64,210 matches
-
numele invocate sunt, laolaltă, pasabile, după cum pasabil e și artificiul prin care destinatarul e când bărbat, când femeie. În realitate există un singur emițător, deloc dispus să comunice, care se răsfață intimist pe pagini întregi: ,zilele în care nu-mi ating pielea din spatele genunchiului sunt zile pierdute/ mă simt singură și atunci încep să țes o pânză de păianjen din carne de om" și ,atunci nu-mi voi mai băga scobitori în ochi/ nu-mi va mai fi frică să adorm
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb de ghicitori deșarte. Când orbul ne-a atins cu-n deget plin de rouă, A scos, zâmbind, din traistă, un măr tăiat în două.
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
a-și ascunde fruntea și de a-și strînge părul ca o surdă amenințare țin iubirea în cap cîndva și undeva Geraldine renunță să doarmă la Hotel Eidolon într-un loc în care crestele munților par și mai ușor de atins într-un coș de răchită unde se odihnesc unul lîngă altul pentru eternitate un mosorel de ață albă și altul de ață neagră în palma hotelierului invizibil la îndemîna trecătorilor cu haine destrămate și pielea intactă
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
amurgului - e ora pe care o iubesc în care răbdătoare mă îngădui mobila tace tablouri veghează în nefaptele lor în nescrise încă destine singurătatea porii-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o dispută și puiul de leandru geamănul meu atinge-mă purpură dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
întins brațul care se transforma, pe măsură ce se apropia de beregata mea, într-un clește de tarantulă tărcată, cu un pântec enorm de cleștar, și, rostogolindu-și talgerele, a început să țipe, iar țipetele reverberau în cascade de ecouri care îmi atingeau timpanele și, după ce șerpuiau prin trompa lui Eustache, îmi explodau în creier, în sărmanul meu creier, din care se prelingeau apoi picături delicate de sudoare însângerată. Urletele lui Liiceanu, absorbite de picăturile acestea, se preschimbau într-un clipocit, dulce și
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
în Jurnalul Național, că publicul român nu este încă maturizat și că, spre deosebire de cum se întâmplă lucrurile în alte culturi ale lumii, românii noștri preferă să-i cumpere pe eseiști în zeci de mii de exemplare, în vreme ce prozatorii de-abia ating, în cazuri fericite, tiraje de câteva mii. Semnal, fără doar și poate, al unei culturi bolnave. Or, constat acum semne de însănătoșire. Humanitas a tras din De ce iubim femeile 50.000 de exemplare din care s-au vândut deja 41
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
alt drum, fusese la un pas de consemnarea unei prăbușiri definitive. Îmi aminteam și astăzi cum, pierzînd-o pe Mihaela, aderența mea la lume încetase brusc și pentru multă vreme, ruptura exterioară dînd naștere, printr-o reflectare simetrică, unei scindări interioare atingînd proporțiile catastrofei. Atunci deprinsesem gustul dezastrului și încrîncenarea cîinoasă a omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
frumuseți de care nu căuta să facă paradă. Știa ce frumusețe are, dar se străduia să se poarte de parcă nu ar fi avut-o. Avea alternanțe imprevizibile de dispoziție, acum înseninată de un gînd ce-i mărea luciul irișilor, acum atinsă de umbra trecătoare a unei tristeți grave, asemeni unei melancolii irepresibile ce îi tulbura privirea și îi sporea farmecul greu, un farmec de făptură obișnuită să primească toate avansurile tuturor bărbaților de pe lume. Grația ei, ca a tuturor femeilor de
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
apă de știubeie Ozenauți deshidratați. De azi, lăși totul pentru mâne; Spre Circe nu-ți mai sună jind Și-ntocmai frunzelor bătrâne Din sine-ți anii se desprind. Prin codru nu mai tai vreo breșă Pân^ la driada din stejar: Atins de-o jenă urieșă, Nu-i mai propui alivoar. Spinarea n-o mai ții erectă, Pecingini ți se-nfig în herb; Devii becisnică insectă Intrusă-n cosmosul superb! Eheu! Eheu! Eheu, mustangii tinereții mele Cum fost-au fost alegri și
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
biruinței lui este cu el și răsplata izbânzii merge înaintea lui" înger Numai ție îți dau Mărturie despre viața mea. Aici stau De demult. Ceara fierbinte ce-mi picură pe degete închipuie o pavăză grea Hotarelor mele. Nu mă mai atinge lumescul. Cerul răsturnat și îndurerat de prea multe păcate. Cu un deget iau stropul de mir De pe fruntea ta Și-l sorb ca pe-o mare Ce-mi alină setea. Peștele din Sud Iată Peștele însetat la nesfârșit Cu botul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
în curcubee De ecouri. Cum...? Cum se desface sufletul de trup, Când lasă-n urmă boala ca o taină, Și trece-asemeni boarei prin ai săi? Cea care nu mai vede, nu aude Și nu-ți mai simte mâna de-o atingi, Te lasă-n locul ei, să n-o mai vezi, Și dacă se apropie, să n-o simți. Dar mintea pân-acuma ferecată îndepărtează lacătul, zăvorul Și lasă toate ușile deschise, Să prindă nevăzutul din auz. Dor de rai Coboară
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
din Ștefan Cazimir suferă uneori de insomnie. El practică un joc mimetic, împletind indiscernabil detașarea și adeziunea. (Parodiile publicate în Steaua anunțau, încă din 1956, această atitudine.) Versurile lui par un asediu al poeziei care știe că nu-și va atinge țelul. Totul îmbracă haina unor fandări delicate, a gratuității conștiente și împăcate cu ea însăși. Judecate în sine, adică izolat, reușitele pot fi remarcabile. Ceea ce le lipsește e convergența, ,programul" liric. Masca de poet păstrează totuși un loc aparte printre
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
