2,363 matches
-
hotărât, iar gazda trebuie să repete oferta de cel puțin trei ori, spuse ea, uitând intenționat să menționeze că era deja complet americanizată. Desert Rose interveni, glumind: — Vezi, David, ai o șansă! Chiar ai! Dar nu trebuie să te dai bătut și să te lași descurajat de cele... o sută de refuzuri... sau cam așa ceva. Desert Rose Îl ațâța, Îl Întărâta, de parcă ar fi fost peștele lui Kitty. Privindu-i pe cei doi iranieni Încercând să se păcălească unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
descoperi atât de multe motive pentru care Își dorea să trăiască, atât de multe lucruri neterminate. Acum, că libertatea i se părea atât de Încântătoare și Înviorătoare, voia să facă mai mult cu viața ei decât să urmeze aceleași cărări bătute. Și, ca printr-o minune, Își dorea să se căsătorească din nou și să aibă copii. Fusese educată să creadă că, dacă nu ai un copil, ratezi poate ce e mai important În viață. Voia să lase cuiva moștenire șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e adevărat că nu-și amintea tot ce era de amintit, de exemplu, a arde corăbiile, a tăia punțile, a lăsa baltă, a tăia răul din rădăcină, a se lăsa păgubaș, a se lăsa în voia sorții, a se da bătut, omului rătăcit nu-i trebuie sfaturi, a renunța în văzul țintei, sunt verzi, nu merită, mai bine o pasăre în mână decât două pe gard, altele și altele, și toate spunând până la urmă un singur lucru, Nu vreau ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
născut doar ca să se poată juca unele cu altele, nu știu să facă altceva, și, invers decât se spune, nu există cuvinte goale, Sentențioasă femeie, E o boală de familie. Marta puse micul dejun pe masă, cafeaua, laptele, niște ouă bătute, pâine coaptă și unt, câteva fructe. Se așeză în fața tatălui ei, prvindu-l cum mănâncă. Dar tu, întrebă Cipriano Algor, Nu mi-e foame, răspunse ea, Semn rău, în starea în care ești, Se spune că lipsa de poftă de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de care putem fi siguri că va mai dura și mâine, într-o zi îi vom găsi despărțiți pe cei pe care i-am adus aproape și riscăm să ne spună E vina ta. Marta nu vru să se dea bătută în fața acestui discurs al bunului simț, rod consecvent și sceptic al durelor bătălii ale vieții. E o prostie să ratezi prezentul doar de teamă că nu vei câștiga viitorul, își spuse și imediat adăugă, De altfel, nu se întâmplă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nevoie pentru igiena cărnii mele. De aceea fără să mă gândesc că vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: „Du-te. Vine meșterul și nu țin să te găsească aici”. S-a ridicat, cu un aer de câine bătut sau de client inoportun, și a plecat târându-și picioarele. A doua zi a venit iar. De data aceasta meșterul era acasă și, văzându-l, a plecat singură, fără să mai aștepte îndemnul meu, după ce s-a interesat de formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reînviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. „De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?” Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care se revoltă prin cârciumi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învârtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; „gâsculița” a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întâmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau ceva de genul ăsta. Ura din vocea bărbatului se revărsa din receptor și Francesca voia să-l lase din mână. Trebuia să-și revină. Ce-i spusese întotdeauna tatăl ei? Înfruntă-i pe bătăuși și or să se dea bătuți. Ei sunt adevărații lași. — Mă amenințați, domnule Wadey? Fran își dădu silința să adopte un ton de gheață. — Pentru că toate convorbirile mele sunt înregistrate, cum e și firesc. Era o minciună, ar fi fost o adevărată risipă, dar el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
