1,974 matches
-
disponibilităților proprii necesită prezența unui factor obiectivant dinafară, ca acea legendă hasidică unde insul nu-și poate afla comoara decât printr-un alt semen, după ce iese puțin din sine și ajunge în stare a-și reconsidera "casa", cu nebănuita ei avuție. În momentul la care ne-am referit, după întâiul război mondial, lumea românească trăia o febră semnificativă pentru marile înnoiri, iar febra presupunea îndeobște confuzie, căutare ezitantă, indecizie în definirea opțiunilor. Este motivul pentru care, căutând a fixa accente în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
găsit că cel mai bun lucru pe care îl putea propune compatrioților săi era să mediteze pe marginea unui vers hölderinian în care se spune, aproximativ, că am ajuns atât de săraci tocmai pentru a ne putea spori cu adevărat avuția spirituală. O revoluție care nu fructifică în acest plan și nu determină deci o înnoire a sufletelor, nu-și atinge scopul. Cronica, II, 3 (19 ian. 1990), p. 3 CONDIȚIA INTELECTUALULUI Societatea modernă se confruntă peste tot, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trei mari Capadocieni, Vasile era cel practic, Grigorie din Nazianz, vorbitorul și scriitorul, iar Grigorie de Nyssa, gânditorul”<footnote Otto Bardenhewer, op.cit., p. 280. footnote>. Dintotdeauna, cei trei Sfinți Capadocieni nu s-au simțit atrași și fermecați de lux și avuție, care, după cum mărturisește Sfântul Vasile, deseori desparte pe om de Dumnezeu: „este mai bine să fim săraci, dar aproape de Hristos, decât să avem toate bogățiile vieții și să fim lipsiți de comuniunea Lui”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
mătase, nici n-am fost fermecat de mesele grase, ... mama ticăloasă a poftelor lascive; nu mi-a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al celor cărora le place să fie înconjurați de avuții nenumărate care le aduc puțină desfătare și multă osteneală. Mie-mi place pâinea de orz și drept dulceață sarea, îmi place să am o masă sobră iar drept băutură trează apa; aceasta e pentru mine bogăția cea mai bună și
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
este pentru alții. Oamenii, ca beneficiari ai darurilor lui Dumnezeu, își pot arăta recunoștința față de El prin milostenia față de cei care poartă chipul Lui, dar trec prin oarece lipsuri și suferință. Cei „care judecă înțelept trebuie să fie încredințați că avuția li-i dată spre administrare și nu spre desfătare; iar când se despart de ea trebuie să se bucure ca unii care se despart de bunuri străine și nu să se întristeze ca și cum ar pierde bunurile proprii”<footnote Ibidem, omil
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
frați la grâul tău, dă astăzi celui lipsit ceea ce mâine va fi putred. Nu există o mai rea lăcomie, decât a nu da săracilor nici măcar cele ce se strică”<footnote Ibidem, P.G., XXXI, 276 B. footnote>. Iar celor iubitori de avuții, celor care vor ca acestea să le aparțină doar lor, marele capadocian exclamă: „Cu cât ești mai iubitor de avuție cu atât caută mai mult să nu lași după tine nimic din cele ce ai. Fă ca toate să fie
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
a nu da săracilor nici măcar cele ce se strică”<footnote Ibidem, P.G., XXXI, 276 B. footnote>. Iar celor iubitori de avuții, celor care vor ca acestea să le aparțină doar lor, marele capadocian exclamă: „Cu cât ești mai iubitor de avuție cu atât caută mai mult să nu lași după tine nimic din cele ce ai. Fă ca toate să fie ale tale! Ia-le pe toate cu tine! Nu lăsa străinilor bogăția ta! Se poate ca slugile tale să nu
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
în fruntea celor cinstiți de Dumnezeu; cel care a dat pâine este chemat înaintea tuturor; cel bun și larg la inimă este trimis înaintea celorlalți drepți în viața veșnică (Matei, 25, 34-36), pe când cel care n-a împărțit nimănui din avuția sa și cel zgârcit este dat focului înaintea tuturor păcătoșilor (Matei, 25, 41-43)”<footnote Idem, Omilii și cuvântări, omil. a VIII-a, VII, p. 431. footnote>. Sfântul Vasile precizează limpede că ceea ce ai dat celui flămând „rămâne tot al tău
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
avantaj competitiv nou. Practic, și cercetarea, și inovarea reprezintă mijloace, instrumente, iar nu scopuri în sine; scopul rezidă însă în dezvoltare și creștere economică. Din acest punct de vedere, lucrarea noastră face trimitere la Adam Smith și la lucrarea sa "Avuția națiunilor", legitimând astfel demersul întreprins de a evalua creșterea economică indusă prin dezvoltarea sectorului de cercetare-inovare. Cercetarea-dezvoltarea-inovarea și creșterea economică exemplifică conceptul de "izomorfism economic"1, deoarece deși în aparență diferite, în realitate cele două concepte economice (cercetarea-dezvoltarea-inovarea, pe de
