1,577 matches
-
datează din copilăria omenirii, cînd strămoșul-tată era adorat ca fiind viu trupește în lumea de dincolo. În plus, tendința aceasta este intensificată de istoria individuală a fiecărui om. Pînă la vîrsta de cinci ani, copilul este o ființă pur imaginativă, avidă de fabulații, ca și oamenii primitivi, apropiați de copilăria umanității. Fără îndoială, ar fi o greșeală să nu le spunem copiilor povestea Bunului Dumnezeu și a Fiului său. Dar, bineînțeles, nu dogma, ci mitul autentic, ca să-l conducem pas cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
animiste care exercită un farmec greu de rupt, întrucît stratul magic dăinuie încă și în zilele noastre El nu este o instanță, ci constituie baza, fondul ancestral al întregii funcționări psihice, în lipsa unei hrane spirituale și sufletești mai naturale, omul avid de credință se simte atras de magie nu într-o măsură mai mică decît omul care caută în ea doar o consolare convențională. Mișcat pînă la nivelul profunzimilor magice, care astăzi nu mai sînt însă decît superstiții fără fond, el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de profunzimea d-lui Camil Petrescu l-a găsit nu în apartamentele unui ospiciu, operație de două ori mai ușoară, ci l-a aflat respirând același ozon cu noi, care desconsideră aceste rare, dar învecinate, exemplare de inegalitate între spiritul avid și cosmosul imperfect, nedezlegat, înveninat."9 (s. a.) Pe un ton apodictic și hiperbolic, anonimul (astăzi) V. Cristian considera că ultima apariție romanescă interbelică a lui Camil Petrescu reușește să aducă un suflu nou în epica interbelică, tocmai prin captarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
inimii la debutul turnirului? Apoi, să ne amintim că, pentru Bachelard, aerul are și un caracter purificator, după cum ar fi de relevat că, dorința de perfecționare spirituală, Fred Vasilescu o are cu asupră de măsură: frecventează expozițiile pictorilor moderniști, este avid de lectură și acceptă chiar teribila (pentru statul său) provocare a autorului de a deveni scriitor. Cine ne împiedică să vedem în amorul-pasiune un pandant țesut în inconștient între persona romancierului și Anima lui? Prin d-na T. el și-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deplin imputabil, și aceasta în special în baza unei lipse de comunicare eficiente în instanță. O atare comunicare însă este de esența procedurilor extrajudiciare de soluționare a litigiilor în domeniu, cu precădere în cursul medierii. Mai mult, și pacienții sunt avizi după o astfel de comunicare, în sensul dorinței acute de a primi informații suplimentare referitoare la cauzele eșecului, sau chiar manifestări sincere ale regretelor cadrelor medicale în ceea ce privește rezultatul nefericit. Dacă hotărârile instanțelor se limitează la stabilirea vinovăției și a cuantumului
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
A.Bandura, comportamentul agresiv se imită și se Învăța, deci, pentru a preveni realizarea unor asemenea achiziții comportamentale, trebuie evitat pe cât posibil contactul adolescentului cu modelele de conduită agresivă, cu atât mai mult cu cât În periada adolescenței copilul este avid dupa modele. Din acest motiv poate să cadă ușor sub influența unora negative, dar care se bucură de admirația celor din jur. De asemenea, În cadrul muncii educative trebuie insistat În direcția realizării unor “frâne agresivo-inhibitive” care să-l ferească pe
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
datorită evaporației, au mai rămas câteva lacuri mai mici: Sevier, Blue, Swan, Salt și Marele Lac Sărat ce se leagă cu lacul Utah prin râul Jordan, iar prin râul BearĂUrsului) cu lacul cu același nume din N-E. Condițiile climatice avide au contribuit la creșterea gradului de mineralizare la 265,5 g/l și la variații ale suprafeței lacustre, de la cea mai mică în anul 1840 Ă2970 Km2 ) la cea mai mare Ă5975 km2 ) în anul 1873 - dublul celei actuale. Pe
