1,280 matches
-
nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea operație? Să scoți pula din capul unei curve. E veche poanta, dar tu știi care-i culmea răbdării? Să numeri firele de păr de la pizdă cu mănușile de box. Numai căcaturi auziți la fabrică, lucruri serioase, ioc... Eu nu-i mai las în cameră pe apeviști, să se descrăcească unde vor. Geme nefututa de parcă intră în ea un vagon de marfă, face ca locomotiva în triaj! Iapa dracului, cum să dorm, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu este Întotdeauna o vorbă deșartă. Să dea domnul să nu fie prea târziu pentru a-i salva pe bunici. Pe neașteptate, cu o deplorabilă lipsă de simț al oportunității, republicanii hotărâră să profite de momentul delicat ca să se facă auziți. Nu erau mulți, nici măcar nu aveau reprezentanți În parlament, deși erau organizați În partid politic și concurau cu regularitate În actele electorale. Se făleau totuși cu o anumită influență socială, mai ales În mediile artistice și literare, pe unde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
organele noastre directoare nu sunt în stare să înțeleagă anumite subtilități... Pentru femeia aceasta - continuă Arkadian Porfirici, văzând cu câtă atenție îi sorbi tu cuvintele - a citi înseamnă a te dezbăra de orice intenție deliberată, gata să surprinzi o voce, auzită când te aștepți mai puțin, o voce venind nu se știe de unde, de undeva de dincolo de carte, de dincolo de autor, de dincolo de convențiile scrierii: din nespus, din ceea ce lumea nu a spus încă despre sine și nu are încă vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de urât prin el însuși. Găsim aici descrierea amănunțită a celor doi lei de bronz care împodobesc primăria, considerații binevoitoare asupra lipsei de pomi, asupra caselor respingătoare și a planului absurd al orașului. Tarrou mai introduce în notele sale dialoguri auzite prin tramvaie și pe străzi, fără a le însoți de comentarii, în afară de unul singur, puțin mai târziu, referitor la o conversație despre un anume Camps. Tarrou asistase la discuția dintre doi încasatori de tramvai: ― Tu l-ai cunoscut doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
verighetă, iar obsedanta repetare a cursurilor de morală, ani de-a rîndul, În fața unor studenți convinși, În parte, că etica poate schimba fața lumii, să-l facă să gîndească tot mai nepotrivit, aproape deloc; să trăiască din concepte. În vreme ce urmașii, auziți doar de el, aveau să-l cheme tot mai insistent; nevăzuți, așteptau; exista, poate, cum se tot spunea, acel glas al sîngelui. Nici un glas; viziuni; vizionări: un fel de ciné-vérité În care el avea un rol incert, părintele-nepărinte, un turist
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îndepărtează, ca în scenele dintre Augusto și Unamuno. Un regim comunicațional ezitant și nebulos determină și dialogurile interioare, monodialogurile sau cele câteva pasaje în stil indirect liber. Interlocutorii nu sunt însă numai oameni: o partitură însemnată, dar care se face auzită abia în final, e rezervată unui câine, Orfeu, mult speculat de interpreții romanului, este, în fapt, o replică a lui Unamuno la un celebru motiv cervantin, ivită în amplul proces de intertextualizare care-i leagă romanul de vaste secțiuni istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deasupra unui verset căruia Îi dă citire, pentru ca ei să descopere acolo răspunsul la preocuparea lor. Unele femei sărace, când sunt obligate să ia o hotărâre, se duc În piața publică pentru a culege, În fuga mare, cea dintâi frază auzită, pe care o tălmăcesc ca pe o indicație a Providenței. — Terken Hatun m-a Întrebat astăzi dacă taqvim-ul ei pentru luna TÎr e gata, spune În seara aceea Djahane. Omar Își plimbă privirea spre depărtări: — Am să i-l pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
abatere, nici o plăcere; și, față de lumea din afară, mai multă violență, mai multe asasinate ca niciodată, măcar pentru a demonstra că moartea căpeteniei nu slăbise cu nimic hotărârea credincioșilor. Aceștia acceptau oare de bunăvoie această aspirine? Din ce În ce mai puțin. Se făceau auzite unele murmure. Nu atâta din partea celor bătrâni, care ajunseseră la Alamut din timpul vieții lui Hasan; aceia trăiau Încă sub amintirea persecuțiilor suferite În ținuturile lor de baștină, se temeau ca slăbiciunea cea mai mică să nu-i facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Tabriz. Trecusem să-l iau pe Howard, la ieșirea de la cursuri, aveam Întâlnire la sediul anjuman-ului ca să mergem să luăm masa, Împreună cu Fazel, acasă la unul din apropiații acestuia. Nu pătrunsesem Încă În labirintul bazarului când s-au făcut auzite focuri de armă, aparent de undeva din preajmă. Cu o curiozitate dublată de inconștiență, ne-am Îndreptat spre locul de unde porniseră zgomotele. Ca să vedem Înaintând, cam la o sută de metri, o mulțime care vocifera: praf, fum, o pădure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
