16,324 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Obrazul încărunțit al pământului tresare sub un cald fior Pleoapele plumbuite de somnul iernii zvâcnesc,zbătându-se ușor. Cu degete reci, amorțite începe-a țese peste dealuri O pânza verde-nrourată și peste ramuri albe șaluri. Bătrân și ostenit de trudă, se odihnește către seară, Când se trezește-n pragul ierbii cu-ncântătoarea primăvară. Dulce, adolescentină, pășește scuturăndu-și părul Împletit cu ghiocei,tremurând pe-obraji ca mărul. Gene negre, rândunele, umbresc ochi limpezi,de-azur, Răsuflare-ai
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384150_a_385479]
-
Manuscris > Povestiri > DIN TOT SUFLETUL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului DIN TOT SUFLETUL Zilnic avem ocazia să vedem la televizor pe aproape toate canalele că se prezintă cazuri sociale cu bătrâni pensionari care sunt lăsați în voia sorții. Cei care ar putea ajuta cu ceva rămân impasibili. Un cetățean oarecare - nu a dorit să fie nominalizat - a auzit despre o persoană trecută de prima tinerețe că este într-o situație delicată
DIN TOT SUFLETUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384223_a_385552]
-
ei este măcinat de gânduri și, fără să zăbovească, spuse: - Mergem, frățioare! Chiar mă întrebam când ai de gând să-mi ceri asta. Plecară deci cei doi frați, trecând pe lângă fânărie și urcând pe poteca îngustă din spatele casei spre livada bătrână, unde cireșii își aplecau crengile la pâmânt sub greutatea ciucurilor de cireșe roșii și negre, dulci ca mierea de te ustura gâtul de coapte ce erau. Cei doi frați au început să culeagă cireșe, iar Lena aștepta cu nerăbdare, surprinzător
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
început, Tărâm prea blând de ape și de lut, Cusut ai fost c-un pod de țara-mamă Spre-a scrie o istorie de seamă. Ca azi să ne-nchinăm la chipuri care, Preacunoscute și nepieritoare Ți-au desenat destinul potrivit, Bătrân ținut de ape ocrotit! Referință Bibliografică: Dobrogei la zi aniversară / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1406, Anul IV, 06 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DOBROGEI LA ZI ANIVERSARĂ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384242_a_385571]
-
plec cu tine, ariciule, tata a plecat nu știu unde, și nu mi-e frică mie singură. Îl urmă pe cărare , umblând încet să nu-l calce pe arici, nu de alta dar ce țepi mari avea! .Au ajuns la un copac bătrân, bătrân. - Aici, Simona, am ajuns la căsuța mea! - Dar eu nu pot să intru acolo, zise Simona, ușa de la casa ta e atât de mică! - Hai,încearcă ,să vezi că poți. Simona mică se aplecă încetișor. Ajunse lângă arici. O
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
cu tine, ariciule, tata a plecat nu știu unde, și nu mi-e frică mie singură. Îl urmă pe cărare , umblând încet să nu-l calce pe arici, nu de alta dar ce țepi mari avea! .Au ajuns la un copac bătrân, bătrân. - Aici, Simona, am ajuns la căsuța mea! - Dar eu nu pot să intru acolo, zise Simona, ușa de la casa ta e atât de mică! - Hai,încearcă ,să vezi că poți. Simona mică se aplecă încetișor. Ajunse lângă arici. O, dar
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
mi-e foame și mie de ce mama nu-mi dă să mănânc ? Unde a plecat mama ? - Știi de ce nu o vezi pe mama ? îi zise ariciul : - Tu acum Simona ești Frumoasa din Pădurea Neadormită ! Vezi cărarea ce duce la copacul bătrân ? Acolo trebuie să ajungi și să ai grijă să nu calci furnicuțele, să nu rupi feriga, ciupercuțele poți să le culegi, dar să nu le tai, să nu rupi crenguțele copacilor că le doare tare și copacii plâng! Noi cei
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
poate trei, kilometri. O iarbă moale ce rămânea verde până în toamnă târziu, îmbrăca dealul de jos până sus. Cândva, cu mult timp în urmă, nu se știe cine anume a sădit o mulțime de copaci. Dealul era acoperit de copaci bătrâni, dar, dintre toți, falnic și cel mai înalt, se ridica Stejarul Auriu. Așa l-au botezat locuitorii din zonă. Se povestea de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea lui Lațcu Vodă - Domn al
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
