1,950 matches
-
wordsworthiană a lui Blake de "a străpunge valurile (subl. în text, n.m.) Naturii" (1969,p. 293), iar The Four Zoas exprimă dorința coleridgeană a artistului de "a intelege "Puternică Tetradă" din alchimia psihică a fiecărui om" (1969, p. 293). 190 Aserțiunea mea trebuie citită în lumina definiției neobișnuite pe care Frye o oferă ideii de "apocalipsa": "Apocalipsa, sugeram, era o structură metaforica vastă, în care toate categoriile realității sau ceea ce s-a numit, ulterior, marele lanț al vieții, se identifică cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
eternal / În immense labours & sorrows, ever building, ever falling, / Thro Albions four Forests [...]" (E: 99). 205 Cf. și Damon, 1988, p. 162. 206 Pentru o utilă analiză a celor patru prefețe prezente în epos, cf. Ferguson, 1978, passim. 207 Aceeași aserțiune se găsește în Chapter 3: "And Jerusalem is called Liberty among the Children of Albion" (E: 203). 208 Cele Douăzeci și Șapte de Biserici (Paradisuri) reprezintă pervertirea religiei de către război. Damon opinează (iar eu înclin să-i dau dreptate) că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să-l cunoaștem împreună" (Sandel). În timpul ultimelor două decenii, preocupările mele asupra societății civile și a altor subiecte adiacente au avut drept scop să ridice o nouă întrebare: Poate o teorie democratică a societății civile să existe fără astfel de aserțiuni fundaționaliste? Se poate ca societatea civilă să ajungă să fie văzută, fie de către aceia care se bucură de ea sau de cei care o invidiază ca un sistem de interacțiuni sociale structurate dirijate de o "amoralitate superioară" (Niklas Luhmann), care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cele cîteva moduri în care programele de discuții cu publicul desfid noțiunea dominant filosofică de raționalitate, provenită din logica deductivă potrivit căreia există un grup de proceduri formale de raționament ce exprimă reguli de inferență tacită privind adevărul sau falsitatea aserțiunilor, independent de conținutul sau contextul afirmațiilor 23. Urmîndu-l pe Wittgenstein cu a sa Philosophische Untersuchungen, Livingstone și Lunt apără legitimitatea "raționalității obișnuite", din care fac parte certurile (caracterizate prin intensitate emoțională și dorința de a-și afirma punctul de vedere
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
comandă (de exemplu: analizarea și comentarea demersului celui ce se instruiește, după ce acesta a luat decizia). Una dintre cele mai de perspectivă concretizării ale metodei instruirii libere o constituie instruirea generativă, care urmărește transpunerea în aplicațiile software de instruire, a aserțiunii conform căreia individualizarea instruirii trebuie realizată îndeosebi prin transmiterea către subiect a modelelor experienței personale a autorului materialului de învățământ și nu a experienței însăși a acestuia. Procesul instruirii generative se clădește pe baza cooperării dintre modelul subiectului - model ce
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
la original. Este inimaginabil cum MASS-MEDIA reușește să întrețină această violență zilnic, exploatând atât evenimente politice (pe care le-a creat în mare măsură, purtând vorba de la un politician la altul, într-un soi de bârfă "la vedere") completate cu aserțiuni ale unor "analiști" tot atât de vehement-violenți, cât și catastrofe "de familie" sau ale naturii. [CASE#373 ZIARE:Ziua Variable:DOCUMENT Paragraph:21] Credem că este una din cele mai inspirate imagini pentru unele din prea numeroasele emisiuni talk show din media
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
unei povestiri de familie, dar și evaluarea comentată a unor fapte explicative. Totul depinde de locul ei într-o secvență enunțiativă dată, în care are sens, cu prilejul unei enunțări particulare. Această propoziție are sens într-un context enunțiativ. Dacă aserțiunea constatativă ar apărea izolat, analiza lingvistică a semnificației sale ar putea dovedi că ea formează totuși un enunț complet. Alături de Bahtin vom preciza că: "În realitatea înconjurătoare, o informație de acest gen se adresează cuiva, este provocată de ceva, are
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
propozițiilor o validitate generală; ele sînt "GENERAL-adevărate", ca să reluăm o expresie pe care A. Grésillon și D. Maingueneau (1984) o împrumută de la A. Berrendonner (1981) în ceea ce privește proverbul: Putem vorbi aici de o "enunțare-ecou" în măsura în care un enunțător al proverbului își prezintă aserțiunea drept o imitare, ecoul, reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare acestui proverb. Într-un cadru polifonic, vom remarca faptul că locutorul proverbului este și enunțătorul lui, adică și-l asumă personal, dar nu o face decît în spatele unui alt
