2,319 matches
-
putea autoactiva la un anumit moment, după un cronometru înscris în codul genetic al fiecărei persoane în parte. Aceasta ar putea explica vârsta diferită la care poate apărea boala (2, 7). Trecem la stadiul 3 al diabetogenezei, cel al insulitei autoimune β-celulare, care rezultă dintr-o interacțiune între un defect de antigenicitate a unor proteine β-celulare, cuplat cu un altul, aparținând diferitelor seturi limfocitare implicate în procesele imune și autoimune. Procesul operant la om este practic necunoscut, în ciuda numeroaselor studii dedicate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
2, 7). Trecem la stadiul 3 al diabetogenezei, cel al insulitei autoimune β-celulare, care rezultă dintr-o interacțiune între un defect de antigenicitate a unor proteine β-celulare, cuplat cu un altul, aparținând diferitelor seturi limfocitare implicate în procesele imune și autoimune. Procesul operant la om este practic necunoscut, în ciuda numeroaselor studii dedicate acestui subiect la animalele ce dezvoltă un diabet de tip 1 asemănător celui uman. Întrucât declanșarea și apoi desfășurarea în timp (ani de zile) a procesului autoimun distructiv β-celular
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
imune și autoimune. Procesul operant la om este practic necunoscut, în ciuda numeroaselor studii dedicate acestui subiect la animalele ce dezvoltă un diabet de tip 1 asemănător celui uman. Întrucât declanșarea și apoi desfășurarea în timp (ani de zile) a procesului autoimun distructiv β-celular sunt învăluite de multe necunoscute, intervențiile preventive nu sunt încă capabile să intercepteze această etapă. Ea este, totuși, identificabilă prin prezența anticorpilor specifici antiinsulari. La sfârșitul acestei etape, se presupune că 50-80% din celulele β pancreatice sunt deja
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
sunt deja total sau parțial distruse. Considerăm că în această etapă orice metodă „de prevenție” (termen impropriu întrucât boala a fost declanșată cu multă vreme înainte) nu mai are nici o șansă de succes. Ajungem acum la stadiul 4 în diabetogeneza autoimună, în care apar (pe lângă markerii autoimunității) semne de disfuncție a celulelor β (defecte insulinosecretorii majore), care preced cu luni, și uneori ani, ultimul stadiu (stadiul 5), cel al diabetului zaharat decompensat, manifestat prin semnele clinice caracteristice. În stadiul 4, se
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
a deveni complet (9, 10, 23). Nu se poate începe o acțiune preventivă cu șanse de succes fără a se cunoaște cauza inițială a T1DM, care trebuie abordată înainte ca diabetogeneza să fie activată. În momentul în care procesul distructiv autoimun anti-β-celular a fost declanșat (autodeclanșat sau declanșat de factori exogeni), nu se mai poate vorbi de o acțiune preventivă ci de una terapeutică. După cum menționam, diabetogeneza T1DM are loc în întregime în perioada preclinică a bolii. În momentul exploziei clinice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
T1DM are loc în întregime în perioada preclinică a bolii. În momentul exploziei clinice a diabetului, aproape tot ce era de distrus în insulele Langerhans este deja distrus. Ipoteza că un tratament ulterior aplicat în această perioadă poate stopa procesul autoimun anti-β-celular este iluzorie. Raportarea unor remisii tranzitorii mai lungi și însoțite de o prezervare a funcției β-celulare restante (eventual chiar o activare a proceselor regenerative în aceste celule) nu s-a dovedit reală, în sensul că pe termen lung (și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
de intervenție sunt aplicate după ce mecanismul distructiv β-pancreatic se află deja în plină acțiune. În mod ciudat, în toate studiile „de prevenție” criteriul de includere a fost triplu: a) prezența markerilor de predispoziție genetică; b) prezența anticorpilor antiinsulari (markerii activității autoimune anti-β-celulare) și c) dispariția vârfului insulinosecretor precoce (martor al distrucției masive β-pancreatice); În acest context, evident, nu se mai poate vorbi de o prevenire a bolii, ci de o intervenție tardivă de stopare a trecerii procesului diabetogen în ultima sa
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
secundară a diabetului, vizând un control bun al bolii, în vederea prevenirii complicațiilor cronice. Pentru a avea oarecare șanse de succes, metodele preventive (alese pe o mai bună cunoaștere a etiopatogeniei bolii) trebuie să se adreseze terenului diabetogen, împiedicând declanșarea distrucției autoimune β-celulare. Prezența anticorpilor antiinsulari ar trebui mai curând să facă parte din criteriile de excludere pentru programele de prevenție, acești pacienți trebuind să fie trecuți în programele de prevenție secundară, ce vizează păstrarea eventualei capacități insulinosecretorii restante și evitarea complicațiilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
păstrarea eventualei capacități insulinosecretorii restante și evitarea complicațiilor cronice diabetice (7, 13, 20). Prevenția primară necesită fie cunoașterea factorilor declanșatori (despre care în prezent nu există decât presupuneri neconfirmate), fie cunoașterea și stimularea factorilor protectori, care să împiedice declanșarea mecanismului autoimun. Abordarea preventivă a limfocitelor T autoreactive este teoretic atractivă, dar greu de pus în practică. Se simte nevoia unui plus de cunoștințe, atât în domeniul predispoziției genetice, cât și în cel al interacțiunii celulelor β pancreatice cu complicatul și incomplet
