KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...72 >

1,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

de salvare se lăsa mult În jos sub greutatea spinării late a marinarului. Acesta trase lîngă vas și Jim văzu Între ghetele lui o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou luate din corpurile navelor. — Hei, băiete - mergi pe coastă? Cine mai e cu tine? — Nimeni. Cu toată siguranța pe care o oferea acest tînăr american, Jim nu era nerăbdător să părăsească vasul. Îi aștept pe mama și pe tata. Au... Întîrziat. — Au Întîrziat? Ei bine, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
umpleau cabina și marinarul se trînti În fotoliul de pînză. Se uită În oala de pe sobiță, apoi Îl privi posomorît pe Jim. — Deja Începe să mă calce pe nervi, Basie. Nu știu dacă e mai mult flămînd sau nebun... — Intră, băiete. Arăți de parcă ai vrea să te Întinzi. Un bărbat mărunt, mai În vîrstă, ieși de sub pătură și Îi făcu semn lui Jim cu țigara pe care o ținea În mîna lui albă. Avea o față blîndă, liniștită, de pe care fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
aruncă pe jos cîrpa. — Toate astea nu ne ajung să cumpărăm un șampan pînă la Chungking! Am avea nevoie de vasul Queen Mary pînă acolo. Îi aruncă lui Jim o privire Întunecată. Și n-avem destul orez și pentru tine, băiete. Cine ești? Jamie - — Jim... explică Basie. Un nume nou pentru o viață nouă. CÎnd Jim se așeză lîngă el, acesta Întinse o mînă pudrată și Își apăsă blînd degetul mare pe buzele lui Jim, În colțul stîng al gurii. Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
ce avea să vină. Trebuia să-și pregătească izbucnirea, dar bombeurile strălucitoare ale pantofilor lui Jim Îi abătură atenția. Ca toți soldații japonezi, sergentul purta bocanci putrezi, prin care Îi ieșeau degetele mari ca niște uriașe degete mari de la mînă. — Băiete... Făcu o pauză În fața lui Jim și Îi dădu În cap cu lista pentru apel, scoțînd un nor de praf alb. Știa de la soldatul Kimura că Jim era implicat În fiecare activitate ilicită din lagăr, dar nu fusese niciodată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de la bîlci și catarame din vestul sălbatic - o colecție de nimicuri care, În ochii lui Jim, aveau stilul și magia avioanelor de luptă Mustang. Hei, ăsta-i Jim din Shanghai... — Copile, Basie e furios pe tine... — Vrei să jucăm șah, băiete? — Jim, am nevoie de apă caldă și de un bărbierit. — Jim, adu-mi o șurubelniță pentru mîna stîngă și un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
ca Tiptree, Cohen și Dainty. Asta era America. Jim rămase tăcut gîndindu-se la bombardierele B-29. Voia să le Îmbrățișeze fuselajele argintii, să le mîngîie carlinga motoarelor. Avionul Mustang era frumos, dar Superfortress aparținea altei categorii de frumusețe... — Ia-o ușor, băiete... Basie Îi cuprinse cu brațul pieptului tremurător. SÎnt departe de Lunghua. O să te Îmbolnăvești. — Mă simt bine, Basie. Războiul aproape s-a terminat, nu-i așa? — Așa-i. Pentru tine nu prea curînd, Jim. Spune-mi, i-ai văzut vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome? Tulloch se Întoarse la poartă. Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul scormonește-rahat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
