1,114 matches
-
de poți face așa ceva? Încetează!“ Și În tot acest timp, Hilfe Îl privise cu satisfacție. CÎnd conteni cu loviturile, Rowe nu Îndrăzni să se uite la șobolan, ci o luă la goană pe cîmp și se ascunse. Dar Într-o ascunzătoare nu poți sta la infinit; de acolo, o auzi iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luă rămas-bun de la el (spunîndu-i din mașină: „Îți telefonez eu mai tîrziu dragul meu“). Rowe Își dădu seama că politețea inspectorului nu era gratuită, ci urmărea un scop; Îl instalase Într-un loc unde putea fi găsit repede, Într-o ascunzătoare sigură, din care Îl putea scoate oricînd, la nevoie. Orice Încercare de evadare devenea imposibilă. Domnul Prentice Îi Împrumutase, ce-i drept, cinci lire, dar cu cinci lire nu se putea ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nu de mine ai nevoie, ci de film. — Filmul nu are o valoare În sine. E vorba de dumneata... Se opri, spunîndu-și că filmul avea, totuși, o valoare: „De unde știu eu că n-a ales Împreună cu un alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cuvântul‑cheie „tu” își face timid apariția și este un prim „tu” timid. Se plănuiesc o excursie și o vizită, la vară, în vilegiatură. Se fac sandvișuri. Se împart felii uriașe de tort pe farfurii de carton. Rainer plonjează din ascunzătoarea sa asupra Sophiei și spune că acum trebuie să înceapă, în sfârșit, o fază a prieteniei lor care să se deosebească fundamental, ar îndrăzni el să spună, de tot ce‑a fost înainte. Mai exact, trebuie să găsească, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca un maidan. S-a mai schimbat Încă ceva și În tonul bocetului fetiței, dacă Într-adevăr numai ea era atunci cea care plângea În marginea hățișului, lui i s-a făcut teamă de ceva, nu știe de ce, iar plăcerea ascunzătorii dispăruse În Întregime În momentul În care s-a auzit din nou motorul mașinii. Abia după ce și acest zgomot s-a În depărtat, s-a decis să iasă din tufele ocrotitoare și să curme, În sfârșit, plânsul acela care devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau pe strămoșul care agoniza Într-una din camere pentru că atunci ar fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel care tocmai ieșise din ascunzătoare. Pe el, de fapt, nici nu l-au luat În seamă, iar bătrânul (sau bătrâna) era la locul dinainte, singur(ă) și respirând gâjâit. Atât Își mai amintește din acea zi și probabil că apoi a adormit. Asta la propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un efort tăcut, dar intens, de a găsi un loc și acestei ființe aripate într-un univers „de uz personal”, plin de elemente dislocate: mâini, picioare, aripi, ochi, frunze, pietricele colorate, furnici etc., pe un pământ plin de umbre și ascunzători, sub un cer nesfârșit și aflat mereu prea departe. Fluturele și-a luat zborul iar Clara îl urmărește îndelung, parcă un pic necăjită, poate din cauza neputinței de a-l însoți în volutele lui aeriene. Domnul R. o privește zîmbind, așteptându
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fiecare loc deschis din punct de vedere al posibilităților de hrană și ascunziș, gândindu-se unde ar putea da de un stol și-n ce direcție ar zbura acesta. Când vânezi prepelițe, nu trebuie să te bagi Între ele și ascunzătoare lor obișnuită, după ce le găsesc câinii - altfel țâșnesc direct către tine, o grămadă de păsări, unele ridicându-se abrupt, altele trecându-ți pe la urechi, aproape atingându-te ușor, vâjâind cum nu-ți Închipui când trec, și atunci nu-ți rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În minte toamna sau la Începutul primăverii, când dădea secara-n preerie, sau când vedea coceni de porumb sau un lac, sau când vedea un cal care trage o cabrioletă, sau când vedea sau auzea gâște sălbatice, sau vedea vreo ascunzătoare pentru vânat - Își aducea aminte când un vultur s-a lăsat În picaj prin zăpada răscolită ca să prindă o momeală acoperită de o pânză și cum s-a Înălțat după aia, dând din aripi, cu ghearele prinse-n pânză. Taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
