1,163 matches
-
nopții. Mai precis, până nu se mai vedea om cu persoană, iar dacă se mai și vedeau, unii, între ei, nimeni nu mai cunoștea pe nimeni. După ce întreaga ceată a fost făcută praf hai acasă! La intrarea în localitatea de baștină șoferul a oprit mașina. S-a dus prin spate și a încercat să găească notițele cu adresele vânătorilor. N-a mai găsit nici una. Nici n-a mai avut cu cine sta de vorbă, să ia vreo relație, cât de cât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
motoretele, bicicletele, plus cu merindea de rigoare în sacul de drum, turiștii împungeau lumea, către locurile pe care le considerau mai adecvate, în consens cu pretențiile lor. Numai Melodia, cu accentul pe litera o, nu se depărta de locul de baștină. Dim potrivă. Urcată la volanul micului său autoturism, cu rulotă la spate, după ce urca pe cele câteva serpentine, până sus de tot, de unde se arăta privirilor o priveliste de basm, la punctul Cișmeaua Albă, oprea, își instala sumara tabără și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Prin reținerea tuturor actelor, coborârea infractorului de la volan și trimis în judecată penală. S-a întâmplat ca acel control de rutină să i se fi făcut în seara de înviere, când, împreună cu doamna patroană, tocmai trecuse granița, în țara de baștină, pentru a sărbători paștele. Când a auzit, soția-patroană, despre ce este vorba, a sărit, de pe locul ei, ca de pe cărbuni încinși, cu fundul gol: cum, să am un soț hoț, un astfel de hoț ordinar, de duzină? Nu! Gata! Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
țara lor îndepărtată, aflată în cealaltă extremitate a planetei. Oamenii de pe Sân Juan Nepomuceno, majoritatea europeni, deși în rândurile lorse aflau o femeie și un copil născuți în colonii, știau că se găsesc aproape la antipozi față de locul lor de baștină, la mii de mile de Manila, care era în continuare singurul loc cât de cât civilizat din această parte a lumii și unde nici macar nu se aflase de posibila lor sosire. Încă din momentul când părăsiseră coastele peruane, știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a progresului tehnologic. Învățătorul lui a Înțeles rapid că avea de-a face cu un elev excepțional, Înzestrat cu o capacitate de abstractizare și cu o inventivitate formală care cu greu s-ar fi putut manifesta În mediul lui de baștină. Perfect conștient că rolul său nu se limita la Înzestrarea viitorului cetățean cu un bagaj de cunoștințe elementare, că trebuia, tot el, să descopere elemente de elită menite să devină cadrele Republicii, Învățătorul Îi convinse pe părinții lui Martin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai târziu, Janine plecă În California, ca să trăiască În comunitatea lui di Meola. Michel avea s-o revadă abia la vârsta de cincisprezece ani. De altfel, nici pe taică-său nu avea să-l mai vadă. În 1964, Marc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la orizont apar căprioare care însă dispar din nou imediat, îngrețoșate, în natura lor de baștină, fiindcă mașinile răspândesc gaze de eșapament - asta amenință să devină un pericol dacă mașinile se vor înmulți în continuare. Deocamdată, în zilele noastre, n‑are toată lumea mașină. Păcat că trebuie să suportăm prezența lor, când natura în sine e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au spus-o bătrânii. Că șef al ălora ce ți-au luat urma nu va fi cel ce a pornit primul după tine, ci unul cules de pe drum, unul care s-a ridicat Împotriva Vindecătorului său, pe meleagurile lui de baștină. Unul, În al cărui neam se luptă frate cu frate, tată cu fiu, și mumă cu fiică... Ce i-ai făcut lui Scept, ăsta? schimbă el vorba deodată. Ce-ai lăsat În urma ta, Krog? Dar eu: - Dacă bătrânii tăi știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva care să-i faciliteze creșterea. Un fel de simbioză, s-ar putea spune. Povestea vaniliei de Réunion e una foarte interesantă. Deși adevărată, poate fi socotită și o mică legendă. Vanilia era deja cunoscută de azteci și își are baștina în Mexic. La polenizarea florilor plantei pune umărul o insectă, care, din păcate, nu trăiește și în Réunion. Ajunsă în insulă, vanilia s-a adaptat noilor condiții. S-a agățat de ce i-a ieșit în cale, a înflorit, dar nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