porțile alea! Îndreptă o mînă Însîngerată spre Jim. Aruncă-l afară! — Price, Îl știu pe băiatul ăsta. Ai lui au cumpărat un Packard. — Scapă de el! O să primim aici pe toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să țină poarta deschisă cu pantoful de golf, dar locotenentul Price Îl lovi În piept cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de pe brațele și umerii lui, ca niște corzi, tremurau de emoție. — Domnule Tulloch, s-a terminat războiul? Întrebă Jim. Cu adevărat? — Războiul...? Tulloch părea că uitase pînă și faptul că acesta avusese loc. Ar fi mai bine să se termine, băiete, În orice moment, de acum Încolo, o să Înceapă următorul. Am văzut niște soldați comuniști, domnule Tulloch. — SÎnt peste tot. Așteaptă pînă cînd locotenentul Price o să se ocupe de ei. O să te așezăm În casa paznicilor, băiete. Nu-i sta În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
bine să se termine, băiete, În orice moment, de acum Încolo, o să Înceapă următorul. Am văzut niște soldați comuniști, domnule Tulloch. — SÎnt peste tot. Așteaptă pînă cînd locotenentul Price o să se ocupe de ei. O să te așezăm În casa paznicilor, băiete. Nu-i sta În cale... Jim Îl urmă pe Tulloch de-a lungul terenului de adunare și intrară Împreună În casa paznicilor. Podeaua din camera oamenilor de serviciu, cîndva imaculată, lustruită de prizonierii chinezi, Între bătăi, era acoperită cu murdărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
această casă a comorilor, vizibil speriat de averea pe care o strînseseră el și camarazii lui. Îl Împinse pe Jim din dreptul ușii, la gîndul că vederea atîtor batoane de ciocolată l-ar putea zăpăci pe băiat. Nu o păstra, băiete. Mănîncă aici cutia de Spam. Dar Jim se uita la revistele Îngrămădite pe podea, la picioarele sale. Voia să le netezească și să le păstreze pentru următorul război. — Domnule Tulloch, ar trebui să mă Întorc la Shanghai acum. — La Shanghai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
trebui să mă Întorc la Shanghai acum. — La Shanghai? Acolo nu e nimic altceva decît șase milioane de hamali care mor de foame. Ți-ar tăia prepuțul Înainte să poți rosti Bubbling Well Road. Domnule Tulloch, mama și tatăl meu... — Băiete! Mama și tatăl nimănui nu se duc la Shanghai. Toți dolarii Biroului Federal de Rezerve alergă după o sută de săculeți de orez? Aici cad din cer. O Împușcătură se auzi prin orezării, urmată de Încă două, În succesiune rapidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de braț, trăgîndu-l fără voie spre curtea celulelor. — A venit pe jos tot drumul de la stadionul Nantao. — Nantao...? Stadionul cel mare? Price se Întoarse cu interes spre Jim, uitîndu-se la el cu toată naivitatea fanaticului. CÎt timp ai stat acolo, băiete? — Trei zile, răspunse Jim. Sau cred că au fost șase zile. PÎnă s-a terminat războiul. — Nu știe să socotească. — Pare-se că s-a uitat bine. Pun pariu că s-a uitat bine. Se Învîrte În jur tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Trei zile, răspunse Jim. Sau cred că au fost șase zile. PÎnă s-a terminat războiul. — Nu știe să socotească. — Pare-se că s-a uitat bine. Pun pariu că s-a uitat bine. Se Învîrte În jur tot timpul. Băiete, ce-ai văzut În stadion? Price Îi aruncă o strîmbătură șmecheră. — Puști? Provizii? — Mai multe mașini, explică Jim. Cel puțin cinci Buickuri, două Cadillacuri și un Lincoln Zephyr. — Lasă mașinile! Te-ai născut Într-un garaj? Ce altceva ai mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
să-l plesnească pe Jim. Îți dau eu baruri... — Dulapuri În care se țin băuturi - cel puțin douăzeci. S-ar putea să fi fost whiskey În ele. Sună a hotel. Tulloch, ce fel de război ați avut voi aici? Bine, băiete, ce altceva ai mai văzut? — Am văzut cînd a căzut bomba atomică la Nagasaki, spuse Jim răspicat. Am văzut lumina albă! Acum s-a terminat războiul? Bărbații transpirați puseră jos cutiile și cartușele de țigări. Locotenentul Price se uită fix