Primul este verde și este foarte important pentru că de el depinde bunul mers al fotografierii artistice. Cel roșu nu este la fel de important, dar este mult mai frumos. Hățurile sunt pentru strunirea aparatului. Aceasta tehnică străveche am învățat-o de la un bătrân apaș, pe care l-am întâlnit la Babele, ținea în mână un dagherotip și prindea pe peliculă sufletul vântului. Pentru copii de la 13 ani, introducere în arta fotografică, relaționare cu aparatul foto, compoziția imaginii și o temă: umbra. Cartea cu
Atelierele de creativitate de la MTR [Corola-blog/BlogPost/99921_a_101213]
-
și pe Charles ce s-a boșorogit. - Îți dai seama că ăștia au cronometrat, la milimetru, drumul de la Buckingam până acolo? - Deci băbuța are 85 de ani, Regina. - Dacă mai trăiește 8 ani, am înțeles că va deveni cel mai bătrân rege în funcție. - I-auzi fanfara, au băgat trompetele. - E ciudat, că mă așteptam ca Regina să fie îmbrăcată că Regina, nu așa, în civil. - Oare ce-are în poșetă aia? Trei rujuri, un mobil și butonul atomic al Angliei
Unde petreceţi nunta? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18323_a_19648]
-
continente și au trecut printr-un proces complex de aclimatizare și îngrijire în Olanda, timp de 700 de zile. Îngrijirea palmierilor este tehnologizată, aceștia fiind permanent monitorizați pe computer, din punct de vedere al nutrienților și umidității. 6. Cel mai bătrân copac aclimatizat în România „Vedeta” Therme este copacul Tree of Life (Ficus Religiosa), supranumit si copacul înțelepciunii, care are o vechime de 120 ani și a fost adus din China. Drumul până la Therme a durat 2 săptămâni. Se spune că
Therme București, în cifre [Corola-blog/BlogPost/96799_a_98091]
-
balcon sau în grădină, la umbra unor pomi, tu ce citești vara asta? Recent, Time, cea mai importantă publicație săptămânală de știri din lume, a întrebat 23 de scriitori ce lecturi recomandă pentru această vară. Printre ele s-au numărat „Bătrânul și marea” de Hemingway, „Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee, volumul de memorii al lui Pablo Neruda, romanul mamut „Ulise” al lui James Joyce și „Franny și Zooey” de J.D. Salinger, o sugestie din partea lui Mircea Cărtărescu. Pentru
Lectura de vacanţă [Corola-blog/BlogPost/96869_a_98161]
-
albă toată, cu flori pe masă și lumini aurii, cu buline colorate pe scaune și o muzică ce te prinde de cum intri: un jazz jucăuș, relaxant, în surdină, de-ți vine să te întinzi și să torci la umbra unei bătrâne sticle de vin. Ceea ce n-ar fi tocmai o idee rea, având în vedere că aici găsești cam 40 de soiuri de vin, plus cocktailuri și ceaiuri, plus mâncăruri care să se asorteze: salate, fripturi clătite cu unt și sirop
Bunătăți și relaxare în simbioză perfectă [Corola-blog/BlogPost/96927_a_98219]
-
în brațe, fredonând împreună cu Bee Gees „How can you mend a broken heart” și mărturisind șugubăț că a fost în pușcărie de 24 de ori, un personaj de tip beckettian care a locuit cu anii printre tufe făcând nimic, un bătrân poet cu barbă, plete și unghii lungi, amintindu-și de găști. Pereche, deși atât de diferit, filmul Povești de dragoste, Moscova 1993-2009 (Liebengeschichten aus Moskau 1993-2009) de Christoph Boekel (preferatul meu din festival, îmi permit să adaug). Continuare a unui
Festivalul de văzut, ascultat, mirosit, gustat [Corola-blog/BlogPost/96988_a_98280]
-
despre existența omului în general. Piesa este scrisă de Edward Albee, cîștigător al premiului Pulitzer, considerat unul din cei mai buni dramaturgi ai secolului XX, și este pusă în scenă la Teatrul „Sică Alexandrescu”. Piesa este despre o femeie foarte bătrînă, jucată impecabil de Virginia Itta Marcu, femeie care-și tot amintește fragmente din biografia ei, pe care le tot repetă (ceea ce nu înseamnă doar că e vizitată de tanti-Roza-cu-scleroza, ci și că aceste amintiri sunt adevărate!). O ascultă - în afară de spectatori
Trei femei înalte [Corola-blog/BlogPost/97542_a_98834]
-
și studio de machiaj, bizarul domn Oscar plonjează cu toată ființa sa dintr-un rol în altul, devenind, pe rînd: cerșetoare, bancher, asasin plătit, lăutar țigan, tată de adolescentă ajunsă la problematică vîrstă a pubertății, monstru din subteranele Parisului, ninja, bătrîn muribund etc. ### Despre Los Angeles Film Critics Association (LAFCA) Fondată în 1975, LAFCA este formată din critici de film profesioniști din Los Angeles care lucrează atît în mediul print cît și în cel electronic. În fiecare an, în luna decembrie
Holy Motors – cel mai bun film de limbă străină [Corola-blog/BlogPost/97546_a_98838]
-
