50,818 matches
-
poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un oarecare mod, sfera de aplicație. În unele cazuri, legiuitorul a preferat să determine obligația atribuind o facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma permisivă are un Înțeles
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
private”, e adevărat nu numai pentru dreptul public, ci pentru Întreg dreptul, fiind cuprins și cel privat, deoarece nu poate fi socotită ca o modificare a normelor dispozitive acea manifestare de voință a părților care, reintrând În sfera licitului juridic, atribuită de sistem părților Înseși,dă loc unei stări de fapt diferită de aceea față de care normele au vrut să intre În vigoare. Același adevăr Îl putem exprima Într-o altă formă, spunând că dreptul este, Într-un anumit sens, drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de teoriile până acum amintite. Trebuie să observăm că fiecare ordine juridică consistă, Înainte de toate, dintr-o serie de norme fundamentale (scrise sau nescrise, legislative sau consuetudinare), care determină organizarea și funcționarea ordinii Înseși. Aceste norme constitutive sau de bază atribuie puterea de comandă, În limite și forme determinate, mai Întâi entității care e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore (spre ex. județul, comuna etc.). și chiar fiecărui individ considerat În calitatea sa de membru al totului sau În exercițiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
orice fel de realități, Însă și Într-un caz și În celălalt cercetarea noastră are ca obiect numai legătura de determinare a realităților Între ele, adică relațiile lor cauzale. Printre obiectele posibile de gândire sunt Însă și obligațiunile ce ne atribuim nouă sau altora referitor la numite activități ale noastre. Obligațiile sunt concepute prin natura lor ca violabile și ele ne apar numai ca prescripțiuni ce Înțelegem că trebuie să fie respectate În activitatea noastră reală, indiferent de faptul că ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligația morală să nu o facă. În acest caz, după ce constatăm o stare psihică, cu antecedentele ei cauzale, facem să intervină un fel specific de a cugeta, deosebit de această constatare, și condamnând moralmente pe vinovat. Cum ajungem astfel să-i atribuim o obligație morală? Nu gândindu-ne numai la procesele psihologice care s-au produs În conștiința lui, ci, după ce le-am constatat, judecându-le dintr-un alt punct de vedere: a nesocoti cu intenție și fără alt motiv o ființă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu intenție și fără alt motiv o ființă umană, fie chiar și a noastră, este În principiu un act imoral și avem, prin urmare, obligația morală de a nu proceda În acest fel. Ideea de obligație care se poate astfel atribui cuiva pe baza unei activități de fapt, psihologice sau sociale, nu se descoperă, prin urmare, niciodată printre elementele de fapt pe care le constatăm pe cale cauzală. Ea reprezintă, cum zicea Savigny, un alt strat de cunoaștere. Spre a fi Însă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie de alta, când conchide: „Trebuie să observăm că fiecare ordine juridică consistă Înainte de toate, dintr-o serie de norme fundamentale (scrise sau nescrise, legislative sau consuetudinare), care determină organizarea și funcționarea ordinii Înseși. Aceste norme constitutive sau de bază atribuie puterea de comandă În limite și forme determinate, mai Întâi entității care e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore (spre ex. județul, comuna etc.) și chiar fiecărui individ considerat În calitatea sa de membru al Întregului sau În exercițiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dacă dreptul este, În esență, un imperativ, acesta se manifestă ca sancțiune și, astfel, este tot prin esență, coercibil - adică dacă nu e luat În considerație, poate fi impus cu forța. Dreptul ca normă bilaterală, contrapune un subiect altui subiect, atribuind unuia o pretenție (exigență), căreia Îi corespunde o datorie (obligație) pentru celălalt. Dreptul stabilește Întotdeauna un raport și o limită Între mai multe subiecte. Conceptele de Drept și Coercibilitate sunt indisolubil legate Între ele. Pe bună dreptate Thomasius a observat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și animale. „Omul Însuși, ca ființă fizică, este guvernat ca și celelalte corpuri, de legi invariabile. Legile naturii premerg tuturor celorlalte legi”. Asfel, filosoful francez contestă lui Hobbes ideea dorinței de stăpânire și dominație ca fiind originară, deoarece