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Cum nici reproșul cu mult mai direct dintr-o narcisiacă Întrupare nu se adresează, în subtext, decât umanului care, grație cuceririlor hipertehnicii, se crede semizeu: "Boala, necuviința,/ v-au îngropat până la genunchi/ în pământul putreziciunii./ Zbor negru,/ puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales din dialogul scrâșnit sau patetic, dar întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de cea a mamei sale), a unei educații (lipsa afecțiunii parentale și mănăstirea, care nu pregătește fetele pentru realitățile vieții), a unei istorii (un viol, o sarcină nedorită și o căsătorie care a fost de fapt o vânzare unui soț avid de titlul ei), a unui mediu social (lumea de parveniți), a unui moment istoric (sărbătoarea imperiala). Pentru Zola apărarea celui slab este un scop. El se indignează de soarta făcută de cei mai puternici celor slabi, de către bărbat femeii. Problemă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu o certitudine atât de evidentă, încât arheologul Evans, descoperind pe o frescă din Cretă un profil insolit și un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui Zola constă în a face din Pariziana Renée incarnarea regimului imperial, viciat, avid de plăceri, fără valori morale și deci condamnat la o dispariție brutală Renée moare în scurtul paragraf final, prădata de soțul și fiul vitreg, lăsând în urmă doar datorii. Nana, o altă alegorie a regimului, putrezește cangrenata de variolă, în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'un rire mystérieux, comme s'il avait lu le désir enfin formulé qui galvanisait ce cœur mort, le désir longtemps fuyant, "l'autre chose" vainement cherchée par Renée dans le bercement de șa calèche" [Zola, La Curée, p.65]. Avida, egoistă, lacoma, Pariziana lui Zola devine vampirul bărbatului, cum este Nana sau Renée. Maupassant și Zola vor face vizibilă deosebirea între Pariziana epocii celui de-al Doilea Imperiu, din românele lui Balzac, si parizienele decadente ale timpului său. "Après leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Balzac și Zola. Odată cu revoluția, teatrul iese în stradă; episodul napoleonian, încărcat cu imagini și mișcare, trimite verbul pe planul al doilea. Teatrul își deplasează "scenă" din sălile tradiționale (Palais Royal, Théâtre français, Odéon-ul cu repertoriu clasic și recent) și, avid de senzații puternice mai mult decât de rafinamente estetice, migrează spre cartierele populare. Evoluția teatrului în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea se poate împărți convențional în două perioade, cea a teatrului din timpul Imperiului al Doilea și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe care o are asupra lui Forestier, Duroy sau Jean Le Dol. Fiind conștiente de imposibilitatea de a se impune personal, femeile își aleg un barbat prin care-și pot realiza ambițiile de putere. Iată cum este caracterizată doamna Dambreuse: "Avide, sans doute, de pouvoir et d'action, et mariée à un homme médiocre qu'elle avait prodigieusement servi, elle désirait quelqu'un de fort pour le conduire" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.387]. Această persoană pe care o poate manevră
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai seducătoare și mai promițătoare când se unesc în același subiect, cum este cazul Parizienei. Pariziana are un substrat volitiv puternic, fiind înzestrata cu o pofta și un talent de putere care nu au sex. Doamna Dambreuse este caracterizată că: "Avide, sans doute, de pouvoir et d'action" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.387]. Ea demonstrează capacități, informare, energie și raționament, impunându-se că o forță 204. Sunt mai multe feluri de a domina Parisul. Dacă bărbații, în virtutea pozițiilor-cheie pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
divertissements. Le plaisir est en évidence. On y vient expressément pour s'y délivrer, pour se divertir" [Lipiansky, p.96]. Portretul pe care îl face Sanche de Gramont din această perspectivă a sensibilității francezului, pare să fie chiar al Parizienei: "avide de plaisir, d'une sensibilité raffinée, toute imprégnée d'intelligence et, par conséquant, de goût, amoureux de perfection (...), le Français ne pouvait pas ne point porter au plus haut degré l'art de vivre" [p.60-61]. 19 Așa îi apare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Pariziana este cea care impune omagierea să: Michèle de Burne "mystérieux être féminin și avide de tendresse, d'hommages, d'asservissement" [Maupassant, Notre coeur, p.170]. 48 Analizând unele dintre miturile moderne de rezonanță, M.-C.Huet-Brichard [v.p.29-31] ajunge la concluzia că fiecare mit se fondează pe mituri preexistențe; "o povestire bine structurată, simbolic