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
a limfocitelor T autoreactive este teoretic atractivă, dar greu de pus în practică. Se simte nevoia unui plus de cunoștințe, atât în domeniul predispoziției genetice, cât și în cel al interacțiunii celulelor β pancreatice cu complicatul și incomplet cunoscutul mecanism autoimun β-celular (7, 13, 15, 26, 27). În ultimii 20 de ani, studiile de prevenție a T1DM sau de intervenție imună imediat după debutul clinic al bolii însumează câteva sute. Au fost folosite numeroase imunosupresoare sau imunomodulatoare, care în studiile efectuate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
tractului respirator și bronșiectaziile au fost observate la pacienți cu boală inflamatorie intestinală, mai ales la cei cu colită cronică ulcerativă. Legăturile între afecțiuni includ: infiltrarea căilor aeriene cu celule efectoare imune cum ar fi limfocitele, o creștere a activității autoimune ca și parte a afecțiunii preexistente și complicații ale tratamentelor imunomodulatoare [26, 31, 68]. Rezecția intestinală nu ameliorează simptomele respiratorii și poate chiar agrava bronșiectaziile. Bronhodilatatoarele și medicația inhalatorie corticosteroidiană pot reduce simptomele. Deficitul de α-1 antitripsină În deficitul de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
droguri” hipoglicemiante. Hipoglicemii din afecțiuni endocrine. Hipoglicemii pot apare în toate cazurile de „alterare” a secreției hormonilor de contrareglare. Cele mai frecvente afecțiuni sunt insuficiența hipofizară globală și deficiența izolată de GH (8), mai rar în boala Addison (16). Hipoglicemii autoimune. O cauză foarte rară de hipoglicemie este reprezentată de prezența anticorpilor antiinsulinici în absența unui tratament insulinic (17). Anticorpii antiinsulinici se leagă de insulina liberă, blocând acțiunea acesteia, ceea ce antrenează o hipersecreție insulinică pancreatică compensatorie. Totuși gradul de legare a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
sistemului nervos central, iar în urma ultimelor cercetări și a fibrelor nervoase din sistemul nervos periferic. S-a demonstrat că în SM sunt atinse de procesul distructiv inclusiv neuronul și axonul. Distrugerea mielinei și axonului s-ar datora unui proces inflamator autoimun cu implicații imunogenetice, cauza declanșării acestuia necunoscându-se încă. Prin distrugerea mielinei și axonului, apar deficite motorii cu tulburări de mers și spasticitate, tulburări de sensibilitate, ataxie, tremurături, tulburări sfincteriene, tulburări de dinamică sexuală, dizartrie, tulburări de deglutiție și oculomotricitate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și suferința axonală, există multe necunoscute cu privire la evoluția SM și soluțiile terapeutice cele mai adecvate. Rezultatele cercetărilor medicilor americani cu privire la SM în perioada așa-zisei „decada creierului“ (1991-2000), oferă premisele obținerii unei terapii, în perspectivă, etiologică. Deși argumentele pentru mecanismul autoimun sunt evidente, rezultatele noilor terapii medicamentoase sunt diferite. Un sprijin valoros în introducerea noilor terapii reprezintă imageria prin RMN. Până la descoperirea unui tratament etiologic trebuie să tratăm procesele acute ale bolii și simptomele ei. Pentru tratamentul puseelor avem astăzi la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
reînnoire al corpului, unde avem de-a face cu structurile genetice subcelulare. Există totuși pericolul de a supralicita puterea imunologică a acestui sistem, mergând până la dereglări în echilibrul memoriei celulare și ducând la „aberații strategice“ ale corpului, cum sunt bolile autoimune. De asemenea, trebuie să recunoaștem foarte bine „cheia“ cu care vrem să deschidem poarta unui proces imun, pentru că am avea noi posibilități de terapie, prin grefele de organe, evitând rejectul acestora. Pornind de la aceste considerente, vom putea afla probabil, posibilități
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
foarte bine „cheia“ cu care vrem să deschidem poarta unui proces imun, pentru că am avea noi posibilități de terapie, prin grefele de organe, evitând rejectul acestora. Pornind de la aceste considerente, vom putea afla probabil, posibilități de terapie a unor maladii autoimune (ca și SM, lupusul eritematos diseminat, tiroidita Hashimoto, pemfigusul bulos) sau a cancerului. Există două tipuri de apărare a organismului - specifică și nespecifică. 1. Imunitatea nespecifică este reprezentată de fagocitoză, procesul de digestie a microbilor de către micro- și macrofage. Microfagele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
