adăpostească de ploaia ce asalta vuind frunzișul răvășit al copacilor și acoperișul de ardezie. Balamber, până în acel moment incapabil să se miște, se trezi împins câțiva pași înainte, până se atinse de masă. Aproape în aceeași clipă, însă, tovarășii săi tăcură, subjugați de privirea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apăruse o lucire de alarmă. Intuindu-i nervozitatea, Sebastianus se retrase puțin, sperând că celălalt va mușca momeala și, atacând, se va descoperi încă o dată. într-adevăr, Gualfard, hotărât să termine cu el și poate împins de îndemnurile mulțimii, îl asaltă vijelios, pentru a nu știu câta oară, printr-o pătrundere în diagonală de o forță teribilă. Sebastianus pară lovitura cu scutul, se roti fulgerător pe piciorul stâng și lovi apoi cu dosul săbiei, fără măcar să privească, despicând apărătoarea de la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără oprire. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Lumea din jur se agita și... În cele din urmă metroul a ajuns la Kasumigaseki și am coborât fără să mă gândesc la nimic. Câțiva pasageri l-au asaltat pe impiegat și i-au spus: „Ceva nu e în ordine! Veniți repede!“. N-am văzut ce s-a întâmplat după aceea, dar se pare că a scos afară pachetul cu gaz sarin și a murit în scurt timp. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de câtva timp și la noi, stătea - complet nepotrivit cu mobila din Cöln - în camera de zi, o carcasă pe picioare subțiri, confecționată din tablă, imitând lemnul de arțar de culoare deschisă, oferindu-ne imagini noi și necunoscute, care scânteiau asaltând însă tot satul și grădina noastră cu viziuni greu de închipuit. Die Tagesschau - revista presei - devenise deja un ritual zilnic, căruia până și cina era obligată să i se supună. Întocmai ca o predică de duminică, era urmărit un concurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îndeplinit, trebuia să-și ia în serios conducerea Holding-ului, că doar nu-l plătea ca să umble creanga. Dar tocmai în aceste sectoare de muncă Hackler nu era dispus să lase din mână nici cea mai derizorie sarcină, se simțea asaltat de orice propunere, de orice impuls către ceva nou. Tata privea și asta drept un dat care nu putea fi schimbat, se fixase în ceea ce corespundea firii lui, „să-i facă pe plac“ lui Hackler, cum îi replicase Hans Saner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
altă cultură. Interesant e cum a fost împărțit teritoriul. Autobuzul e teritoriul. Autobuzul reprezintă teritoriul pe care se află o comunitate de sedentari. Le spunem astfel pentru că stăteau/ stau jos. Îi mai numim astfel și prin comparație cu barbarii care asaltează autobuzul. Se știe că afirmarea identității e un proces concomitent de integrare și separare Ce îi deosebește? Cei din „comunitatea noastră” știu să facă distincția între spațiul public și spațiul privat. Între casă și stradă. Aurolacii nu au cum . Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fapt chiar în clipa asta pe acolo se perindă tot felul de pușlamale care nu știm ce vor. La Comitetul Central, Copoiul și Cap de Piatră au făcut deja lista noului guvern, în stradă manifestanții trag unii în alții, Moscova asaltează Bucureștiul cu telefoane, americanii și francezii și-au activat și ei oamenii. — Inexact, spune Monte Cristo, ce se întîmplă e din cauza luptei care se dă pentru a pune mîna pe putere, trebuie s-o recunoaștem, cine iese în față acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se adresează Autorității Supreme direct, fără intermediari, În maniera Vechiului Testament („El. Dumnezeul tatălui meu. Dumnezeu de Vechi Testament”), dar nu ca supusă, ci răzvrătită, renegată, respinsă. Deloc dispusă, totuși, să renunțe la Marea Absență pe care continuă s-o asalteze, negarea nefiind decât o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu-ncăpem unul de altul/ ca doi răstigniți cu aceleași piroane pe o singură cruce/ ca doi gemeni Într-un uter prea strâmt” (Cuplul). Totul pare prescris și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
complementare. Iubire de mirosuri și Întrebări, prieteni și peisaje, femeie și freamăt, surprize și vecernii, joc și Îngândurări. Iubiri se surpă, prieteni și prietenii mor când nu te aștepți, iar regretele nu sunt neglijabile. Cele care ne mai Însoțesc sunt asaltate, și ele, periodic, de intemperii și idiosincrasii și idioții, una mai veninoasă decât alta, una mai „mofturoasă” decât alta. Nu doar un fel de băltăreț caraghios, declanșând dezghețul absurd, cum se Întâmpla În romanul de ieri care este și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ei plicticoase și opresive, „melancolia de a fi unic și limitat, Într-o lume unică și meschin de aridă”... La Blecher, evaziunea din real nu este decât o altă poartă spre singura realitate cu care nu ostenește a se confrunta, asaltându-i tainele și râvnindu-i intimitatea. În artă, distribuția accentelor este totdeauna semnificativă. Se vorbește tot mai mult În ultima vreme despre dualitatea culturii europene, despre tensiunea fastă a dialogului care o definește, dialogul bimilenar dintre un grec și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
