1,399 matches
-
să dea câte o mică sumă la toate rudele îndepărtate, ca să nu fie nici o discuție. Mă rog, testamentul e în perfectă regulă. Eu te întreb: are, sau n-are dreptul un om să lase averea cui îi place? - Aaaare! se bâlbâi moș Costache cu viu interes. - Ei, iacă aici te-nșeli! Bunul-simț spune că are, darexperiența te contrazice. N-a apucat să moară bătrânul, și testamentul a fost atacat de o mulțime de indivizi care se dau drept rude de departe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache scoase capul din întredeschizătura ușii și dădu să plece. Ezită însă, și după câteva tărcoale îl vîrî din nou. - Nu-nu-nu ieși din odaie, nu-i așa? Pe jos e urât, fa-facniște reparații. - Nu ies! răspunse Felix. - Bi-bine faci! se bâlbâi moș Costache, vesel. Deși întrebările bătrânului erau cam fără rost, Felix nu le luă în seamă, dar rămase cu sugestia vremii frumoase. Într-adevăr, i-ar fi plăcut să se plimbe puțin la Șosea, să-și mai consolideze prin odihnă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Studiază?Olimpia făcu o strâmbătură, pe care Stănică o remarcă. - Studiază muzica, zise el, făcând totuși cu ochiul spregrupul din jurul generalului. - Așa? exclamă madam Iorgu, fără să intuiască jenacelorlalți. Trebuie să cheltuiești, domnule Costache, multe parale... cu întreținerea. Moș Costache bâlbâi ceva în paharul de vin pe care tocmai îl ducea la gură. Stănică, făcând iarăși cu ochiul, explică: - Are bursă. A remarcat-o un profesor, care a stăruit pentru specializare și a condus-o personal, notați bine, personal, la Paris
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
semne de plictiseală, încercă să reteze discuția: - Nu înțeleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.Otilia nici nu ne este rudă, nu e fata lui moș Costache, e o... N-apucase să sfârșească. Moș Costache, înroșindu-se brusc, bâlbâi violent: - Să-să-să nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea!Stănică își însuși indignarea bătrînului: - Vezi ce comedii faci, iubito? Cum poți să spui asemenea prăpăstii, când nu cunoști lucrurile? Așa e, o scuză Stănică față de ceilalți, când o fată e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să dispară de la sine, dacă bolnavul ar fi avut liniște. Firește, un alt atac nu era exclus, cum totuși bătrânul era așa de solid, cu toată aparența lui de slăbiciune, el putea fi evitat, deocamdată. Doctorul știa că Costache se bâlbâie, deci nu dăduse nici o importanță acestui fapt, numai nu înțelegea ce voia să spună bătrânul cu atâta iritație. - Vezi dumneata ce vrea! invitase el pe Pascalopol. - Ce e, Costache, spune-mi mie, fără să faci sforțări, îlîntrebă acesta cu compătimire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți dau o rețetă, dar să știi că totul depinde în primul rând de regim. De altfel, de acum încolo evită supărările, distrează-te calm, fără iritații. Ai vreo avere? - A-a-am ceva... puțin... cât îmi trebuie am! se bâlbâi moșCostache, punând instinctiv mâna în buzunarul pantalonilor. - Cu atât mai bine!- Și... și n-am nimic? mai întrebă moș Costache. - Nimic, domnul meu, zise blând doctorul, decât unorganism care trebuie menajat. Eu însumi, dacă aș comite o imprudență, aș fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se auzi un zornăit grozav de monede, rostogolite pe dușumea. Moș Costache îngălbeni, se ridică repede de pe scaun și se pipăi, în culmea agitației, în jurul curelei. I se rupsese fundul săculețului, în care ținea banii de metal. - Banii! Ba-ba-banii! se bâlbâi el și se repezi sub masă.Stănică, Aglae, Aurica se aplecară și ei, cu capul pe jos, începînd să caute cu febrilitate. Numai Pascalopol rămase nemișcat la locul lui și-și aprinse o țigară, fericit c-a scăpat de interogator
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada. "E un biciclist" m-am bâlbâit eu. "Sub o mască de troglodit, te va conduce prin cele 100 de porți ale înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desferecat mai mult de 95. Haide. Maximum 96... Sedus de materie, 94 DANIEL BĂNULESCU Că hâr
