1,498 matches
-
cărți. După 1487 mai compune două cânturi și jumătate, dar nu reușește să finalizeze. Noutatea parodică a subiectului este anunțată chiar din start ("Signori și cavaleri, domnească ginte,/ Voi smulge lucruri noi acestei lire"), unde se vede la lucru conștiința auctorială de care dădea dovadă, raportându-se la ciclurile carolingian și breton. Orlando, nimeni altcineva decât cunoscutul Roland din cântecul de gestă al lui Carol cel Mare și reprezentat de literatura medievală drept un simbol al eroismului cavaleresc, apărător al Sacrului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu caractere îngroșate, nu lasă loc nici unor speculații cu privire la identitatea sa. Interesant de urmărit este și modul în care evoluează percepția lui Rabelais însuși asupra prezenței sale pe frontispiciul cărții: dacă în primele cărți semnează ludic, parodiind chiar ideea autorității auctoriale (sau, după unii, încercând să se sustragă cenzurii), numindu-se "Domnul Alcofribas", dar neuitând să-și adauge particula nobiliară "abstrăgător de chintesență", vom constata că, ulterior, Cartea a treia va fi alcătuită chiar de "Domnul François Rabelais, Doctor în medicină
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
urmărit să dezvelească gravitatea satirei printr-un umor care se adresează, în egală măsură, oricărei vârste și oricărei categorii umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza că nu toate îl vor percepe la fel. Tipul de narator auctorial care se ascunde și el în spatele anagramei face întotdeauna "onorurile" introducerii în universul livresc propriu, dar și ultimele plecăciuni înainte de ieșirea din scena epică. Astfel, "Cuvântul înainte al scriitorului" din Cartea întâi se deschide printr-o intervenție redundantă în trimiteri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încheiate brusc, în maniera descrisă și astfel să putem afla și noi ce i s-a mai întâmplat sobrului soț ca și pătimașului burlac, matroanei ca și îmbujoratei domnișoare"282. Astfel înțelegea să-și oficializeze poziția literară și, implicit, statutul auctorial o voce literară cunoscută în principal datorită carierei pe care a făcut-o (în numeroase traduceri și reeditări) Bâlciul deșertăciunilor. Declarația sa de "independență" în fața convențiilor epice și a structurilor narative uzate ni se pare interesantă cel puțin pentru caracterul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a le expune, sub lumina prezentului, unor interpretări noi. În interiorul prozelor sale nu ne putem mișca alene, comoditatea îi este exclusă neinițiatului, lectorul trebuie neapărat să fie un "intrus" bine informat. Pâlnia și Stamate n-ar mai avea, în ciuda comentariilor auctoriale, un caracter atât de accentuat parodic în lipsa referințelor comice la călătoria lui Ulise din Odiseea, vizibile o dată cu maturizarea erotică a lui Stamate... Fuchsiada n-ar mai fi un text complet dacă cititorii n-ar observa trimiterile atât de clare la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și... 20 de bani bacșiș...". Sublinierile pe care le-am făcut sunt, luate separat, o mostră a modului în care înțelegea să-și oficializeze poziția literară și, implicit, statutul auctorial Urmuz. Declarația sa de "independență" în fața convențiilor epice și a structurilor narative ultrauzitate ni se pare interesantă cel puțin pentru duplicitatea sa: dorința de evadare dintr-un spațiu fix, al modelor și al modelelor, este subminată chiar prin dependența de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de Roland Barthes în 1973, în volumul tradus și la noi sub titlul Plăcerea textului. "Ca instituție, autorul a murit, persoana sa civilă, pasională, biografică a dispărut"328, lucru cu atât mai valabil în parodii, unde, o dată cu trecerea timpului, sursa auctorială mai poate doar mima o palidă rivalitate față de ficțiunea rezultată. Având curajul să vorbească despre moartea autorului, Barthes îl înlocuiește cu cititorul, acordându-i acestuia din urmă rolul dominant în înțelegerea, deci existența parodiilor. Textul este un obiect fetiș"329
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Doar așa-s liberalii luminați"). Scriitura lui Doctorow parodiază ceea ce Genette ar numi focalizare variabilă, unul dintre punctele forte ale modernității. În acest caz, putem chiar considera că e o parodie ce vizează "politica" punctelor de vedere propusă, ca joc auctorial, de un scriitor precum William Faulkner în Zgomotul și furia (în cazul din urmă, în fiecare capitol fabula, altfel spus povestea, este relatată prin prisma unuia dintre personajele care participă la evenimențialul tulbure al cărții un incest din urma căruia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa încât trebuie să-i deslușim semnele credincioase chiar și acolo unde ele ne apar nedeslușite și amestecate parcă într-o voință pornită cu totul spre rău". Un roman care, în primă și ultimă instanță, înseamnă, dacă ne luăm după miza auctorială, "ironie, joc metalingvistic, enunț la pătrat"346. Rezultă, din procedeul pe care l-am avut aici "sub lupă", și o pluristratificare a nivelurilor la care acest roman poate fi citit și decriptat: un prim nivel, cel al lecturii zero, se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
