2,132 matches
-
ploaie Și-ades suntem pierduți în efemer, Tot răscolind prin focul cel de paie, Ca să-i găsim iubirii un... reper. Și căutăm a prinde ne’nțelesul, De ce ucidem florile de tei Și-n antiteză punem interesul, în lumea stăpânită de atei. Ce gânduri și speranțe ne animă, De nu putem învinge un destin, Vrem muzică în vorbe și lumină, Iubirii, o cetate să-i zidim. Și de va fi să mergem împreună, Alături sau pe diferite-alei, Să învățăm a face o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dac-aș putea le-aș umezi în vin Și-aș agita șampania de stele. Beție stelară Un lujer ca o rază de lumină A răsărit și a murit instantaneu, I-am mai zărit lumina lui divină Pierdută-n universul visului ateu. Cu pâlpâiri muiate în smaralde S-a transformat din galaxie în atol Arzând într-un recif cu stele calde Ca la final să lase cerul și mai gol. Trecând prin sită pulberea stelară Tot colectând pepite de meteoriți, Mi-ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ieșire la pădure: că acolo cu adevărat se dăduseră lupte, căci prostănacul de Mititelu, vrând să caute un sticlete Într-o scorbură, nimerise peste cele câteva cartușe de război. A doua zi, Directorul dusese la Miliție muniția și, deși era ateu, se rugase la toți sfinții ca șeful de post să nu-l Întrebe dacă Îi auzise pe copii povestind despre prăpădul pe care părinții lor Îl făceau În fondul de vânătoare. Adjutantul, Însă, nu-l Întrebase așa ceva. Peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală, între oameni. Nu-i biserică, nici organistul Bach nu e preot. Și totuși... Nu te bănuiam în dispoziție lirică. Nu bănuiam. Aș fi evitat subiectele licențioase. — Licențioase? Dumnezeul meu e ateu și îi plac provocările. Alternativele, improvizațiile, cum spui mata. Și gluma, bineînțeles. E ca noi, ne-a făcut după asemănarea lui, nu? Așa că eu sunt de partea doamnei aceleia care te intrigă. — Moartea! Minciuna, gluma, acomodarea. Indiferența, improvizațiile supraviețuirii, Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici unul nu auzise de o femeie pe nume Aurora Wood. Ca de obicei, Tom s-a considerat vinovat. Comentariile lui negative la adresa credinței lui Minor trebuie să fi rănit orgoliul lui Rory, iar dacă îi povestise logodnicului despre fratele ei ateu de la New York, probabil acesta îi interzisese să îl invite la nuntă. Din puținul pe care îl aflase Tom, Minor părea să fie genul ăsta de bărbat: unul dintre habotnicii cu personalitate copleșitoare care fac legea pentru ceilalți, un fanfaron cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.“ — Evanghelia după Ioan. Capitolul unu, versul întâi. — Deci cunoști Cartea sfântă. — Oarecum. Pentru un evreu care nu crede în Dumnezeu, mai bine decât majoritatea. Vrei să spui că ești ateu? — Toți evreii sunt atei. Cu excepția celor care nu sunt, desigur. Dar cu ei nu am prea multe legături. — Sper că nu îți râzi de mine, domnule Glass. — Nu, domnule Minor. Nici prin cap nu-mi trece. — Pentru că, dacă îți râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.“ — Evanghelia după Ioan. Capitolul unu, versul întâi. — Deci cunoști Cartea sfântă. — Oarecum. Pentru un evreu care nu crede în Dumnezeu, mai bine decât majoritatea. Vrei să spui că ești ateu? — Toți evreii sunt atei. Cu excepția celor care nu sunt, desigur. Dar cu ei nu am prea multe legături. — Sper că nu îți râzi de mine, domnule Glass. — Nu, domnule Minor. Nici prin cap nu-mi trece. — Pentru că, dacă îți râzi de mine, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deodată, am primit o bursa În străinătate- cum vedeți, un parcurs academic standard. N-a fost ușor, dar până la urmă am ajuns aici, unde suntem cu toții. Iar dacă rămâneam acolo, aș fi avut probleme, ca preot, Într-un regim declarat ateu, și aș fi murit de foame cu studiile clasice, atunci, imediat după război, când s-au desființat nu numai catedrele de latină și greacă, ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca la masa lor, nenorocire celui care se va uni cu ei prin căsătorie, a le vărsa sângele este la fel de Îndreptățit ca udatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vocifera: praf, fum, o pădure de ciomege, de puști și de torțe aprinse, strigăte pe care nu le Înțelegeam, pentru că erau În azeri, graiul turcic al oamenilor din Tabriz. Baskerville se străduia să-mi traducă: „Moarte Constituției! Moarte Parlamentului! Moarte ateilor! Trăiască șahul!” Zeci de locuitori fugeau În toate direcțiile. Un bătrân târa, legată cu o frânghie, o capră năucă. O femeie se poticni; fiul