președinte haios, iată că îl au fiindcă au acum un exemplar, care ori de câte ori i se oferă prilejul, se șterge la fund cu protocoalele la nivel înalt, care trebuie respectate în țările pe unde este invitat, din moment ce, în țara lui de baștină, nimeni nu are curajul să-i impună ceva. Și atunci de ce mă rog ar respecta regulile la Bruxelles, fie cât or fi ele de belgiene. Sosit cu avionul, nu cu diligența sau cu mătura vrăjitoarei, în capitala Belgiei, fiind vorba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
convine așa, lasă că am eu grijă să vă convină altminteri. Din cumpănă-n cumpănă, din rău în mai rău, șontâc-șontâc, ne târâm sub cizma dictatorului, care confundă țara, cu domeniul primit moștenire de la bunică- su, din satul său de baștină. „Ăsta ne mănâncă fripți pe toți!" - auzi pe câte o gospodină, care-și stuche iute în sân și face cruci mici și rapide, când vine vorba de onor comandanții supremi ai României de ieri, de azi și de mâine. Genocid
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la fetele de o frumusețe dubioasă, cărora le lăuda fără pic de rușine plăcintele. Ionică Moldovanu, un ins solid, creț și cu graiul neaoș, fugise din satul de baștină, Bogdan-Vodă, ca să poată ajunge la București, să-l citească pe Croce. Taică-său îi spusese de la obraz: nu ț-e rușine ție, om bătrân, să pierzi timpul printre mitici? Uite, îți iau un Aro și duci porci la târg, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
A doua zi ploua, iar împăratul vizită taberele, îi lăudă pe soldați, cărora le oferi bani și vin, și nu-i băgă în seamă pe auxiliari. Porunci ca batavii să fie trimiși în Germania, iar galii în ținuturile lor de baștină. Reduse efectivele legiunilor și cohortele auxiliare, interzise să se facă alte înrolări și-i lăsă la vatră pe cei care doreau asta. După victoria de la Bedriacum, părea să creadă că nu mai are nevoie de armată pentru a-și păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alături de Ion N. Oprea (el lucrând la o monografie gigant Vaslui, în trei volume), și să construiesc din documente și mărturisiri o mică istoriei a Curseștiului. Se poartă acum moda monografiilor, scriitorii s au î nspăimântat că locurile lor de baștină vor rămâne în uitare și generațiile viitoare vor afla despre trecutul țării doar sinteze seci în interpretarea comenzilor politice ale vremii. Că bine zicea marele Nicolae Iorga: Istoria României va fi completă când fiecare cătun va avea scrisă istoria sa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-vă de-a doctorul”. Dacă-i faci iubitei trei injecții, o incizie abdominală, și-o izbești În cap cu ciocănelul pentru reflexe, s-ar putea să nici nu mai ai cu cine te juca. În cele mai rafinate publicații de baștină (Dimineața, Azi, România Mare, Românul, Europa, Bordel), comentariile postelectorale prezintă un triplu numitor comun. Fraudă, trădare, unguri. Nu se dau fapte, se fac fulgurante afirmații. Mai prost este că nu se mai găsesc comprese pătrate, pentru capul plin de har
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vasile Ilucă Cartea podgoriilor Prin această nouă carte a sa - Vasile Ilucă nu se dezminte pe sine și nu-și dezamăgește cititorii. El se dovedește un statornic iubitor al baștinii sale adoptive, care este misteriosul și generosul Iași, dar și un pasionat „nevindecabil” al Istoriei, în toate componenetele acesteia. Poate că unii dintre cei care îl cunosc mai puțin pe autor ar fi fost ispitiți să creadă că prin cărțile
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acoperit îndeosebi perioada 1337-1453. Jeanne a fost crescută și educată sumar de părinții ei, dar în spiritul credinței în Dumnezeu și al dragostei față de țara în care se născuse. „Țara” fiind atunci o noțiune relativă, adesea limitată la localitatea de baștină și la împrejurimile acesteia. în cazul dat, ținutul Lorrenei și al Vaucouleurs-ului, care ținea partea moștenitorului tronului, Carol al VII-lea. Din cauza condițiilor neprielnice, copila nu a putut merge la școală, ceea ce și explică neștiința ei de carte la o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