asupra personajului Robinson, în alte privințe se desparte de model, chiar îl subminează. Astfel, modifică esențial perspectiva narativă, care din autodiegetică devine heterodiegetică. Trecerea de la persoana întâi (la Defoe) la persoana a treia (la Tournier) presupune, în plus, o conștiință auctorială care își asumă, prin distanțare, actul parodierii. O altă transformare substanțială, de asemenea semnalizată și prin titlu, vizează locația desfășurării evenimentelor, căci insula unde se produce naufragiul corabiei Virginia nu mai este situată în Ocanul Atlantic, ci în Ocanul Pacific
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din textul originar nu se mai păstrează, după cum nu mai persistă aici nici modul de relaționare al protagoniștilor, prietenia celor doi. Episodul când aceștia se cunosc stă sub semnul supunerii primitive, simbolizate prin gestul lui Vineri și ironizate prin comentariul auctorial din finalul fragmentului: "La câțiva metri mai departe, într-un desiș de ferigi, un om negru și gol, cu mintea rătăcită de groază, își înclină fruntea-n pământ, iar mâna lui căuta, ca să și-l pună pe grumaz, piciorul unui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
factor arhitectonic al versului", în Ce este literatura?, p. 523. 293 Cf. Daniel Sangsue, La Parodie, Éditions Hachette, Paris, 1994. 294 Urmuz, Pagini bizare, Editura Cartier, Chișinău, 1999, p. 19. 295 Cacofonia voluntară este, aici, un semn al văditei ironii auctoriale. 296 "Sterilitatea și opera comprimată", în Nicolae Balotă, op. cit., p. 293. 297 Irina Petraș, Curente literare, Editura Demiurg, București, 1992. 298 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, Editura
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Texte despre postmodernism, Editura Litera, București, 1996. 312 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 9. 313 "Ce înseamnă, în fond, textualismul? Un mod, întîi, de a organiza povestirea sau romanul; trecerea de la proza auctorială la proza autoreflexivă, predilecția pentru fragment și o nouă relație cu cititorul (...). pe scurt, textualismul este o formă a postmodernismului în proza românească", în idem, p. 476. 314 Unde termenul fusese profetic folosit de către poeți precum Randall Jarrell, John Berryman
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
extratextual și supratextual. O reușită certă a autoarei este identificarea, pe baza manifestărilor vocii, a ideologemelor pe care aceasta le emite și le construiește, contribuind la logica compozițională a textului, concurând și uneori depășind întru aceasta chiar rolul discursului narativ auctorial. Este ceea ce a urmărit în mod constant Soljenițîn care a devenit scriitor pentru că a vrut să mărturisească, împreună cu alții, un adevăr ascuns ce se cerea spus pe mai multe voci. Că autorul Arhipelagului Gulag a reușit să confere acestei mărturii
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de dinamică textuală. "Lista" prezentată până acum poate fi completată cu indiciile de ficționalitate identificate de Michael Riffaterre cu prilejul analizei fenomenului că verosimilul presupune ficționalitate 61. Aceste indicii, care fac diferența între narațiunea ficțională și cea factuală, sunt intruziunile auctoriale și naratoriale, prezența naratorilor multipli, precum și incompatibilitățile dintre vocea narativă și viziunea personajelor. În plus, sunt semnalate și alterările secvenței evenimențiale (analepse, prolepse), elementele paratextuale, tropii și numele emblematice pentru personaje. M. Riffaterre plasează și umorul printre indiciile de ficționalitate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
precum și incompatibilitățile dintre vocea narativă și viziunea personajelor. În plus, sunt semnalate și alterările secvenței evenimențiale (analepse, prolepse), elementele paratextuale, tropii și numele emblematice pentru personaje. M. Riffaterre plasează și umorul printre indiciile de ficționalitate, precizând că acesta trădează intruziunea auctorială sau poate fi semn al distanțării naratorului însuși de narațiune. Abia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în discuția despre raportul dintre textul literar și realitatea extratextuală începe să fie adus un element ignorat până atunci. Accentul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai recente ale acestei lucrări vorbesc deja despre un model generic, caracterizat de trăsături clare. M.M. Golubkov enumeră aceste trăsături: evitarea plăsmuirii artistice, apropiere de documentar și plasarea figurii autorului în centrul narațiunii, cea din urmă atrăgând posibilitatea exprimării poziției auctoriale. Unitatea compozițională nu este dată de dezvoltarea unui subiect, ci de logica ideilor autorului 235. Aleksandr Soljenițîn alege această formă pentru a-și atinge scopul de a informa, de a convinge, de a atrage atenția pentru a se face auzit