gînditorul englez „atribuia oamenilor dinaintea constituirii societăților, ceea ce nu poate apărea la ei decât după constituire”. Dacă procurarea hranei, teama reciprocă, plăcerea de a se apropia unii de alții sunt legi valabile și pentru animale, a patra lege este proprie numai omului, prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru a nu invada larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste formule au fost adesea folosite pentru a justifica sau acoperi orice formă de opresiune sau de abuz”. Multe școli filosofice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se poate substitui. Acolo unde Statul Încetează, nu vedeți voi acolo-jos, frații mei, arcul-În-cer și punțile supraomului?»”. Mihail Bakunin - alt reprezentant al poziției critice față de rolul statului - scria: „Statul este o instituție istorică tranzitorie, o formă trecătoare a societății”. El atribuia originea Statului, În religie, prin care Înțelegea superstiția primitivă cea mai grosolană, scriind că: „Statele mici nu sunt virtuoase decât din cauza slăbiciunii lor, În vreme ce Statele puternice se mențin doar prin crimă”. Bakunin declara apropiata dispariție a Statului, care va fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
principiul liberei concurențe (ex. Adam Smith - Malthus). Malthus condamna orice fel de binefacere publică regulată, căci ar avea ca efect Încurajarea neprevederii și, prin urmare, ar favoriza creșterea excesivă a populației, peste măsura mijloacelor disponibile. Ricardo, continuând pe Malthus, a atribuit creșterii progresive a populației, ca urmare necesară, descreșterea progresivă a salariilor (legea „salariului natural”), până la limita minimă indispensabilă pentru menținerea muncitorului. Aceste tendințe individualiste și-au primit replica din partea doctrinelor care au tins să atribuie Statului o funcție cu mult
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ricardo, continuând pe Malthus, a atribuit creșterii progresive a populației, ca urmare necesară, descreșterea progresivă a salariilor (legea „salariului natural”), până la limita minimă indispensabilă pentru menținerea muncitorului. Aceste tendințe individualiste și-au primit replica din partea doctrinelor care au tins să atribuie Statului o funcție cu mult mai amplă, mergând până la a-i Încredința sarcina de promovare a culturii („Kultur-Staat” sau „Stat cultural” și de „organizare a muncii”). Astfel este Teoria lui Fichte expusă În opera Statul comercial Închis. Necesitatea unei energice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
necesități, cu alte cuvinte un sens mai mult sau mai puțin obscur, dar Întotdeauna adânc, al obligativității coordonării internaționale. Această convingere juridică, care e reflexul pozitiv al acestei necesități de drept natural sau rațional, se manifestă Înainte de toate În valoarea atribuită În mod universal tratatelor liber consimțite, care nu implică În obiectul lor nerecunoașterea principiului fundamental menționat mai sus. „Ea se manifestă prin urmare, mai concret, Într-o serie de acorduri particulare, care n-au consistență decât În măsura În care presupun deja Înteeiate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sale”. Giorgio del Vecchio nădăjduia profetizând: „Fără Îndoială deci - scria filosoful - o organizație nouă și mai adecvată trebuie să se formeze În viitor care să urmeze acestui prim și defectuos experiment. Greșeala cea mai gravă ar fi aceea de a atribui fazei de astăzi o valoare definitivă”. În critica sa lucidă și responsabilă, gânditorul italian al Dreptului avertiza: „Aceia care Își fixează privirea asupra existenței, de acum Înainte neîndoielnică a unei comunități juridice internaționale, care nu trebuie să se confunde cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat, un cartofor, un bețiv, un om de nimic, dacă unei asemenea ființe i se mai poate atribui apelativul de om. Ina avea și ea problemele ei, minore de altfel, dar era hotărâtă ca în una din zilele ce urmau, să-i facă o vizită Olgăi, fără a pune în calcul unele rezerve exprimate de Alex. Se putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o impresie, să aibă un suflet. Eu, care mă obișnuisem să execut desene în serie pe pielea truselor de scris, mă vedeam constrâns să-mi pun la treabă inteligența pentru a exprima idealul, pentru a reda, adică, ceea ce imaginația mea atribuia fizionomiei sale în mod obsedant. Trebuie să privesc fața, să închid ochii și apoi să transpun pe hârtie liniile pe care le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