întrebat Toaibă. Eu cred că ar fi bine să-l ducem în pănușița din Șărpărie. Îi ducem de mâncare și apă... A sta până a trece primejdia... Bună vorbă, da’ grea treabă. De ce spui asta, Toadere? Păi cine îi face ascunzătoarea și apoi cine îi duce de mâncare și apă? Da’ ce, eu sunt copil și nu m-oi putea descurca? Nu duce grijă. Chiar amu’ am plecat să caut un loc potrivit în pănușiță. Dacă spui tu așa, atunci nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fusese scris jurnalul. Am copiat, cuvânt cu cuvânt, toate însemnările și am pus noul jurnal sub tăblia din partea de jos a pendulei. Presupun că, de fapt, este vorba de unul și același jurnal, până la urmă. Eu l-am pus în ascunzătoare, și tot eu l-am descoperit, mai târziu. Marietta și cu mine ne-am căsătorit, așa cum stabilisem și, curând, toate semnele ne-au ajutat să ghicim că tatăl meu avea să se nască, la timpul cuvenit - firește, însă că Marietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
mă întorc. - Pot să spăl și eu două farfurii, nu crezi? - Bine, bine, mă grăbesc, la revedere! Tot drumul până la spital, se gândi că fusese deosebit de imprudentă. Pusese jurnalul într-un loc ce nu putea constitui, în nici un caz, o ascunzătoare înțeleaptă. În secție, luată însă cu treburile, două nașteri, întocmirea unei liste de medicamente, o convorbire cu medicul de serviciu despre igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
curme legătura cu Lili. O socotea ca pe o ploaie de vară, venită pe neașteptate, dar care tot așa trebuia să se termine. Poate și însemnarea aceea din jurnalul Inei să fi alungat norii, poate! * Ina, de cum ajunse acasă, controlă ascunzătoarea provizorie a jurnalului ei. Rămase surprinsă. Patul părea a fi neatins. Jurnalul se afla la locul unde ea îl pusese în mare grabă. Nu putea totuși să-și ierte neglijența. Se bucură că Alex nu dăduse peste însemnările ei de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Îndreptam spre ieșire și m‑am gândit o clipă să mă Întorc pe călcâie și să mă retrag de‑a‑ndăratelea, așa cum fac evreii religioși când părăsesc Zidul Plângerii. În loc de asta, am Încercat să mă strecor cât mai rapid spre ascunzătoarea reprezentată de biroul meu, imaginându‑mi mii și mii de adepți ai Hasidismului Îmbrăcați În haine negre de la Prada, retrăgându‑se cu toții de‑a‑ndăratelea din jurul Mirandei Priestly. 12 Preafericita zi pe care mi‑o dorisem, la care visasem, sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ascuns În debaraua de lângă biroul lui, a zis Kyle tărăngănat. N‑a vrut să le vadă mama ta. Vrei să aduci toată cutia Încoace dacă te duci acolo? Telefonul a sunat exact când eram În drum să aduc cutia din ascunzătoare. — Alo? am răspuns eu cu cea mai iritată voce de care eram În stare. Reușisem, În sfârșit, să nu mai răspund la telefon cu „Biroul Mirandei Priestly“. — Bună dimineața. Aș putea să vorbesc cu Andrea Sachs, vă rog? — La telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu brațele deschise ca la un joc de-a ascunselea. ― Nu te-apropia!... Ajutor!... Ce vrei să faci ?! țipa Nadina cu capul deasupra spetezei, urmărindu-i mișcările cu ochii holbați de spaimă. Când Petre ajunse lângă fotoliu, Nadina țâșni din ascunzătoare să treacă spre ușa vestibulului și pe acolo afară. Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. ― Lasă-mă!... Ajutor! Petre o ridică în sus ca pe o păpușă și o întoarse cu fața spre dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru reparația celor ce se mai pot repara... Cu aceeași brișcă galbenă și cu același Ichim pe capră părăsi Titu și acuma Amara. Ulița era tot pustie, parcă oamenii încă n-ar fi îndrăznit să iasă de prin case sau ascunzători. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pământ, cu fața în jos și păziți de soldați. Ancheta continua cu aceeași intensitate, numai anchetatorii s-au schimbat. Căpitanul Lache Grădinaru a luat locul maiorului, iar plutonierul Boiangiu pe al
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla în acea singurătate ciudată care putea fi a lui, a cavalerului de bronz sau a amândurora, în același timp. Scoase din ascunzătoare săculețul cu mere. De ce făcea toate astea, nici el nu știa, dar veni lângă statuie, așeză săculețul pe lespezi și îl desfăcu. Așeză merele, astfel încât grămăjoara să-i fie bidiviului la îndemână. Își spuse că, după atâtea sute de ani