nevoit să deshame caii, și adevărat dezastru, să abandoneze tunurile. Îl îngrozeau posibilele consecințe, dar n-avea de ales. Caii mai buni îi înhămă la furgon și, împreună cu oamenii rămași merse spre podul de peste Prut. Trecând pe lângă satele de baștină, câțiva soldați, în ciuda așteptărilor și-a celor declarate mai înainte, dispărură cu cai cu tot. La intrarea în târgușorul Hâncești, un cerșetor, pungaș după înfățișare, obraznic și inoportun i se postă în față, obligându-l să oprească: - Domnu’ ofițer, n-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de profesor necalificat, student în anul I la Facultatea de Filologie București. Simțeam eu că mărimile care mă aduseseră de la Căuești, com. Adam, nu sunt prea mulțumite de prestația mea politică și voiau să mă retrimită la Priponeștii mei de baștină. Aveau și motive: își aduseseră aminte abia acum că la Priponești aveam părinții bătrâni și bolnavi ce reclamau imperios sprijin de la mine, feciorul nerecunoscător și că, musai, să-mi fac bagajele! Presiunile la început abia voalate, deveniseră insistente în ultima
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
citit cu o deosebită plăcere și o mare bucurie, grație talentului dvs. de povestitor, un adevărat «Creangă» bârlădean. Pe dumneavoastră, Domnule Profesor, vă cunosc dintotdeauna, pentru că am fost un bârlădean get-beget; deși născut la Bogdănești-Fălciu, pe malul Prutului, satul de baștină al mamei, am crescut și trăit în Cotul Negru al Bârladului, de unde era tata, leat cu dvs. de altfel (născut pe 24.12.1916, mort în feb. 2007) și cu o soartă oarecum asemănătoare, fiind și el veteran de război
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
muncă, a aflat despre trenurile morții, că evreii din România au fost salvați de I. Antonescu (lucru afirmat repetat și de d-na M.V.Willinger), că la întoarcerea din lagăr a regăsit prietenii evrei în viață în localitățile lor de baștină. Rabinul afirmă că mulți evrei din Polonia trecând în România,au rămas în viață. Reafirmă și mai clar spunând: „ Nu există nici un motiv să spunem că în România ar fi fost Holocaust”. Antonescu și-a ispășit vina lui privind războiul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se pare că mi-a ajutat Dumnezeu... Prin strada Romană ieșise în calea Victoriei. Coti acuma spre strada Verde, ca să ajungă mai drept în Buzești, unde avea o cameră mobilată și unde, în vecini, lua masa la familia Gavrilaș. De baștină din Amaradia, Gavrilaș se găsea în țară de vreo zece ani și era agent secret în poliția capitalei, însărcinat cu controlul hotelurilor. Cunoștea pe învățătorul Herdelea, cu care fusese odinioară coleg de școală. Astfel, când, într-o dimineață, a descoperit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rădăcinile și le-ai luat la spinare. Copilul tău născut acolo va stâlci limba română și asta în cel mai bun caz, dacă n-o va uita cu totul, nu-și va schimba numele și nu va vedea ținutul de baștină al părinților lui decât ca pe un loc unde, eventual, își poate petrece o vacanță ieftină sau își poate repara dantura. — Bun discurs, spuse Efrem. De ce nu te apuci de politică ? — De unde știi că n-o s-o fac ? — Atunci chiar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în grădina imperială. Nopțile, își găsește regugiul în plăcerile trupești. Așa bolnav cum este, pretinde distracție zi și noapte. An-te-hai află detalii de la un prieten nou, cameristul Majestății Sale, un eunuc pe nume Chow Tee, un băiat din orașul de baștină al lui An-te-hai. — Majestatea Sa bea mai tot timpul și nu e capabil să-și exercite bărbăția, îmi spune An-te-hai. Se distrează privindu-și femeile și poruncindu-le să se atingă între ele în timp ce dansează. Petrecerile țin toată noaptea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un neam de păstori nomazi, crescători de vite în turme, foarte războinici. Ungurii, ca popor fino-ugric, erau originari din Asia centrală, din ținuturile care se întindeau la apus de Munții Altai, în apropiere de nordul Persiei. Din acest teritoriu de baștină, ei migrează, în secolul I d. H., spre apus. O vreme ei au zăbovit în teritoriile de stepă ce se întindeau între Volga mijlocie și Munții Urali. Mai târziu, după câteva secole de viețuire aici, ei au continuat să înainteze spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]