ca un dicționar nedeschis vreodată, nici celălalt nu sunt eu, chiar dacă arată ca un crin într-o vază în care stă ascunsă inima Mariei Magdalena ca într-un criptex locul mormîntului ei, nici chiar eu nu mai sunt cel care atinge cu degetele pielea de praf a cearșafului din care ai plecat ca femeile casnice la piață, înghițite de precupețe ca alunele de gușa veverițelor, un trup lung și inert, răstignit în sine, cu o mie de cuie în inimă, cu
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
cuie în tălpi călătorind spre o singură dimineață din care te vei întoarce cu plasele pline, ca în poveștile din care scoți cîte un spiriduș pentru a-l arunca în supa de morcovi, un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din chiar trupul celui de viu îngropat în mormîntul trupului tău, vin să se roage, vin să se-ntindă peste el femeile ca pecinginea, să se
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
am zis câteva rugăciuni mici și zemoase, am îmbrățișat crucea cu romburi, te las cu bine, bunicule, nădăjduiesc că mă vei fi iertat. Astrologul se ținea deoparte, nu-i plăceau morții nici proaspeți, nici vechi, și nu voia să fie atins de lumile subterane și reci. Așa că l-am purtat mai apoi spre apele ei izbăvitoare de la Fontana di Trevi, ca să ne botezăm a doua oară. Scherzando, Scherzando, asta să fie viața, așa cum vestise îngereasa Cotcodac? Nu-i vorbă, mă-nfrăgezisem de
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
Emil Brumaru N-am știut c-o să mă doară Sufletul atît de tare Fiindc-am scris tot într-o doară Despre sîni gură picioare Ele erau părți prea sfinte Ca să le ating cu gîndul Trebuiau albe veșminte Nu cuvinte ca pămîntul Și-o-nchinare și-o-nălțare Izvor dulce-n rouă clară N-am crezut c-o să mă doară Sufletul atît de tare...
Improvizație pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11743_a_13068]
-
va fi în sfîrșit botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Cîte puțin despre taină ,Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai mare decît ar vedea un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Sfîntului Duh. Cîte puțin despre taină ,Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai mare decît ar vedea un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
eternei reîntoarceri nietzscheene a nimicniciei. Aici firul de sînge o conduse pe Úrsula către originea acestui nimic care odată fusese ceva, ceva ca o viață care îi dăruise fiului ei, José Arcadio, și tuturor celorlalți, posibilitatea de a fi. Mă atinse, palidă atunci, revelația acelei rezerve vitale care, ajutîndu-le pe femei să dăruiască viață și să-i sufere tragediile, le lipsește bărbaților. La masculin, misterul mi-era total și înspăimîntător: lipsa de rezervă a fantasmelor bărbaților le dă esență eroismelor, imprudențelor
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
toată perioada în care voi rămîne acolo. Pentru început, gazda noastră ne-a arătat apartamentul de la etaj și l-a întrebat pe regretatul compozitor dacă nu vrea să ne cînte ceva, la care el a răspuns iritat: doamnă, eu nu ating pianul lui Enescu. Apoi am coborît în camerele de la demisol, închiriate de ea, unde era o pianină. Acolo ne-a spus că e fericită că are pe ce exersa și a vrut să afle cum se descurca Mihai Moldovan într-
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
refuzată gloriei o noapte în care trecutul și viitorul meu dialoghează incoerent ca doi bețivi cu proteza dentară pierdută-n pahare Mesagerul bibliofililor în marea depărtare: un ținut o patrie neconsemnată pe nici o hartă mesagerul bibliofililor îmi spune acolo perfecțiunea atinge apogeul fructele coapsa femeii piatra și crupa calului sunt diamante forme șlefuite de uneltele vântului născut în violoncelul cu corzi de infinit acolo simbolurile își arată învelișul trans parent acolo nu există bâte steaguri himene sfâșiate acolo moartea este arhitectură
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
prin ziduri, dragostea ta - La 26 de ani, la mijlocul speranței de viață din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am incercat sa te sărut & ai dat înapoi și era să cad - Ultima dată m-ai atins la muzeu, ți-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de brațul meu și a fost atît de bine, ca și cum m-ai fi atins prima oara - Ca si cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
ai dat înapoi și era să cad - Ultima dată m-ai atins la muzeu, ți-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de brațul meu și a fost atît de bine, ca și cum m-ai fi atins prima oara - Ca si cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva și te-ai așezat lîngă mine și ai încercat să mă consolezi, fără să știi că te plac, a fost bine, ca și cum m-ai fi atins atunci - Cînd
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
Ultima dată m-ai atins la muzeu, ți-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de brațul meu și a fost atît de bine, ca și cum m-ai fi atins prima oara - Ca si cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva și te-ai așezat lîngă mine și ai încercat să mă consolezi, fără să știi că te plac, a fost bine, ca și cum m-ai fi atins atunci - Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
ai fi atins prima oara - Ca si cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva și te-ai așezat lîngă mine și ai încercat să mă consolezi, fără să știi că te plac, a fost bine, ca și cum m-ai fi atins atunci - Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat, și data viitoare, poate chiar mîine, cînd îți vei lipi urechea de brațul meu o să fie ca si cum ai face-o acum - cînd te caut pe
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]