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privise în jur, pe furate, o frântură de chip de la unul, o trăsătură de la altul, alcătuise un fel de portret colectiv cu ceva de la fiecare, dar asta n-o ajuta să identifice pe nimeni. Mai repede, striga la ei din ascunzătoarea luminii puternice o voce care pur și simplu îi îmbrâncea, următorul ! Privi în jur, dincolo de scaun nu mai era nimeni și nici în urma ei, așteptându-și rândul. Și totuși, căzuse, poate din cauza luminii care o orbea, poate din cauza repezelii nătângi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în bătaie. Neștiind ce și cum, Pao Yun s-a pregătit să îndeplinească ordinul lui Su Shun, însă înainte ca biciurile să-și înceapă misiunea, An-te-hai a cerut un moment în particular cu ministrul. Atunci a scos decretul meu din ascunzătoare. Pao Yun a fost uluit. El l-a contactat fără nici o întârziere pe prințul Kung. După citirea decretului meu, prințul Kung și-a strâns consilierii. Ei au ascultat relatarea lui An-te-hai despre situația din Jehol și au discutat până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
respirații concentrate, cu inspirație la „rela“ și expirație la „xează“ și În câteva minute eram suficient de funcțională ca să iau câteva măsuri de precauție necesare. Mai Întâi am salvat-o pe Millington (care se chircise și ea de groază) din ascunzătoarea de sub canapea. Apoi, Într-o succesiune rapidă, am Încălțat În viteză o pereche de cizme de piele lungi până la genunchi, ca să-mi acopăr picioarele vulnerabile, am deschis ușa spre hol ca să Încurajez plecarea gândacului și am Început să pulverizez otrava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
latină? Întrebă Courtney, luând una de pe tavă. — Asta a fost, recunosc, la plesneală - nu cred că există un desert care să-mi placă mai mult decât prăjiturile Magnolia, am spus. Exact În momentul acela, Millington scoase un lătrat scurt, din ascunzătoarea ei din colț. Vino aici, puișor. Vino aici, fetiță cuminte, am strigat. Ea se conformă și veni spre mine, oferindu-le tuturor priveliștea micuțului sombrero pe care-l purta pentru acea ocazie. — Nu se poate. Jill râse, ridicând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
anihileze influența, Makarios a încercat să întărească poliția aflată sub controlul lui. Arhiepiscopul beneficia și de susținerea facțiunilor aripii stîngi din insulă; acestea nu voiau unirea cu Grecia, unde Partidul Comunist era acum în ilegalitate. De fapt, insula devenise o ascunzătoare pentru cei care fugeau de regimul militar. Existau deci trei facțiuni: Makarios și suporterii lui, Grivas și detașamentele sale înarmate și comunitatea turcă, aceasta din urmă primind arme din Turcia. În 1967, ajutate de soldații trimiși din Grecia, detașamentele lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-l plătească. Un al doilea aspect este iraționalitatea pură și simplă a maselor. Ea se manifestă prin decomprimarea forțelor emoționale care, într-o regiune subterană, așteaptă ocazia de a erupe cu puterea unui vulcan. Aceste forțe, niciodată zdrobite, pîndesc din ascunzătoare momentul propice pentru a-și relua tronul ce li se și cuvine. Ele își fac apariția de îndată ce oamenii, sub amenințarea unei crize, se adună laolaltă. Atunci conștiința indivizilor își pierde vigoarea și nu le mai poate stăpîni impulsurile. Și aceste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
căpeteniile, conform ordinelor primite. Excelență, nu am putut să-i prindem sau să-i omorâm pe toți răsculații. Ar fi trebuit să le tăiem limba, atât femeilor, copiilor, cât și bătrânilor, ca să-i facem să vorbească și să ne destăinuie ascunzătorile lor. Calabria are un relief accidentat, plin de stânci și râpi, și are puține străzi, în ce fel am fi putut să scotocim ținutul acela plin de capcane, greoi, arid? Cel puțin v-ați convins dacă turcii erau cât de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]