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tărâmul certitudinilor, insula este spațiul în care ființă se echilibrează și se simte protejată: În insula moartă / părăsit de orice inima / care imi auzea glasul, / pot să rămân zidit (În lumina cerurilor, trad. MB). Ea devine destinația rătăcirilor eului poetic avid de stabilitate; uneori regasirea ei este rezultatul dorit al unei anamneze; alteori autorul își apropriază acest spațiu interiorizându-l: Oraș insular / Scufundat în inima mea ( În lumina străveche a mareelor); Eu mă arunc în tine, un proaspăt val / de nave în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
baza tragediilor autentice. Orice antagonism ireconciliabil se regăsește ultimativ în interiorul unei paradigme axiologice, de extracție culturală. Marile tragedii shakespeariene demonstrază faptul cu prisosință, impunînd, pînă la un punct, o regîndire a teoriei tragicului. Bibliografie William Shakespeare. The Complete Works. Ed. Avid Bevigton. London: Acott, Foresman and Company, 1980. William Shakespeare. Hamlet. Traducere de Ion Vinea. București: ESPLA, 1955 William Shakespeare. Opere complete. Traducere de Ion Vinea, Mihnea Gheorghiu ș.a. București: Univers, 1987, 1988. Două capodopere iacobite În colecția Opera Magna a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poate supraviețui timpului, dar, înainte de toate, ea are nevoie de mintea hermeneutică aptă să o deslușească. Lipsa numelui personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu istoria. Încearcă, disperat, să reintre în atenția potentaților zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o farsă a directorilor hollywoodieni, lovind un figurant nevinovat, intră în casa unui mare producător, amăgind o familie din Kansas, avidă de "vizite la celebrități", pentru cinci dolari, face prezumții sentimentale greșite, care îl și aduc, de altfel, în situații penibile, în virtutea "donjuanis mului" din tinerețea lui trecută, îl urăște pe tînărul Orson Welles pentru ascensiunea sa rapidă în industria filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
capul/ Și nu zgândări cu privirea/ Amprentele inflamate/ Pe care le-ai lăsat pe obiecte/ Și plăgile, sângerând cu nori,/ Ale pașilor./ Orice urmă-i o rană/ În carnea albă a ratării,/ Nu-ți mai lăsa visul/ Să se răsucească/ Avid de suferință/ În trecut./ Treci înainte/ Îmbălsămat în uitare,/ Golit de-amintiri ca un mort/ De putrezitele lui măruntaie". (Orice urmă) Din nou, căutarea, în volumul Ora de nisip, 1983, volum metaforă a timpului, în care căutarea înseși e privită
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
specific cronicii obișnuite. Deschizând cartea, rămânem surprinși de varietatea formulelor narative ilustrate de prozatorii poftiți în salon, ce oscilează între un nivel elitist, de maximă exigență estetică, și unul previzibil, facil, caracteristic orizontului de așteptare al cititorului de cultură medie, avid de senzațional. Din literatura română (cap. Proza românească de la eros fantastic la ironie, parabolă și "dragosteură") sunt invitați autori formați în interbelic ca Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Alice Botez (textele consacrate acestei autoare pasionate de metafizică, pasiune deprinsă la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de clasă"386. Însă această fază este considerată de asemenea încheiată, astfel încât o dată cu sfârșitul anilor 1970 se poate vorbi despre "societatea de hiperconsum", caracterizată de o exacerbare a caracteristicilor fazei precedente și de apariția unui homo consumericus sau un turbo-consumator "avid de experiențe emoționale și de un trai mereu mai bun, preocupat de calitatea vieții și de sănătate, de mărci și de autenticitate, de imediat și de comunicare"387. Hiperconsumatorul actual este unul informat, care nu mai urmărește doar creșterea bunăstării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate și diafană prin lumina interioară a întrupării ideea e tot atât de vie precum lumina ochilor face să ne desfătăm mintea avidă și de cele mai multe ori gravidă de-atât vid curtenitor. Lămuritoare și înfiorată, ideea răsare în mintea noastră doar atunci când nu știm cum arată.
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]