aminoacizi, provenite din multiplicarea intracelulară virală. În anumite condiții survin deficiențe ale răspunsului imun, ce pot fi primare sau secundare (dobândite), manifestări patologice de tipul reacțiilor de hipersensibilitate. Alterarea self-toleranței, cu transformarea proteinelor proprii în substanțe imunogene sunt rezultatul bolilor autoimune. Răspunsul autoimun presupune două mecanisme de generare de imunogeni: - eliberarea de antigeni ascunși - alterările proteinelor și formarea de anticorpi crosreactanți imunogeni ce declanșează răspunsul imun. În ultimul timp se vehiculează frecvent denumiri pentru a defini termenii ce intervin în imunitate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din multiplicarea intracelulară virală. În anumite condiții survin deficiențe ale răspunsului imun, ce pot fi primare sau secundare (dobândite), manifestări patologice de tipul reacțiilor de hipersensibilitate. Alterarea self-toleranței, cu transformarea proteinelor proprii în substanțe imunogene sunt rezultatul bolilor autoimune. Răspunsul autoimun presupune două mecanisme de generare de imunogeni: - eliberarea de antigeni ascunși - alterările proteinelor și formarea de anticorpi crosreactanți imunogeni ce declanșează răspunsul imun. În ultimul timp se vehiculează frecvent denumiri pentru a defini termenii ce intervin în imunitate. După multe
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
componente extra și intracelulare. Aplicația imediată a cunoștințelor de toleranță genetică a fost inițial găsirea compatibilităților între țesuturile donorului și acceptorului, în vederea efectuării unei grefe. Ulterior s-a dovedit și o implicare a tuturor acestor componente în procesele din bolile autoimune. Locul ocupat de genele CMH pe brațul scurt al cromozomului 6 este caracterizat de un mare polimorfism, derivat din existența a mai multor gene alele, formate sub influența proceselor de duplicare sau mutație în genă. Practic, reprezintă variante ale aceleiași
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
distrug celula infectată. Proteinele CMH clasa a II-a apar numai pe celulele implicate în răspunsul imun, ca și macrofagele și celulele B (ajutate de celulele TCD4 helper ca să intervină în răspunsul imun) și au rol important în declanșarea bolilor autoimune. Genele proteinelor CMH clasa a III-a sunt funcționale: codifică sinteza complementului (fracțiunea C2 și C4), enzima steroid 21-hidroxilaza și factorul de necroză tumorală. Ca structură biochimică proteinele H.L.A. sunt glicoproteine de suprafață, codificate de gene din familia imunoglobulinelor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
care sufereau de SM, pe un studiu de 10.000 de bolnavi cu această boală. Odată cu dezvoltarea imunologiei și înțelegerea complexă a capacității de apărare a organismului, cu datele coroborate de laborator și anamnestice, s-a avansat ipoteza unei teorii autoimune. Unii autori acceptă o teorie mixtă autoimuno-infecțioasă datorită asemănării unei proteine bazice mielinice (PBM) cu structurile unor viruși. În sfârșit, studii efectuate asupra gemenilor mono- și dizigoți, au scos la iveală factorul genetic, care este considerat mai mult factor favorizant
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
purtând receptorii CD4 și CD29). Problema, care se pune, ar fi puntea de legătură dintre acești doi factori (fondul genetic și activarea celulară) și care este, de fapt, cheia procesului patogen, din păcate insuficient cunoscut. Ca și în orice proces autoimun, declanșarea actului primordial al bolii poate fi interpretată ca un veritabil arc reflex cu cele 3 componente fundamentale: 1) calea aferentă - antigenul este prezentat de către HLA celulelor imunocompetente care au receptori specifici pentru fiecare antigen, 2) centrul de prelucrare - procesul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
puțin câtva timp. Odată ajunse la nivelul SNC, celulele imunocompetente încep să-și manifeste acțiunea contra autoantigenilor, care îndreaptă acțiunea sistemului propriu de apărare împotriva propriei mieline. Cea mai bună dovadă că în etiologia SM ar putea intra o acțiune autoimună este însuși faptul că un tratament antiinflamator, și mai ales imunosupresor dau rezultate bune în ceea ce privește remisia fenomenelor, pe o oarecare durată de timp. Problema de la care trebuie pornit însă, este cum se activează celulele imunocompetente, periferic sau local, care este
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
puseu. În sprijinul acestei idei a venit și observația că în timpul unui stress sau infecții virale, se agravează simptomele bolii, tocmai prin această hiperproducție de ITF gamma. Ce ne determină și mai mult să considerăm că SM este o boală autoimună ? Faptul că această boală este legată direct de o dezordine imunologică, asociată sau nu cu factori ereditari sau de mediu, faptul că modelul experimental al SM, encefalita alergică experimentală (EAE), se poate obține prin transferul de celule T sensibilizate la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
receptor al celulelor T/TCR+moleculele de histocompatibilitate MHC clasa a II-a+antigenul) și prezența de celule citotoxice de tip help-inducer cu evidențierea de citokine crescute în ser și LCR - acestea sunt elemente concrete ce ne pun în legătură cu eventualitatea autoimună a bolii. În ultimii ani, o serie de ercetări au avut ca scop evidențierea unor noi antigene, ca și peptidele sintetice din secvența PBM umane, PMB+adjuvantul lui Freud, proteolipide (PLP). În 1990, OTA și colaboratorii, au pornit un experiment
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]