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Veți putea scăpa mereu", în timp ce se alătură enunțătorului E1 al actului de negare. După O. Ducrot (1980), "trebuie văzut în orice enunț negativ un fel de dialog cristalizat" (1980, p. 50); enunțurile din [P5] și [P9] ar conține astfel și aserțiunile, și refuzările lor, după cum am văzut în exemplele de mai sus. Asemănătoare polifoniei lui O. Ducrot, noțiunile de lume posibilă și de univers de credință de la R. Martin (1985) ansamblu de propoziții, explicite sau implicite, pe care locutorul, în momentul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un univers nu mai sînt prezente în [P5] și [P9] decît ca "imagini ale universului", sub forma unei imagini. Reținem două elemente ale definiției funcției textuale și enunțiative a negației: pe de o parte, [P5] și [P9] nu sînt simple aserțiuni (NON-p și NON-q); ele se poziționează în raport cu presupuse imagini ale universului. Pe de altă parte, aceste reevaluări ale unei reprezentări discursive printr-o alta tind să devină "imagini ale universului", urmări ale eterogenității enunțiative în măsura în care aceste imagini sînt fie anterioare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o prezintă ca validă în spațiul real. Să revedem enunțul din text: Strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze. Spre deosebire de enunțul precedent, Locutorul nu este asimilat enunțătorului, nu își asumă responsabilitatea aserțiunii; nu afirmă adevărul din "Ea este diferită", doar îl menționează. Enunțătorul este doxa, părerea generală, acel SE de la A. Berrendonner (1981, p. 40). ATÎT DE modifică prima reprezentare discursivă (Rd1) legată de starea de posibil echilibru sugerată de primul paragraf
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și (mai ales?) PERENITATE. Precizăm mărcile argumentative locale ale redresării operate prin DAR în cel de-al treilea paragraf. Enunțul din [P10] marchează prezența negației ("importanța pe care nu am încetat să o acordăm fondurilor"). Această propoziție negativă ajută descifrarea aserțiunii pe care o neagă ("importanța pe care am acordat-o întotdeauna fondurilor"). Ca urmare, de ce o asemenea alegere redacțională? Dacă îl cităm pe O. Ducrot, prin negație se semnalează o reluare polifonică: Elementul pozitiv pe care îl declar subiacent enunțului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Pentru O. Ducrot, "trebuie să vezi în orice enunț negativ un fel de dialog cristalizat" (1980, p. 50). Astfel, enunțul negativ permite ca două voci antagoniste să se exprime simultan (E1vs E2); poate fi considerat ca o enunțare conținînd atît aserțiunea, cît și respingerea ei. Fără îndoială, simpla aserțiune este caracterizată printr-o forță argumentativă superioară. Notăm că negația este adusă de un NOI (editor) care nu apăruse în cuvîntul înainte, ci numai în concluzia indusă în al doilea paragraf [P9
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
enunț negativ un fel de dialog cristalizat" (1980, p. 50). Astfel, enunțul negativ permite ca două voci antagoniste să se exprime simultan (E1vs E2); poate fi considerat ca o enunțare conținînd atît aserțiunea, cît și respingerea ei. Fără îndoială, simpla aserțiune este caracterizată printr-o forță argumentativă superioară. Notăm că negația este adusă de un NOI (editor) care nu apăruse în cuvîntul înainte, ci numai în concluzia indusă în al doilea paragraf [P9]. Faptul că este omniprezent în al treilea paragraf
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a fi al omului pentru "a-1 confunda cu forma de guvernare și pentru a face din dragostea de Libertate marea lui pasiune", aceste cuvinte, datînd din vremea Directoratului, aparțin unui fost membru al Convenției, lui La Révèlliere-Lepeaux. Ecou al aserțiunilor lui Rousseau, ele sînt semnificative tocmai pentru că se referă la organizarea unui sistem internaționalizat al sărbătorilor colective, sistem pe care îl sintetizează și îl legitimează. Despre ceea ce sînt întru totul aceste sărbători colective care jalonează cursul perioadei revoluționare, cei mai mulți istorici
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prezentând istoria culturii ca un proces unitar și ascendent, deși slujit la fiecare etap a lui de spiritul unei națiuni. Istorismul recomand cunoașterea spiritului unei națiuni în originalitatea lui și îndrumarea întregii culturi dup aceast cunoaștere. Vianu susține c: O aserțiune asemntoare apruse în discuțiile de idei în jurul specificului național, pentru care militau la lași, în Viața româneasc, G. Ibrileanu și M. Ralea. Dar aceast idee și acești protagoniști ai dezbaterilor privind principiile identitții românești, rdcinile, limba, miturile, pmântul și istoria
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