ei, de cel mult șase ani, o ajută să se ridice și o susținu În vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tonul meu vesel, efectul pe care l-am produs a fost contrar. Mă apucă de braț, murmurând: Nu mai spune asta niciodată! Niciodată! — De ce te tulburi așa? Știi prea bine că nu-i decât o glumă! — La noi, nici măcar un ateu n-ar Îndrăzni că profereze o asemenea frază. Tremura. Nu-i Înțelegeam violența reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o susțin ca să nu se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grația credinței sale personale, a fost Înlocuit printr-o luare În considerare globală, nepersonalizată, o țară Întreagă beneficiind, ca să spunem așa, de elixirul nemuririi, și nu numai credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fremătă colonelul, „știam eu, știam. Dumneavoastră Îmi dați curaj. Sunt aproape de adevăr”. Eu nu Înțelegeam până la ce punct Diotallevi făcea din aritmetică o religie sau din religie o aritmetică, probabil că erau adevărate ambele lucruri și aveam În față un ateu ce se bucura de răpirea În vreun cer superior. Putea deveni un credincios al ruletei (și ar fi fost mai bine așa), și dorise să fie un rabin necredincios. Acum nu-mi amintesc exact ce anume s-a Întâmplat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a lupta Împotriva furnicăturilor din picioare, le mișcam ca și cum aș mai fi sunat și acum agogõ-ul. Vezi, Îmi ziceam eu, ca să te sustragi puterii necunoscutului, ca să-ți demonstrezi ție Însuți că nu crezi În el, Îi accepți vrăjile. Ca un ateu Înveterat, care noaptea l-ar vedea pe diavol și ar raționa În chip ateist astfel: el, desigur, nu există, iar ce văd e o iluzie a simțurilor mele agitate, poate depinde de digestie, dar el nu știe asta și crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce mâine oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii lor umani, pe renegați, atei, pe farisei, pe sicofanți, pe scelerați, degenerați, pe desfrânați, pe iude și pe idolatri, adică omenirea decăzută, spre sfârșitul a tot ceea ce există. Spre Apocalips... Oamenii sunt printre cele mai adaptabile viețuitoare. Se obișnuiesc repede, cu aproape orice. Oricare fantezie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la o înșelare de sine pentru cel înveșmântat în vălul amăgitor al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral opus viziunii atee, misticul privește asumându-și totalitatea existenței dinspre, către și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unitar, unei structuri în care se repercutează orice vibrație, se proiectează în restul întregului fiecare modulare a unei părți. În acest sens, omul este integrat și conexat dinamicii universale. Dar o zonă nesfârșită din aceasta nu-i poartă amprenta. Pentru ateu, ceea ce nu este omenesc se rezumă la o astfel de imensitate nelimitată. Omul se pierde învăluit de amețitorul și terifiantul gol existențial ce se înalță și coboară abisal înainte și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu muntele, ci piatra desprinsă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
arborilor, substanța lor modelabilă ce este supusă meșteșugului utilității dobândește semnul atingerii și posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de om, rămâne, așadar, un ocean îndepărtat de potențialitățile umane, un univers al naturii infinite pe care gândul ateu imanentist îl proclamă ca unicul ne-omenesc. Deținând o perspectivă conceptuală diferită, misticul identifică drept realitate primordială transcendența, viața corporală în mijlocul naturii inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
viața corporală în mijlocul naturii inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei spiritualități supreme. Misticul nu neagă infinitatea naturii, ne-omenescul recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gravitatea destinului uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai adesea, o ignoră ratând intrarea și instaurarea apoteotică în sublim. Ne-omenescul ce răzbate prin chipul celui rău se rezumă pentru ateu la grotescul unei atitudini împrumutate, la schimonosirea animalică a psihicului pe fondul unei parazitări a gândului echilibrat de pozitivitate. Omul se împrumută în această perspectivă din ferocitatea viețuitoarelor pe care le-a depășit prin inteligență. Din pol al inter-relaționării benefice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spectrul răutății: inaugurarea unei lumi în care doar ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]