1,317 matches
-
în vreme ce mingan-ul își oprea galopul în spatele său, cu vacarmul luptei se amestecară în urechile sale tunetele asurzitoare ale unei adevărate ruperi de nori. Nu-i trebui mult să-și facă o idee asupra situației: izbiți cu o incredibilă vehemență de atacatorii lor, gepizii se luptau cu vitejia din totdeauna și strângeau rândurile, însă, cu toate acestea, pierdeau teren, astfel că, în mai multe puncte, lupta, ce trebuia să fi început mult dincolo de câmpie, se desfășura acum pe malul râului ori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arme, împrăștiate ori înfipte în pământ. După forma scuturilor și după armamentul adversarilor pe care-i avea în față. Balamber constată că se pregătea să-i înfrunte pe alanii lui Sangiban. Aceștia, văzând că se apropia un nou val de atacatori, strânseră rândurile, formând o falangă țepoasă, înțesată de sulițe lungi, din mijlocul căreia se ridică un nor de săgeți, pentru a cădea apoi asupra războinicilor hiung-nu ca o grindină aducătoare de moarte. Imediat după aceea, sutele de săgeți hune, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum era pătată de sângele unui trădător. Așadar, așa își găsise Taciturnul sfârșitul: în mica poiană, alături de fiul pentru care făcuse totul, sacrificând până și onoarea sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt puteau fi încă în preajmă și, chiar dacă nu erau, probabil, foarte numeroși, o confruntare între copaci i-ar fi dezavantajat foarte mult pe războinicii hiung-nu. Se întoarse repede la calul său. — Pe cai! îi ordonă lui Mandzuk. Patrule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l din șa pe cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile feței, îi recunoscu atitudinea, unduirea părului castaniu. Nu avea scut și nu purta armură, ci doar o bluză și pantaloni bărbătești, și călărea un minunat cal alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Go-Bindan: dacă burgunzii ar fi ajuns la care, i-ar fi ucis pe toți, fără excepție. Astfel că, dimpotrivă, strigă în urechile animalului și, împungându-l sălbatic cu pintenii, se aruncă înainte, tocmai când o salvă de javeline pornea dinspre atacatori, încrucișându-se cu primele săgeți slobozite de hiung-nu de la adăpostul carelor. Aplecându-se, se feri de unul din acele proiectile și o porni direct către Frediana. înainte de ciocnire, avu timp să-i vadă ochii plini de ură și de triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
terorist, în care 9 oameni din delegația Israelului sunt uciși de un comando palestinian.” 73 „Pe 5 septembrie 1972, opt membri ai unui grup terorist palestinian au intrat în camerele sportivilor israelieni, ucigând doi dintre ei și luând nouă ostatici. Atacatorii au cerut eliberarea a 200 de prizonieri arabi ținuți în închisorile israeliene. Tratativele au durat 20 de ore. Ostaticii și grupul terorist au fost transportați la un aeroport de unde, cu un avion Lufthansa, urmau să plece spre Cairo. Trupele speciale
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
mi-am zis, dar nu numai asta e cauza. Sunt îngrijorat. ăsta este primul an, dar ce o să se întâmple peste doi, trei? O să fiu la fel, sau starea mea o să se înrăutățească? Nu sunt supărat în mod deosebit pe atacatori. Ei trebuie să joace după cum cântă șefii lor. L-am văzut pe Asahara la televizor, dar n-a trezit nici un sentiment înlăuntrul meu, nici măcar de ură. Vreau să mă implic mai mult în ajutorarea victimelor grav afectate. Eu am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un lucru groaznic. Nu am primit nici o compensație. E strigător la cer.“ În continuare voi prezenta persoanele care s-au urcat în metroul A738S (care a plecat de la Taketsuka). „Cu alte cuvinte pe cel lovit îl doare trupul, însă pe atacator îl doare inima.“ Ishihara Takashi (56 de ani) Când am strâns materialul despre victimele atacului de la metrou, am observat că sunt foarte multe persoane care provin din nordul, respectiv estul regiunii Kantō. Îi poți număra pe degete pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucruri bune. Mi-am amintit că în limba coreeană există următoarele cuvinte: «Persoana care este lovită (majunnomu) își întinde trupul și doarme. Persoana care lovește (terunnomu) doarme cu corpul chircit.» Altfel spus, pe cel lovit îl doare trupul, însă pe atacator îl doare inima. Probabil că astfel de vorbe i-ar supăra pe cei grav afectați. Sunt tot felul de situații și de modalități de gândire. Acum pot să spun asta, fără să-mi fie teamă că greșesc. Am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de la sectanții cultului Aum? Oare unde sunt cuvintele noi și povestirea deosebită? Unde ar fi bine să mergem să le căutăm? Așa cum am spus și în prefață, mass-media în general a mers pe diviziune: „noi“ (victimele = puritate = dreptate) versus „ei“ (atacatorii = impuritate = crimă). Poziția „noastră“ a fost prestabilită: să analizăm și să disecăm în profunzime faptele și logica „lor“. Am ajuns într-un punct mort, în care toate au fost reduse la un anumit tipar al logicii și simțurile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și m-au întrebat ce am căutat înăuntru. M-am speriat și m-am enervat, de aceea