eficiență a matematicii în patru părți. 1. Vedem ceea ce căutăm. Nimeni nu este surprins că, atunci când ne punem ochelari cu lentile albastre, lumea ne apare albăstruie. Propun să vă arăt câteva exemple pentru a ilustra cât de adevărată este această aserțiune pentru știința contemporană. Pentru aceasta, voi mai nesocoti o dată o mulțime de credințe larg răspândite și puternice. Așadar, vă rog să fiți atenți. Am luat mai devreme exemplul omului de știință dintr-un motiv întemeiat. Pentru mine, Pitagora este primul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o artă creatoare. Dar trebuie luate în considerare și alte chestiuni, în particular cea a "utilității" (sau inutilității) matematicii, în legătură cu care există multă confuzie în gândire. Trebuie să luăm în considerare și dacă matematica este într-adevăr atât de "inofensivă", aserțiune pe care am preluat-o de-a gata, fără să-mi mai pun vreo întrebare, în prelegerile mele de la Oxford. O știință sau o artă pot fi socotite "utile" dacă dezvoltarea lor mărește, chiar și indirect, bunăstarea materială și confortul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un asemenea tip încât (1) S dorește ca O să fie realizat, (2) S crede că executarea de către S a tuturor directivelor care-i sunt comunicate de către P sub forma aserțiunii și care țin de domeniul D sunt o condiție necesară a acestei realizări". (Bochenski, 1992, p. 84) O problemă cheie a autorității este aceea a întemeierii ei, deci a motivelor pentru care un subiect recunoaște autoritatea purtătorului; în cazul autorității
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a forțelor inerțiale. În 1974 Gould dezvoltă conceptul rezervei de flux ca măsură a severității stenozei 36 simplificând ecuația Young care era derivată din ecuația fluxului fluidelor descrisă de Poiseuille, toate aceste ecuații fiind intrinsec legate prin faptul că aplică aserțiuni simplificatoare ale ecuațiilor Navier Stokes care descriu practic modul în care legea lui Newton a conservării momentum-ului se aplică la fluxul fluidelor. Semnificația funcțională a stenozelor derivă din efectul acestora asupra fluxului sanguin. Dar cât de severă trebuie să
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
această perioadă de tranziție a societății românești. Un respondent a formulat-o astfel: Dificultățile constau în a-i face pe profesori să-i înțeleagă pe copii, și pe copii să-i înțeleagă pe profesori. Se poate discuta pe marginea validității aserțiunii, dar indiferent de opiniile pro sau contra, considerăm că ea reprezintă una din cheile înțelegerii stării de lucruri actuale din sistemul de învățămînt preuniversitar. Problema nu este dacă situația este bună sau nu, ci este vorba de recunoașterea faptului că
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
teoria și practica parteneriatelor și (2) nu se realizează obligația școlii și a profesorilor ei de a învăța părinții să colaboreze cu școala. Evident că cele două cauze se împletesc. Vocile respondenților înserate în casetele rețelei semantice ilustrează și întemeiază aserțiunile analitice. Dacă ne raportăm la conținutul activităților de parteneriat discutate, credem că activitățile de rutină desfășurate în școli, concepția, atitudinile și comportamentele profesorilor și părinților ne îndreptățesc să vorbim doar de existența unor relații între școală, familie și comunitate, nicidecum
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
strategiile și comportamentele consacrate în domeniu, care ar fi trebuit dobîndite printr-o activitate de instruire sistematică, fie individuală, fie colectivă. Nici profesorii nu dețin un bagaj de cunoștințe consistent privind teoria și practica relațiilor dintre școală, familie și comunitate. Aserțiunea este susținută în situația în care comparăm cele relatate cu conceptualizările izvorîte din studiile empirice ale procesului implicării părinților în educație, prezentate în capitolul dedicat suportului teoretic și empiric al parteneriatelor. Procesul analitic a arătat că aproape toate familiile sînt
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
finalitate, în spiritul citatului din J. Sumpf, ce apare ca moto, să ia în considerare o clasificare intuitivă și apropiată de judecățile spontane ale subiecților; plecând de la aceste judecăți, va fi posibilă dezvoltarea, în anumite condiții, a unui număr de aserțiuni teoretice. Opoziția povestire / non povestire, însușită de curând, pare a fi admisă de majoritatea subiecților vorbitori (nu mă pronunț asupra caracterului universal al acestei distincții, în pofida numeroaselor observații receptate din diversele spații culturale). Acceptată sau nu de către lingviști, așa cum se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
natural de propoziția (non-q) care urmează după conectorul-marcă al argumentului DAR, așa cum vom vedea mai exact în capitolul 4. Fie asertive, interogative sau exclamative, propozițiile sunt, în orice caz, integrate într-un context enunțiativ în care capătă sens. Luate izolat, aserțiunile constatative pot fi percepute, bineînțeles, la o simplă analiză, ca fiind susceptibile de a forma un enunț complet, dar: "În realitate, o informație de acest tip se adresează cuiva, este suscitată de ceva, are un anumit scop, altfel spus, este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]