foarte bine, deoarece nu făceam parte din grupul celor care-l urmau peste tot, cu fidelitate remarcabilă. Nu eram apropiați, nu eram distanțați. Nu mă iubea, nu mă ura. Nu am vocația festivismului - precumpănitoare În Moldova - și, deci, nu Îmi atribui merite de postum companion. Ca un iubitor de literatură rusă Însă ce mă aflu, firește că l-am urmărit cu interes. Am citit cam toate traducerile lui. Am urmărit scrierile sale din Kitej grad. Am avut plăcerea să studiez prefețele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dat. Părerea mea este că a sosit timpul să se înființeze o MEDICIN| A SENSULUI, o medicină care privește viața în întregul ei, surprinzând la baza instalării și vindecării bolilor, calitatea vieții și stilul de viață. Vindecarea să nu fie atribuită medicului / vindecătorului, ci forțelor latente care se mișcă în interiorul pacientului / bolnavului. Suntem cocreatorii condițiilor de boală și sănătate, boala presupune o devenire. Devenim bolnavi, nu cădem bolnavi. A deveni, presupune că se întâmplă cu participarea noastră, conștientă sau nu. Nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de reduceri masive. Dacă stăm să ne gândim, ceva sens avea și credința lor, pentru că dacă despre Gustav se putea afirma cu certitudine ceva, acest lucru era: „Gustav este“. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Ce altceva poți să-i atribui unui nemișcat din naștere decât o putere enormă de stăpânire și o voință nemăsurată? Din acest punct de vedere, neputând fi descris, cunoscut sau Înfățișat, fiind imposibil să i se pună În cârcă acțiuni sau rezultate concrete ale acestora, el
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prevăzut că Norman Manea va fi primul scriitor român care va lua Premiul Nobel. Și am avut dreptate. Profeția mi-a fost împlinită, în ciuda tuturor scepticilor. În 2002, sub numele lui Kertész Imre, Premiul Nobel pentru literatură i-a fost atribuit și lui Norman Manea, care ilustrează cu exactitate aceeași categorie: un scriitor evreu din Europa Centrală, care transcrie în opera sa și experiența Holocaustului (sau a deportării în timpul nazismului), și experiența traumatizantă a comunismului. Proza lui Norman Manea, ca și
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
evreiască în Europa Centrală), evident că șansele lui Norman Manea nu mai există. Ar fi ca și cum unui scriitor i s-ar acorda a doua oară Premiul Nobel. Niciodată nu am fost mai aproape de Premiul Nobel decât atunci când i s-a atribuit lui Kertész Imre, în 2002, și i s-ar fi putut atribui la fel de bine lui Norman Manea. Kjell Espmark, în volumul Premiul pentru literatură. Un secol cu Nobel (Editura Institutului Cultural Român, 2003), foarte bine documentat direct în arhivele premiului
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
există. Ar fi ca și cum unui scriitor i s-ar acorda a doua oară Premiul Nobel. Niciodată nu am fost mai aproape de Premiul Nobel decât atunci când i s-a atribuit lui Kertész Imre, în 2002, și i s-ar fi putut atribui la fel de bine lui Norman Manea. Kjell Espmark, în volumul Premiul pentru literatură. Un secol cu Nobel (Editura Institutului Cultural Român, 2003), foarte bine documentat direct în arhivele premiului și ale dezbaterilor, nu pomenește numele nici unui scriitor român care să se
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
than to the intellect"; în fine, într-un dicționar italienesc (Zingarelli 1995), pentru adjectivul viscerale glosarea este "adînc înrădăcinat, dar nemotivat rațional". Dicționarele citate sugerează posibilități de aplicare pozitivă sau negativă a termenului, în funcție de rolul pe care o cultură îl atribuie laturii raționale, intelectuale a comportamentului; se înclină, în mod evident, către evaluarea negativă. Cu cît e mai prețuit raționalul, cu atît visceral este mai depreciativ. A vorbi de anticomunism visceral, naționalism visceral etc. implică deprecierea respectivelor atitudini și ideologii, interpretate
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
și fostul președinte al PD ar avea motive să-l întrebe pe Traian Băsescu ce caută acolo. Între timp însă Interul-Piața Universității a devenit un loc public de mitinguri mai mult sau mai puțin spontane a cărui proprietate și-o atribuie toți cei care se duc pe-acolo. Sărbătorim aici revelionul, victoriile în meciurile internaționale de fotbal și facem spectacole în aer liber. Tot aici protestăm, dacă sîntem în stare să adunăm cîteva sute de oameni la nemulțumirea noastră publică. Dl
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]