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
putea să vină la Lunghua. Am să rezerv o cameră și pentru dumneata, domnule Tulloch. — Jim ... Jim... Tulloch Își puse mîinile pe capul lui Jim, Încercînd să-l liniștească pe băiatul surescitat. — E timpul să-l găsești pe tatăl tău, băiete. Războiul s-a terminat, Jim. — Dar războiul următor, domnule Tulloch? Ai spus că o să Înceapă În curînd. Mecanicul de la Packard Îl ajută pe Jim să urce pe podeaua camionului. — Jim, trebuie să temini ultimul război Înainte de a-l Începe pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
lumină orbitoare Înfășura vasul torpilor și trupurile japonezilor morți ce zăceau În apa puțin adîncă. Jim Încercă să se uite peste umăr la orizontul Shanghai-ului care se Îndepărta, dar durerea din ceafă Îl Împiedica să-și Întoarcă privirea. — Ei, băiete... Francezul Îl lovi pe Jim În braț cu o carabină pe care o ținea Între genunchi. Stai liniștit. Mai vrei să-și scoatem niște sînge pe nas...? — Jim, aici nu-i loc să ne foim. O să stăm liniștiți și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

și gâtul, și pieptul. Da, așa e bine! Este perfect! Dar cred că tu te pricepi mai bine să redai cutele unei cămăși. ― Desigur, maestre! Chiar vreți să o pictez eu? Pictorul îl bătu pe umăr. ― Hai, dă-i bătaie, băiete, și nu mai trage de timp! Luă o fiolă de parfum de pe o poliță și veni lângă Mariam. ― Cineva a uitat asta când a plecat. Dacă vă place, v-o ofer din toată inima. Medicul Guibert a preparat esența, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
moment de tăcere... De astă dată, însoțit de mirarea viețuitoarelor... Pictorul privea atent în jur... cu amândoi ochii. În sfârșit, cu totul dezmeticit, își șterse repede fața, își potrivi panglica la loc și redeveni Dante Negro. ― Asta-i curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun! De fapt, cel mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai fin și mai aromat tutun, pregătit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

tata și pleoapele îi tremurau de suferință ascunsă. - În sfârșit, urmai volubil și fără să-mi mai cercetez memoria, am ajuns la o altă gară. Șeful stației s-a apropiat de banca pe care căzusem, zdrobit de oboseală. „Cauți stăpân, băiete?” începu el să mă iscodească. Și la răspunsul meu afirmativ îmi dădu zece bani să-mi cumpăr o bucată de pâine. Îmi luai un corn cu zahăr. Așa m-ai privit și atunci, tată, când ai aflat unde sunt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
averea mea. Singurul meu băiat a împlinit douăzeci de ani și când îi arde de muiere, se suie în pod și își face treaba singur. Toată săptămâna stă întins în pat ca mortul. E singurul cadavru cu care vorbesc câteodată: „Băiete, - dacă n-ar fi mă-ta, să te dezbrace și să te scalde cu de-a sila, te-ar mânca și viermii. De murit, nu mori, de trăit, nu trăiești. Dormi! Asta faci! Lovite-ar somnul fără deșteptare!” ... Că zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

să fac-un sos cu brânză grozav. — Asta-i foarte frumos din partea lui, spuse bătrânul. Alți băieți umblă creanga tot timpu’. De ce nu-ți ții gura? îi spuse polițistul bătrânului. — Ignatius, întrebă doamna Reilly cu voce tremurătoare, ce-ai făcut, băiete? — De fapt, mamă, cred că el a fost cel care a început toată povestea. Arătă cu punga cu partituri spre bătrân. Eu nu făceam decât să stau aici și să te aștept, rugându-mă în gând ca veștile de la medic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
încet. Pantalonii de tweed fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat polițiștii’ de tine? — Nu voi ști niciodată. Dar probabil că peste câteva minute, de îndată ce termină cu fascistul acela bătrân, se va lua după noi. — Așa crezi? se neliniști doamna Reilly. — Așa îmi imaginez. Părea hotărât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
îndoiesc amarnic că o să mă lase să-i scap cu atâta ușurință. — Ce-ngrozitor! Toate ziarele o să vorbească de tine, Ignatius. Ce rușine! Trebe să fi făcut tu ceva-n timp ce m-așteptai, Ignatius. Te cunosc eu prea bine, băiete. Dacă și-a văzut cineva vreodată de treaba lui, acela am fost eu, spuse gâfâind Ignatius. Hai, te rog, să ne oprim. Am impresia c-am să fac o hemoragie. — Bine. Doamna Reilly îi privi chipul congestionat și își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]