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
Cavendish, New York, 2009. Schumpeter, Joseph, Capitalism, socialism and democracy, Harper Torchbooks, New York, 1975. Sorescu, Alina, Spanjol, Jelena, "Innovation's effect on firm vallue and risk: Insights from consumer package goods" în Journal of Marketing, vol. 72, p. 114. Smith, Adam, Avuția națiunilor, Editura Universitas, Chișinău, 1992. Stajano, Attilio, Research, quality, competitiveness, ediția a II-a, Springer, 2009. Stim, Richard, Profit from your idea: how to make smart licensing deals, ediția aVII-a, Delta Printing Solutions Inc., Berkely, 2011. Strategia națională de
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
Peculea, Interfața între știință și tehnologie, Editura Tehnică, București, 1994, p.10. 44 Ibidem, p. 10. 45 Ibidem, p. 10. 46 Thrainn Eggertsson, Imperfect institution. Possibilities & Limits of Reform, University of Michigan Press, Michigan, 2005, p. 176. 47 Adam Smith, Avuția națiunilor, Editura Universitas, Chișinău, 1992, p. 22. 48 Marius Peculea, op. cit., p. 23. 49 Rachel Griffith, How important is business R&D for economic growth and should the government subside it?, Institute for fiscal studies, Londra, 2000, p. 3. 50
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
astfel de tratament costă bani și nu toți cei care sunt bolnavi au bani; deci, posesia unei sume de bani devine, de fapt, o condiție necesară suplimentară pentru a beneficia realmente de tratament... Atunci când avem situația în care, de exemplu, avuția este o condiție necesară în plus a accesului la tratamentul medical, putem aplica din nou noțiunile de egalitate și inegalitate: de această dată nu în legătură cu inegalitatea dintre cel sănătos și cel bolnav, ci în legătură cu inegalitatea dintre bolnavul bogat și bolnavul
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
la bază"11. În loc de a aștepta un nou Einstein, un nou Keynes sau de ce nu? un nou Manoilescu, poate fi iată! mult mai util să încercăm să regăsim componentele istorice, instituționale și psihologice ale economicului, atît de pragmatic prezentate în Avuția națiunilor a lui Adam Smith. Cu alte cuvinte, să ne reîntoarcem la bază. Cu sau fără cravate... Dar să nu uităm că același Adam Smith a mai scris și Teoria sentimentelor morale, o lucrare mult mai puțin cunoscută, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o criză a civilizației, provenită mai ales din intoleranță, din succesive intransigențe ideologice născătoare a tot soiul de proze-litisme, din excesele suscitate de zeița Rațiune, de ideea de națiune, de clasă, de rasă etc. Obiectul adevăratei cunoașteri econo-mice nu este avuția, unul din vițeii de aur la care prea s-a închinat omenirea, ci Omul deplin, miraculos, atît de puțin înțeles, și Binele pe care trebuie să-l slujească acesta, ca pe o cale de raportare la Ființă, pe care poate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca scop furnizarea unei explicații teoretice pentru un ansamblu determinat de fapte concrete, calificate ca activități sau fapte eco-nomice. A. Smith a dat lucrării sale din 1776 un titlu care este el însuși o definiție: Cercetare asupra naturii și cauzelor avuției națiunilor. Pentru Smith, economia își propune două obiective distincte: 1) de a procura pentru popor un venit bun sau o "subzistență abundentă", sau mai bine spus de a-l aduce în stare să și-l procure singur și 2) de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cunoștințe tehnice ș.a.), în vederea producerii de mărfuri sau servicii diverse și de a le repartiza în scopul consumului între diferiții membri ai societății; c) economia studiază modul cum oamenii își organizează activitățile de producție și consum; d) economia este știința avuțiilor. Aceste definiții sunt compozite pentru că ele așază alături un domeniu particular al activității umane (producția) și o tehnică (moneda). În ele se pot regăsi atît concepția clasică (producție, repartiție și consum al bogățiilor), cît și concepția abstractă, care privilegiază un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
îi vor departaja. Cetatea perfectă se bazează pe patru mari virtuți: înțelepciunea, curajul, cumpătarea și dreptatea, ultima fiind încoronarea celorlalte trei și întemeindu-se tocmai pe așezarea fiecăruia la locul pe care-l merită. Individul nu are nici un drept asupra avuției sociale, prima clasă fiind cea care muncește, produce, schimbă, celelalte două fiind clase întreținute, fără proprietăți și ferite chiar de uzajul monedei. Nu se pune problema unei superiorități a individului față de stat, dar nici invers, cele două entități conlucrînd pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