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și ce legătură să aibă toate acestea cu Robin? - Păi, nici una directă. Doar atât că și domnul Robin îmi creează, uneori, senzația că, de fapt, vorbea cu Dumnezeu. Cocondy rămase cu gura căscată! Nu se gândise. Patricia sughiță violent. Se bâlbâi. Experimentă și ea un aer stupid. Rămase și ea cu maxilarele desfăcute. După care, la fel cum un piton își adună progresiv inelele trupului, își repuse și ea în ordine cutele obrazului, se mai jucă un pic cu pachetul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă mă tratează c-un refuz? - Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele din urmă, Petrică Cîrcu se ridică matolit, împleticindu-se și se apropie de masa lui Bozoncea. Gheorghe i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târziu, cu gura pe jumătate: - Ia zi, mă, unul din voi, care știe ce-i cu caii ălora? Paraschiv își mușcă limba. Trase cu coada ochiului la Gheorghe. Acesta se îngălbenise de tot. - Care cai, dom' comisar, să trăiți? se bâlbâi. Șeful tăcu, parcă n-ar fi auzit. Sergentul își potrivi mai bine chipiul. Lumina de afară crescuse. Se auzeau muștele lovindu-se de geamuri. - Ia spune, mă, tu, ălălalt! Ce-i cu caii? - Nu știu nimic, să trăiți, dom' comisar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
m-au umplut neîncetat de o isterie metafizică: un ceas care stă și un ceas care umblă. Cu cât oamenii te interesează mai puțin, cu atât devii mai timid în fața lor, iar când ajungi să-i disprețuiești, începi să te bâlbâi. - Natura nu-ți iartă nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește toate cărările orgoliului, împînzindu-le de regrete. Cum s-ar explica altcum că oricărui triumf peste condiția de om i se asociază o părere de rău corespunzătoare? Timiditatea împrumută
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
furii de marmură în ochii morarului. Sasul încremenise și amuțise de spaimă. Gura lui nu mai putea să [zică o vorbă... neci de grație, neci de ură, fălcile i se-nfundase și tremura, ochii turburi ca [a] unui nebun, limba bâlbâia fără să poată modula. Spaima-l amuțise. Femeia plângea amar, feciorii aruncau priviri rugătoare și sincere pe înfricoșatul demon al răzbunărei. - Deslegați-i pe toți ceilalți și pe femeie și duceți-i la țărmuri, afară de morar - el rămîne-aici. {EminescuOpVII 220} într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se ocupă ăsta. (Ioanide era să zică: Mi se pare că vinde monede vechi", dar se reținu.) Probabil că ai auzit de el, circulă prin cercurile voastre (Ioanide dădu ultimului cuvânt o nuanță echivocă și privi iar pe Tudorel, care bâlbâi ceva în felul unei afirmații, recompunîndu-și îndată o figură impenetrabilă). Pe toți ăștia îi găsești în anunțurile mortuare ale familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și gura, întrucît bolnavul se exprima cu oarecare dificultate. Conțescu nu muri, totuși se afla evident într-un mare impas și cu un prognostic sumbru. Gonzalv se liniști iar. . - E ca și mort, domnule! declară el. Un mort viu. Se bîlbîie,nu poate mișca brațul, e în imposibilitate de a mai profesa. De acum încolo Gonzalv începu a bate scările ministerului, în scopul de a cerceta ce are de gând să facă acesta cu catedra lui Conțescu. Se prezentă și la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe un pupitru adaptat în dreptul său. Vorbea chiar de a chema grupuri mici de studenți acasă, spre a le face lecții. . - Este iresponsabil, se zbătea Gonzalv, adus la desperare; își bate joc de învățămînt. Nu mai poate să vorbească, se bâlbâie, domnule. Trebuie să-i spună cineva ministrului. . Ar fi spus Gonzalv de ar fi fost posibil, însă Conțeștii erau tari peste tot, ar fi însemnat să reclame unui Conțescu abuzurile lui Conțescu. Și de altfel lucrul era delicat și faptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