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Uneori anticipează posibile reacții și contraargumente ce s-ar putea aduce poziției sale, pentru că el cunoaște realitatea socială. Tonul adoptat, departe de a fi sobru și neutru, vibrează de pasiune, de indignare, de revoltă, dar și de speranță uneori. Vocea auctorială trădează implicare afectivă totală, iar încărcătura emoțională, care însuflețește această carte și o deosebește de o cronică documentară obișnuită, este transmisă cititorului. Ține de specificul acestei forme narative faptul că vocea care prezintă și comentează faptele nu este impersonală, ci
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Denisovici, tratat ca un camarad de lagăr: Ia zi, Ivan Denisovici, despre ce n-am povestit încă? Din viața noastră de zi cu zi?"250. Folosindu-se de acest personaj, scriitorul construiește un artificiu literar, menit să rupă monotonia discursului auctorial: la un moment dat, îi atribuie lui câteva pagini de discurs despre condițiile din lagăr 251. Personaj adus din spațiul ficțional, Ivan Denisovici este zekul emblematic și, creditat ca persoană reală, "contaminează" ficțional Arhipelagul GULAG. Se produce astfel un dublu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Toate astea se întâmplă acum, în prezent, când magazinele noastre alimentare gem (chit că numai în capitală), când dumneata, cititorule, răspunzi sincer străinilor că poporul nostru este pe deplin îndestulat 258. Nici personajele acestei cărți nu "scapă" de insistența vocii auctoriale ("Hei, colonele Kliucikin! Unde ți-ai construit vila pentru anii de pensie?"259) și nici personajele din alte texte soljenițiene. Într-o formulare ce împletește frica, revolta împotriva situației și durerea pentru toți cei sacrificați pe șantierele canalelor comandate de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu producerea unor emițătoare-receptoare pentru poliție, iar "cuvintele istorice" ale lui Stalin au vizat schimbarea obiectului de activitate, în inventarea unor dispozitive cu ajutorul cărora să-i urmărească pe "dușmanii poporului". În prezentarea făcută de narator (de fapt, se aude vocea auctorială) imaginii lui Stalin care a fost zugrăvită, cu o amploare fără precedent, "în trei miliarde de ani de când există scoarța terestră", exagerarea este un semn al ironiei. Cultul personalității este mascat de grija pentru popor a conducătorului. Prin această grijă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se poate de "nevinovată": "Dar lui Stalin însuși la ce îi foloseau acestea? el e modest"276. (trad. a.) Nici naratorul din povestirea O întâmplare în gara Kocetovka nu se poate abține să-l ironizeze pe Stalin (din nou, vocea auctorială mai degrabă). Acest lucru este vizibil în pasajul în care sunt surprinse gândurile lui Zotov cu privire la mersul războiului, îngrijorat că nemții ar putea avansa până la Ural. Imediat după exprimarea temerii personajului că nemții ar putea avansa până la Ural, naratorul intervine
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
la fiece explozie nemțească, mă împingeau repede spre ieșire, au răsunat pe neașteptate două cuvinte care îmi erau adresate cu fermitate [...]: Soljenițîn. Întoarce-te283. În afară de identitatea onomastică, în realizarea pactului autobiografic important este și paratextul, cu elementele sale subtitlul și prefața auctorială. Aceasta din urmă este echivalentă cu o declarație de intenție, furnizând informații asupra genezei operei, precizând utilitatea documentară și redarea fidelă a portretelor și a evenimentelor. Se stabilește, implicit, un "pact referențial, coextensiv pactului autobiografic"284, ce are drept scop
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de analiză a operei lui A. Soljenițîn cu scopul de a scoate în evidență tipurile narative 314 relevă complexitatea ei, care, altfel, dă impresia unei simplități remarcabile. În majoritatea textelor literare soljenițiene este de găsit o combinație între tipul narativ auctorial (în care centrul de orientare este naratorul), cu tipul actorial (ce are actorul drept centru de orientare). Două dintre povestiri (O întâmplare în gara Kocetovka și O zi din viața lui Ivan Denisovici), precum și cele două romane (Pavilionul canceroșilor și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
converg în aceeași direcție: crearea imaginii lagărului, cât mai aproape de realitate. Soljenițîn a ales în O zi din viața lui Ivan Denisovici vorbirea indirect liberă pentru a apropia perspectiva personajului de perspectiva autorului. Ar fi putut să aleagă perspectiva obiectivă, auctorială sau perspectiva subiectivă, a personajului, dar a preferat să apropie cât mai mult cele două perspective. Trebuie făcută diferența între vocea lui Ivan Denisovici și vocea naratorului. În final, aprecierea despre ziua fericită este a personajului: "A mai trecut o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]