veritabilul punct de plecare al filosofiei economice și sociale în civilizația noastră"29. Xenofon a trăit între anii 430-355 î.H. și a scris primele lucrări consacrate în exclusivitate analizei fenomenelor economice. Deși adept al economiei naturale, el analizează conținutul avuției sociale și încearcă să identifice izvoarele și căile de creștere a acesteia. Astfel, în Veniturile Aticei, Xenofon elaborează un adevărat program de politică eco-nomică pentru sporirea avuției cetății, lucrarea putînd fi considerată un prim tratat de finanțe publice. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în exclusivitate analizei fenomenelor economice. Deși adept al economiei naturale, el analizează conținutul avuției sociale și încearcă să identifice izvoarele și căile de creștere a acesteia. Astfel, în Veniturile Aticei, Xenofon elaborează un adevărat program de politică eco-nomică pentru sporirea avuției cetății, lucrarea putînd fi considerată un prim tratat de finanțe publice. O altă lucrare importantă a sa, Oecono-micus, conține principii practice de organizare și conducere a agriculturii, autorul ilustrîndu-se ca precursor al managementului modern. Xenofon evidențiază rolul muncii ca sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lucrarea putînd fi considerată un prim tratat de finanțe publice. O altă lucrare importantă a sa, Oecono-micus, conține principii practice de organizare și conducere a agriculturii, autorul ilustrîndu-se ca precursor al managementului modern. Xenofon evidențiază rolul muncii ca sursă a avuției, și al diviziunii sociale a muncii ca mijloc de creștere a acesteia. El arată că nivelul diviziunii muncii depinde de gradul de dezvoltare a pieței.30 Agricultura este considerată principala sursă de sporire a avuției, "mama și doica tuturor îndeletnicirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
rolul muncii ca sursă a avuției, și al diviziunii sociale a muncii ca mijloc de creștere a acesteia. El arată că nivelul diviziunii muncii depinde de gradul de dezvoltare a pieței.30 Agricultura este considerată principala sursă de sporire a avuției, "mama și doica tuturor îndeletnicirilor" și autorul e preocupat de problema creșterii productivității muncii și a randamentului în agricultură. În Hieron (cap. IX), el propune cointeresarea prin premiere a celor ce lucrează mai bine pămîntul. Dar Xenofon consideră că și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bogăției sub formă de bunuri casnice, mijloc de creștere a patrimoniului individual și public, iar hrematistica arta obținerii bogăției sub formă de bani. Economia este considerată o știință, cu obiect și metode specifice de cercetare. Obiectul său de investigare este avuția, dar și comportamentul omului în sensul creșterii acesteia. în Politica, dar și în Retorica, Aristotel analizează conținutul și sursele de creștere a avuției sociale, remarcînd atît creșterea resurselor cetății, cît și reducerea cheltuielilor. Ca metodă, sunt folosite analiza și sin-teza
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Economia este considerată o știință, cu obiect și metode specifice de cercetare. Obiectul său de investigare este avuția, dar și comportamentul omului în sensul creșterii acesteia. în Politica, dar și în Retorica, Aristotel analizează conținutul și sursele de creștere a avuției sociale, remarcînd atît creșterea resurselor cetății, cît și reducerea cheltuielilor. Ca metodă, sunt folosite analiza și sin-teza, logica, deducția și inducția. Din experiență, cu ajutorul inducției sunt extrase principiile; din ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
analiza și sin-teza, logica, deducția și inducția. Din experiență, cu ajutorul inducției sunt extrase principiile; din ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare. Este vorba de o metodă istorică și dialectică. Aristotel consideră drept sursă inițială a avuției pămîntul, cu resursele solului și ale sub-solului, pe care munca omului le transformă în avuție efectivă. În ce privește statul, Aristotel consideră că acesta există în mod natural, fiind definit ca "o asociație de ființe egale ce caută cel mai bun mod
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare. Este vorba de o metodă istorică și dialectică. Aristotel consideră drept sursă inițială a avuției pămîntul, cu resursele solului și ale sub-solului, pe care munca omului le transformă în avuție efectivă. În ce privește statul, Aristotel consideră că acesta există în mod natural, fiind definit ca "o asociație de ființe egale ce caută cel mai bun mod de viață"31. Desigur, dintre "ființele egale" sunt excluși sclavii, considerați ca unelte vii de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]