orice caz, eram convins de la cinci ani, când compuneam catrenele acelea profitabile, c-o să fiu scriitor. Reporter: Un tânăr poet în societatea românească poate să supraviețuiască? Sau îmbină scrisul cu încă un job sau chiar două? Radu Vancu: Nici măcar un bătrân poet nu poate trăi în societatea românească numai din poezie. Dar nu numai în societatea românească, aproape peste tot e așa. Până și Robert Frost, căruia americanii i-au dat de patru ori Premiul Pulitzer (chestie unică în istorie, nimeni
Interviu cu Radu Vancu, distins cu premiul "Tânărul poet al anului 2012" [Corola-blog/BlogPost/97592_a_98884]
-
și făcuseră sălaș prin desișul pădurii. Figaro în ciuda taliei mari era un câine tânăr și uneori doctorul când mergea la vreo partidă de vânătoare cu amicii începuse să-l ia cu sine, împreună cu alți doi câini din aceeași rasă, mai bătrâni, antrenați bine pentru vânătoare. Aceștia erau ținuți în cotețele lor afară, în grădină, nefiind așa sociabili precum Figaro cu străinii. Uneori îi lăsa liberi și dacă la început mă temeam de ei, după ce am ieșit de vreo două ori în
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
repede, întețindu-se gâfâitul răgușit al angrenajului care le ghida. Figaro alerga ca un zănatic incitat de mici vietăți sau el știa de ce, prin tufișurile de pe mal. Eu priveam fascinată zborul cohortelor de frunze galbene aurii sau roșietice ale copacilor bătrâni, unii scorburoși precum gura știrbă a unei bătrâne ,,Befana”(vrăjitoare legată de ritualul Bobotezei în Italia) duse de curenții râului în cârdășie cu Bora, vântul rece și încrâncenat împotriva a tot ce-i stătea în cale. Plutea în vârtejuri dezorientate
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
podoaba arborilor maiestuoși ai parcului, precum uriașe stoluri de păsări, unele de mărimea unor minusculi colibri, altele de dimensiunile unor păsări mai mari cu aripile înmuiate parcă într-o baie de aur și flăcări. Platanii, gorunii,pinii, arțarii magnolii, toți bătrânii străjeri ai parcului, ca și plopii și sălciile de pe malul râului își ascundeau umilința plecându-și dureros crengile dezgolite cu brutalitate. Nemilosul și prea zănaticul venetic, ce se dezlănțuise în vârtejuri amețitoare, pornit tocmai din lăcașul lui ascuns în apele
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
în mijloc, un vad mai larg, moara de apă de care am pomenit și o mică insulă unde se poate ajunge pe podul din scânduri care începe de lângă moară. Ei bine, insula a devenit lăcaș al păsărilor din parc. Moara bătrână datând din evul mediu, este obiectiv turistic, e funcțională și constituie piesă de muzeu. Roțile mari cu structură și palete din lemn se învârt în scrâșnetul necontenit al mecanismului de ghidare, acționate de debitul apei care în acel loc formează
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea... XX. VINE PRIMĂVARA?, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții, Era amarnic de zgârcit și-și necăjea într-una frații. La poarta lui veni să ceară la ceas de seară- adăpostire, Feciora sfântă spre a naște, a lumii sfântă mântuire... Bătrânul moș nu vru s-audă și-i alungă făr să se uite, Sfânta Maria il născu pe Pruncul Sfânt chiar între vite.... Nepoata prinse-a lăcrima și-o întrebă pe bunicuță: Și pruncului nu i-a fost frig? Nu a-nghețat
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
amintit că ne vom pierde În anotimpul ploilor. Și ezitând printre grilaje Privind cum cad pumnale lungi, Sub kilometri de bandaje Vom plânge-n hohote prelungi. Și va părea absurd și tandru Când vom primi din cer bătaie Sub soarele bătrân scafandru Al animalelor de ploaie. Ne vom privi printre lentile, Ca-ntr-un acvariu-n contemplare, Tot aștepând să treacă zile, Sub solzi de vis și disperare. Vom înota în neputință, Cu ochi nevinovați și goi Și ca o strânsă
ANOTIMPUL PLOILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383699_a_385028]
-
veverițele. Acum erau doar trei, părinții și cu un pui. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți pui? Între timp, fata crescu înăltuță, deveni domnișoară, elevă de liceu. Când veni la bunici, găsi pomul cu vizuina veverițelor tăiat. Era prea bătrân, găunos, nu mai producea mere. Trunchiul copacului zăcea culcat lângă un gard. S-a dus să-l vadă. Iată și scorbura. Oare ce-o mai fi în ea? Caută înăuntru, scoase o mulțime de coji de alune, surcele. Dar, printre
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]