însă nu și peste asta. Perspectiva sumbră a ceea ce ar fi putut avea pândea la hotarul conștiinței sale, dar o goni. — La naiba, își jură regăsind o urmă din vechea lui hotărâre, orice-ar fi, n-am să mă dau bătut. — E primul semn de nebunie, să știi, spuse o voce la câțiva pași de el. Ralph se întoarse. O prăjină de băiat, înalt și slab, cu o bluză de trening lălâie, pantaloni largi, șapcă de baseball și patine cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că era ceva mai mult la mijloc. Poate că o să-i ceară sfatul lui Stevie despre cum să acționeze în continuare. De un lucru era sigur. După noaptea trecută - și după această dimineață - n-avea de gând să se dea bătut. Fran era cea mai încântătoare femeie cu care făcuse dragoste vreodată. În celălalt capăt al orașului, Laurence Westcott și mama lui luau micul dejun în camera ei de zi încărcată cu flori de primăvară și citeau numărul din Woodbury Citizen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tatăl. Vreau să spun, te-ai culcat o singură dată cu el. — De două ori, o corectă Fran, simțindu-se obligată, ca ziarist, să respecte faptele. Asta nu mi-ai spus. În tot cazul, continuă Henrietta, refuzând să se dea bătută, dacă a fost în aceeași zi, nu se pune. E o șansă de unu la un milion. Doar că a fost exact atunci când trebuie să fi rămas însărcinată. Posomorâtă, Fran luă o gură din ceaiul tare, menit s-o calmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cunoscuse vreodată. Recunoaște, idiotule, murmură în barbă. N-are nimic de-a face cu asta. E din cauza ei. Și ce ți-a ieșit din afacerea asta? Ea l-a ales pe Laurence Westcott. Jack cel care nu se dădea niciodată bătut, Jack cel seducător, care cădea întotdeauna în picioare, simți deodată că se transforma în Jack pămpălăul. O scânteie de furie incandescentă îl trezi la viață. Voia să-l ucidă pe Laurence Westcott, să-i distrugă cariera și să-i saboteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
elan de entuziasm amețitor când firele unei povești se leagă în sfârșit. Asta era ceea ce îi ținea la masa de lucru, trăgând din greu, dând un ultim telefon, când orice persoană cu o urmă de minte s-ar fi dat bătută și ar fi plecat acasă de câteva ore bune. Express credea probabil că deja câștigase bătălia, dar avea să le dea ceva bătăi de cap. I se învârteau deja în minte rotițele legate de punerea în practică. Aveau resursele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
titlu, dar în zadar. Dincolo, în redacția de știri, era neobișnuit de liniște. Majoritatea reporterilor erau pe teren sau ieșiseră să mănânce ceva la cantină sau la cârciuma de-alături. Jack se învârti de colo-colo un timp, apoi se dădu bătut. Era limpede că n-avea să reușească să lucreze. Multiubitul lui Saab albastru îi făcea cu ochiul din spațiul de parcare rezervat redactorului-șef. De obicei, deși multiubit, nu era curățat prea des, dar Ben, care strângea bani pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vreo șansă să ținem piept la așa ceva? murmură Stevie. Pentru prima oară își pierduse aplombul și își arăta cei cinzeci și opt de ani. — Stevie! Fran avea prea mare nevoie de sprijinul ei ca s-o lase să se dea bătută acum. — Sigur că avem. Ideea noastră e cu totul diferită. Vino, hai să facem și noi ceva pentru binele comunității. Întotdeauna îmi propun să donez sânge. Și primim ceai și biscuiți gratuit după aceea. — Sper că glumești. Sunt prea fricoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reclamă mai mult decât la Pepsi. Una nașpa de Fruti Freș automat că nu se prea vinde, că e obișnuit hoțul cu ceva bun, nu cu toate aneurile. Pisicile, câinii merg, dar depinde cum prinzi. A fost caz de animale bătute și am zis, bă, dă-le, nu mai bate, și îți dau două bune, și mi-a dat, și am vrut să le dau mai departe. Și a fost greu, că erau unii care vroiau să le chinuie, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am fost la pușcărie“ - Băbuș Mulți