păruse de-a dreptul colosală combinația de erudiție și forță analitică. „Da, e vorba de evreul tradițional. În Galuth - numele ebraic pentru exil. M-a interesat metacultura și civilizația creată de acest rătăcitor, În ciuda primejdiilor mortale care l-au tot asaltat. Amenințările au exacerbat, inevitabil, identitatea, dar i-au și conferit o autenticitate interioară neobișnuită. Un scut, poate. Ți-am relatat cândva istoria acelui pitoresc evreu triestin, cunoscut pentru devoțiunea cu care ajuta evreii În drum spre Palestina. Nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale criticii, pe care un romancier ca Tabucchi le va refuza cu obstinație, refuzând să lucreze cu ceea ce este dat, decis să expună sau să inventeze „partea ascunsă, cu adevărat semnificativă”, a realului sau irealului. Un serial al interogațiilor nesfârșite asaltează, Înainte de toate, propria antrepriză, reprezentările proprii, incursiunea temerară și creatoare În neștiut și invizibil. Jocul adult se inventă și subminează continuu pe sine. * Extrema mobilitate spirituală a invitatului nostru s-a convertit instantaneu, În contactul cu clasa, În generoasa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Lumii și chiar și atunci se împrăștia în toate direcțiile. Joan întrezărise pentru prima oară Sfârșitul Lumii cu adevărat în urmă cu optsprezece luni. Karin veghease și atunci la capul patului, dar fusese cu totul altfel. Pe mama lor o asaltase o cascadă de cuvinte întârziate, toate cuvintele de care se ferise în ani întregi de creștere a copiilor. Iubito? Jură-mi că, dacă încep să mă repet, o să pui capăt chinurilor mele. Îmi pui cucută în siropul de prune. Spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe limba mea. Nu era pregătit să facă față lumii. Ea se luptă ca să amâne externarea lui Mark și să-i țină la respect pe oamenii de la asigurări, atât pe cei de la HMO, cât și pe cei de la IBP. Îl asaltă pe doctorul Hayes, aproape flirtând cu el, ca să-l convingă să semneze în continuare toate actele necesare. Dar chiar și cu o acoperire medicală excelentă, Mark nu mai putea rămâne mult timp la recuperare. Karin, acum șomeră, își tocase economiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rezervă de bani n-o va putea salva de facturile cu care avea să se confrunte, dacă oamenii de la asigurări ar fi închis robinetul. Când anxietățile solicitărilor și discuțiile cu medicii o biruiau, Karin o căuta pe Barbara Gillespie. O asalta atât de des pe infirmieră cu nevoia ei de încurajare, încât se temea că Barbara avea să înceapă s-o ia la fugă când o vedea. Dar femeia avea resurse nelimitate de răbdare. Îi asculta temerile și mormăia compătimitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark și, ca să-l consoleze, îl invită pe Weber la cină. Weber resimți această bunătate simplă ca pe un junghi. Câte alte mici politețuri mentale supraviețuiau în propriile lor bucle obscure, fără să-și dea seama de catastrofele care le asaltează? Cina însemna bere din sticlă și lasagna congelată, încălzită într-un vas adânc de aluminiu. —O chestie pe care mi-a adus-o surogatul de soră-mea. Mănânci pe riscul tău. —Ești bine? îl întrebă Sylvie în aceeași seară. Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intre în biserică cu capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise; după cum boierii plecau grăbiți capetele, înțelegea că erau scrutați de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau femeia dincolo de relația ei strict trupească. La fel și căsătoria de probă, dar și cea „albă”, singurătatea și avortul toate sunt tratate cu spontaneitate și deschidere. Este un adevărat tratat de sexologie creștină, atât de necesar într-o epocă asaltată de desfrânare. 13. Homo Planetarius Dan Lucinescu Descriere: Dacă în trecut deplasările de populații au fost consecințele factorilor istorici, astăzi ele se produc ca urmare a comprimării timpului și scurtării distanțelor, dând naștere unor societăți cosmopolite. Cartea Homo Planetarius prezintă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de neavenită, poanta aia. Moacă însemna dezagreabil în vocabularul unei tinere din înalta societate. La așternut? Nimic extraordinar, fără acrobații, fără numere de virtuozitate sau, știu eu, deosebit de îndrăznețe; ne-o trăgeam la fel ca-n prima zi, eu o asaltam și ea capitula, iar căldura generată pe patul ei din mahon, cu baldachin (o moștenire de familie a clanului Maulsby) era considerabilă. Singura noastră plăcere colaterală era oglinda ce placa întreaga ușă din baie. Acolo, stând lipiți coapsă lângă coapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot apăsat în jos ceafa (apăsare întâmpinată de o împotrivire surprinzătoare, de o încăpățânare impresionantă, ba chiar mișcătoare din partea unei făpturi atât de blajine și pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte de noapte. Pe urmă, într-o seară, m-a invitat la Biblioteca Congresului, unde avea loc un recital Mozart susținut de Cvartetul de Coarde din Budapesta: în timpul ultimei părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau apariția. Se pomenește asaltată de dorința mistuitoare după Marius. Își dorește să aibă acum lângă ea senzația liniștitoare a trupului său puternic, lipit de al ei. Cu gândul la el, simte cum toată tensiunea dispare ca și cum nu ar fi existat. Istovită, dar mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Pătru iese o respirație horcăită, la intervale rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răpise ultimele ființe ce însemnaseră ceva pentru el. În primele secunde când își revenise după leșin, detaliile se perindaseră prin mintea lui stroboscopic, cu intensitatea dureroasă a unor lumini intermitente lovind într-un ochi suferind. Un aflux de greață îi asaltase trupul și vomase îndelung, până ce nu mai avusese ce scoate afară. Din acel moment împietrise, parcă tot ceea ce fusese sentiment sau emoție, ieșise odată cu lichidul incolor al vomei. Într-un colț al minții rămăsese totuși responsabilitatea față de ordinele primite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]