detectoarele începură să emită un sunet foarte puternic. Ash și Ripley, care aveau unul, diminuară rapid volumul. Își continuară drumul pe încă vreo zece metri, dirijați de acul instrumen-lui, când un zgomot mat și dur, cu totul diferit, se făcu auzit: un vaier metalic, o sfâșiere în metal. ― Ușor, murmură Dallas. Aprinse aruncătorul lui de flăcări și se strecură prin ambrașamentul coridorului următor. Izbiturile se întețeau. Știu imediat de unde vine zgomotul. ― Magazia de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a făcut fiecare dintre noi la douăzeci de ani, a seduce o modistă”. Așa nu vom explica niciodată nimic. E vulgar și inutil s-o căutăm pe Afrodita prin bordeluri. Frumosul Paris este tot ce poate fi mai contrar părerii auzită cîndva la G. Călinescu după care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru al frumuseții zeițelor, seamănă adonișilor cu mușchi obosiți și carnea parfumată. Vocația lui e un hedonism de alcov, cu aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele ar fi o salvare, dacă reușește să articuleze cuvintele, totul se va liniști, liniști. Resturi din frazele auzite, cine cine vorbise oare... vine oclipă pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu vede ochii arzând, strânși, să oprească plânsul, isteria. Încearcă, crispată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a făcut-o ...Olgăi! Publicul, vorba autorului cărții, a crezut...că așa e piesa! Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte recentă, publicată de el la editura SemnE : Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite, ori doar auzite și memorate de către cunoscutul actor. De multe ori, cum se ntîmplă cu anecdotiștii, autorii Îmbunătățesc istoria, spre delectarea suplimentară a auditoriului/lectorilor. O știu din proprie experiență, fiind - la rîndu-mi - un povestaș recunoscut...(spre exemplu, să mă laud și eu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
unei chemèri adevèrate oricât de pècètos ai fi, vezi cazul vameșului și cèmètarului Matei! Mai greu, crede Ilarie, este sè aștepți o viațè întreagè dupè o chemare care nu mai vine, sè stai și sè pândești fiecare gest, fiecare cuvânt auzit, întrebându-te necontenit, oare nu e asta chemarea mea?! Și sè nu primești nici un rèspuns oricâtè râvnè ai depune! Dar, îl chestionez eu, cum putem sè facem deosebirea între chemèrile adevèrate și cele false, între cele reale și cele iluzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de a fi negată, alungată din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pățise ea, da, e drept că aceasta se întâmplase demult! Un gând muzical fremăta în ea ca și cum cineva străin, aflat înlăuntrul ei, începuse un cântec. Un cântec căruia nu-i înțelegea sensul. Linia melodică nu semăna cu a niciuneia cunoscute, auzite, trăite, dansate, repetate, până la obsesie, învățate ca pe o rugăciune încât și mecanizarea, obsesia căutată nu semăna cu muzica din coșul pieptului. Își duse instinctiv mâna la pieptarul rochiei și doctorul îndreptă razele Roentgen spre ea. După opacitatea ochilor, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi putut să se autocreeze, slabi și colorați după viața strigătelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am putut vedea, auzi, gândi. Dar un segment de viață nu-l trăisem. Acum poți să râzi, deși scofâlcit, m-am reîntors la momentul de dinaintea căderii în apa neagră a bazinului. Și încerc să umplu acel timp netrăit cu văzutul, auzitul, gânditul. Eu sunt acum bazinul cu păcură, amice! C e stai, nerodule! Hai la nuntă! îl îmbrânci un trântor pe Moș Eveniment. Profesorul se privi: era un bondar în toată regula. Mâna cu care calculase eternitatea era un firav picioruș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar îmi vine și mai greu s-o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
explodează ritmuri infernale și tempo-uri total dezorganizate. Cuvinte drăcești și înjurături picante asortau tot acest fiasco. Trecând pe lângă doi care pierdeau vremea pe coridor, l-am putut auzi pe unul din ei cum urla la celălalt ca să se facă auzit: MIE ÎMI PLACE ĂSTA! E "GHOST"! La care cel de-al doilea, ofensat: TRUPA AIA DE CĂCAT? S-O CREZI TU! E "FUHRER"! Și conversația continuă în stilul ei specific. Mai exact, se luaseră la bătaie câteva minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii locuitori ai unei lumi interesante, invizibilă chiar pentru unii, lumea insectelor. Încălzite de razele soarelui se agitau prin căldurosul covor de iarbă. Greieri, lăcuste, harnice furnici, gândaci, se mișcau peste tot, făcând treburi numai de ele
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Încredere și profunzi, spune mi tu, care este problema ta sexuală, ești bolnav, nu ești bine dotat, ai avut o decepție, este ceva pe fond psihic, are rezolvare medicală, are leac? Băiatul, care se maturizase subit, grație celor văzute și auzite, Își ordonă ideile și Încercă să răspundă concentrat: Ada, Adițule știu că am mai câștigat un prieten bun, poate cel mai bun și-ți voi spune totul, așa cum mi-aș spune numai mie! Am avut unele Încercări și experiențe sexuale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun, le vorbesc, le rânduiesc, neliniștită să aflu că noaptea își depune în ele ouăle ei fermecate. indiferente în ochi mă privesc, tot așteptând să fie însărcinate. pietre nebune, le spun, cerbul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
exprima liber” Îi răspund, accentuînd puțin cuvintele. “Din cauza d voastră am pierdut o persoană care se afla la celălalt capăt al firului”... spune moderatorul cu nervozitate În glas. Pentru câteva secunde am rămas blocată! Nu-mi venea să cred cele auzite... Ce ființă obscură, lipsită de tactică și profesionalism! Și ce credeți că spuneau blazatele pensionare( care nu știau să facă acordul Între subiect și predicat) , dar așteptau cu nerăbdare să intre pe fir? Enumerau florile pe care le aveau În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]