meseviști mi-au cerut ceva în schimbul poveștilor lor. Băbuș mi-a oferit gratis crimele lui. Discuția în sala-club, undeva după colțul coridorului, lângă celula lui Gavrilă. Banda înregistrată e presărată de zgomote de cuie bătute. Piele și os, pori imenși, de bețiv, mișcări încete. Mustață pe oală. Plete rare, pe spate, lipite de tigvă. Pe palma stângă tatuaj Jeny, pe dreapta, pe pielea dintre arătător și degetul mare, cele cinci puncte, semnul captivității. Iese rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spun că m-am simțit bine sau că m-am simțit fericit... Eu știu... Oricum, era o teamă... Deci, o teamă... simțeam în mine. Pentru că murise un om, nu? Dar am zis, asta este. A murit, drum bun și cale bătută! Trebuie să-l pitim. Atât. „Tu te duci pe drumul tău, eu mă duc pe drumul meu.“ Și asta am făcut și nu l-a găsit nimeni până-n ’98. A mai urmat una în ’96, la Cinematograful Feroviar. Fostul cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai puneai un grad. Luai epoleții cu totul, întregi. În timpul lui Ceașcă am fost subofițer. După Revoluție, în schimb, am mai crescut în grad. M-am făcut locotenent. 13 Pe 13-15 iunie intrasem în Poliția Capitalei cu evenimentele. Dat foc, bătut, luat, furat, ce s-a făcut acolo. Printre altele, am luat un rând de haine d-ăstea noi. Mulți dintre ei s-au îmbrăcat mult mai târziu decât mine. Alea erau ștoc. În afară de armele care s-au luat de acolo, mandate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și zugrav, am reparat și paturi, am avut grijă de foarte mulți d-ăștia căzuți rău de tot. Pentru că n-avea cine să stea cu ei. De exemplu, în timp de noapte. Erau oameni care veneau în perfuzii acolo. Stăteau bătuți, rupți din bătaie. Nici nu mai puteau să mănânce; le-am dat cu lingurița să mănânce. Da, chiar mi-a plăcut să am grijă. Încercați să întrebați pe doamna Marcu, la spitalul Jilava. Să vă confirme dânsa. Că le dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dacă ești corect cu mine și-mi vorbești frumos, indiferent că ești homosexual, indiferent că ai făcut cu copii, că ăștia sunt bolnavi și trebuie tratați, în pușcărie sunt oameni timizi, ei sunt cei mai timizi oameni. Dar cei mai bătuți, cum ar veni, de soartă. Și am impus așa, un respect. Și chiar și între cadre, fiindcă vorbeam respectuos, vorbeam frumos cu ei. Și cu deținuții la fel, deci nu agresivitatea... Dar s-au întâmplat niște incidente neplăcute. Da, albanezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lacrimă-n ochi. [1931] * ARHANGHEL SPRE VATRĂ Mă-ntorc de acum ca albina spre stup, cu harul subt aripi cu-amurgul în trup. Pe cumpăna lumii o zi se înclină plină de fapte și fără de vină. De câte ori calc prin brazda bătută, buzele humei pe tălpi mă sărută. Mă-ntorc de acum spre vatra-n lumină. Adâncile mele orzuri se-nchină. [1931] * STĂ ÎN CODRU FĂRĂ SLAVĂ Stă în codru fără slavă mare pasăre bolnavă. Naltă stă sub cerul mic și n-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la noi chiar În timp ce-i spuneam asta și, luîndu-și creioanele, tot a făcut-o. — Chiar crezi că era nevoie să-l bați? Întreabă Fran. — E singura dată cînd am procedat așa și da, la momentul respectiv, am considerat că merita bătut, dar Îmi place să cred că asta e doar o soluție extremă, nu ceva ce faci la furie. — Îți Înțeleg părerea, spune Fran cu diplomație, numai că eu n-a trebuit să fac asta niciodată cu fetele mele. Poate aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un copac, asemenea lui Iuda. Dacă nu mă feream la timp, m-aș fi ales cu o ureche mușcată. A sărit în picioare și a căutat în zadar să facă rost de o armă. Apoi, în sfârșit, s-a dat bătut. Înainte să plece, i s-a adresat lui Faroald: - Tu ești stăpânul, dacă am înțeles bine, dar un frate întru Hristos nu poate avea stăpâni, și nici nu poate fi sclav. O să mai dai cu ochii de mine, tu, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]