perne la spate, spre a se evita vreo congestie pulmonară, și părea a plânge, din cauză că ochii îi lăcrimau automat. Apoplexia nu lezase alt membru, ci imobilizase același braț stâng, îngreuind de asemeni vorbirea. De astă dată, într-adevăr, Conțescu se bâlbâia, din care cauză evita să vorbească și făcea numai semne. Luxarea piciorului îi făcea întoarcerile dureroase, cu toate că ea nu era așa de gravă încît să necesite aplicarea unui corset de ghips. Hergot trăsese pe tăcute de picior, fără a mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proza profanului și a nesemnificativului, pentru că "vedeți? Simt că soba e aici pentru mâna mea, și mâna mea e pe potriva gurii sobei." Lăsăm focul să ardă și urcăm în camera mea să bem ceai. Andrei face o mică introducere, se bâlbâie puțin și, în cele din urmă, îl întreabă pe Noica cum se raportează la Isus. "La Isus din Nazaret, cel căruia Renan i-a căutat urmele pașilor, refăcîndu-i itinerarul pentru a-l pierde în final pe Cristos - nicicum. Am să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a plăcut teribil de mult interpretarea pe care am făcut-o la basmul Harap Alb! Sau am comis odată imprudența să-l întreb pe un admirator care dintre cărțile mele i-a căzut în mînă: omul a început să se bâlbâie. Lui Eliade, când era tânăr, cineva i-a spus: "Vai, ce mult mă bucur să vă cunosc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!" Îți mărturisesc că dacă al XVI-lea Congres de filozofie s-ar face pe tema sistemului meu, lucrul m-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și de colo, după care, ridicând ochii către sală, adăuga: "la fel și la Liiceanu". Altul înțelegea acum, în lumina plagiatului meu, multe alte fapte ale mele pe care până atunci nu și le putuse explica. Când am apucat să bâlbâi, sufocat de indignare, că Fratele Fiului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine, fără să fie acuzat că l-a plagiat pe Noica (sau pe Gide, care la rândul lui invocase parabola), Pantazi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de una ca asta? (Erna ascultă interesată și îi face semn lui Grete să tacă. Grete sughite în tăcere mai departe.) ERNA: Povestește mai departe, Mariedl. MARIEDL (se lasă pe spătarul scaunului și închide ochii): Grete se albește toată și bâlbâie numai: și unde-i, de fapt, așezată Australia? Hannelore se duce direct la Grete și, fără să spună o vorbă, o pălmuiește de câteva ori cu putere, de-i cade lui Grete proteza din gură și Pepi se așază într-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
n-are voce. Bănuiesc că de aceea Battos, care a venit aici pentru a ști ce trebuie să facă cu vocea ce-o avea, a primit de la Zeu porunca să plece În Libia, unde să Întemeiezeo colonie. (C) Deși era bâlbâit și avea o voce slabă, celelalte calități spirituale pe care le poseda se potriveauunui conducător de stat și unui rege. De asemenea, este imposibil ca un om incult, care nicicând nu a auzit versuri, să seexprime Într-un limbaj poetic
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
diferențe în lucrări de specialitate. Astăzi se știe, de exemplu, că 90% dintre fete sunt mai bune ca băieții în distingerea sunetelor simple ale limbajului, ca secvențele de vocale și de consoane (Block, Arnott, Quigley și Lynch, 1989). Femeile se bâlbâie de 2 până la 4 ori mai puțin decât bărbații (Halpern, 1992; Tallal, 1991). Bărbații fac de asemenea mult mai multe pauze în discursurile lor și le punctează cu mai multe „ăăă-uri” decât femeile (Hall, 1984). În fine, întâlnim în
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
a acestuia într-un imens semn de întrebare, sau chiar de mirare, cine mai știe. Se întrebă: „Oare ce mai vrea șeful?”, și-a frecat prostește o ureche cu palma, a sărit iute în picioare, mai să răstoarne scaunul, a bâlbâit un „Am înțeles dom’ șef” făcând o mișcare ca și cum ar fi vrut să adune în pumn ceva din aerul acela stătut din cameră și a ieșit repede pe ușă. Tot drumul, în autobuzul acela hârbuit, ce ducea doar vreo câțiva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apoi trupul se împuțina din ce în ce devenind infantil, de o mare fragilitate, de abia bănuit prin veșmintele care le avea. De abia după ce o privi un timp, își dădu seama că nu se cade acest lucru, roși, apoi bâlbâi ceva neinteligibil, ca o scuză, sau cel puțin așa i s-a părut lui, de fapt nici el nu prea a știut ce-a vrut să spună, s-a simțit penibil, ca un intrus prins într-un sanctuar interzis. Fata
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]