i-am repezit și am fugit acasă. Din cauza acestui lucru poliția mă supraveghea și mai strict. - Atunci credeați că cei de la Aum fuseseră atacatorii cu sarin de la metrou? M-am gândit. Eram sigur că ei au făcut-o. Cu toate astea, nu-mi puteam stăpâni sentimentul de curiozitate. Oare de ce acest interes? Mă atrăgea esența acestui grup religios care fusese atacat de societate, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceeași măsură, indiferent de amploarea atacului. Rolul asigurării ripostei nucleare va reveni, în principal, submarinelor, mai greu de localizat și de distrus. Potrivit teoriei descurajării, existența de cealaltă parte a unor forțe care supraviețuiesc unui prim atac pot face ca atacatorul să fie, rațional, descurajat în atacul său. Întrucât ambele părți dețineau astfel de forțe capacitatea de distrugere reciprocă era asigurată, atât în SUA, cât și în URSS. Politica de descurajare (intimidare), destinată să prevină unele acțiuni ostile intereselor celui intimidat
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
considerând că cea mai bună soluție constă în consolidarea instituțiilor existente, precum OSCE și Consiliul NATO Rusia, în locul încheierii unor noi acorduri, așa cum a propus Moscova. De asemenea, SUA vor staționa, în continuare, trupe în Europa, pentru a intimida potențiali atacatori și a reacționa rapid la eventuale atacuri și privesc cu seriozitate oferta de a dezvolta împreună cu Rusia un sistem de apărare antirachetă, care să îmbunătățească securitatea întregii Europe. Statele Unite sprijină schimbul de informații despre activități militare, ceea ce include și efectuarea
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Respirând adânc, am scuturat din cap, amorțit de durere. M-am ridicat În capul oaselor Încet, ținându-mă de gât cu amândouă mâinile. — Hristoase, cu ce m-ai pocnit? Cu o bucată de șină de tren? — Îmi pare rău, zise atacatorul meu, dar când am văzut că te duci spre sabia aia am hotărât să-ți Încetinesc nițel avântul. — Bănuiesc că ar trebui să mă consider norocos că nu ai hotărât să mă dobori, că altfel... Am dat din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cealaltă a circumferinței, o voce blazată, dar fermă: „Cum poate fi cineva scriitor român? Există o literatură română?”. Brutalitatea disprețuitoare a Întrebării a făcut vid. Tăcere grea, jenată. Îmi sunau, instantaneu, În minte, două citate traducând, În alt registru, interpelarea atacatorului. Faimoasa Întrebare a lui Montesquieu, „Cum poți fi persan?”, complicita cu drastica declarație a lui Camil Petrescu din anii ’30: „Cu eroi care mănâncă trei săptămâni cinci măsline, care fumează doi ani o țigară, cu cârciuma din târgușorul de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Apollo se preumbla în chip de cocor când era în trecere prin lume. În secolul al șaselea î.Hr., poetul Ibyscus, bătut până căzuse lat și lăsat să moară, a strigat către un stol de cocori, care l-au urmărit pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor, ca s-o pedepsească pe regina pigmeilor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și am tulit-o. Am fost bucuroasă să mă văd afară și mi-am promis să n-o mai fac. Înainte să apuc să mă bucur de singurătate, m-am simțit înșfăcată de mână, pe la spate. Pregătită fiind să aplic atacatorului manevra Heimlich, aceasta fiind singura manevră pe care o știam, am văzut că era Lisa. — Ce dracu’ faci? i-am șuierat eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
al proiectilelor, bucăți metalice mari sar din caroseria avariată. În genunchi, Marius verifică încărcătorul automatului. E gol. Îl aruncă ca pe un lucru nefolositor. Calm, scoate surdina de la pistol. Sub ploaia de gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să fie eficient, un foc de armă automată trebuie executat în serii scurte și dese. Spre satisfacția lui, tipii din față habar nu au de acest amănunt. Cu automatele setate la cadență maximă, trag fără întrerupere, părând ferm hotărâți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi care parcă nu înțeleg ce se întâmplă, burta spintecată. Cu gura larg deschisă din care nu iese nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre transmisionistul care, așezat pe vine lângă mica stație portabilă, așteaptă cu ochii țintă la el. Face un semn scurt din cap apoi revine la observarea terenului. Asaltul, minuțios organizat, se declanșează instantaneu. Fulgere albastre și portocalii țâșnesc din armele atacatorilor către țintele lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Luna dispare ascunsă de un nor străveziu și întunericul nopții se transformă într-o beznă ciudată, albăstruie. Răsărit pe neașteptate în fața lor, un post german de pază este lichidat din mers, cadavrele dispar repede, ascunse în tufișuri. Tăcuți și invizibili, atacatorii pătrund în câmp deschis. Instinctiv, se opresc cu toții, fără nici un ordin. Ascunși până atunci în relativa siguranță a pădurii, își dau seama că de acum înainte nimic nu-i mai protejează. Sunt expuși total. Culcați pe marmura albă a zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cioburi cad cu zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]