1,143 matches
-
mai multor decenii cu elemente aduse de pe întreg teritoriul Transilvaniei, a atras după, cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare. Fiecare nou venit a adus cu sine elementele culturii materiale și spirituale ale ținutului de baștină, elemente ce s-au contopit ulterior într-un tipar comun, o sinteză a tot ce a fost mai valoros, o artă populară îmbogățită și cizelată pe parcursul anilor de creatori locali rămași anonimi. Nume de creatori populari racoviceni au ramas doar
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
urmărea uniformizarea prin aculturare a populațiilor autohtone. De altfel, noile state au reluat adesea clasificările, cartografiile și povestirile istorizante elaborate de sistemul colonial: în definitiv, imaginarul colonial (care era o aplicare în colonii a unor reprezentări apărute în locurile de baștină ale coloniștilor occidentali sau datorate pragmatismului colonialismului dominator) s-a păstrat și după obținerea independenței de către fiecare colonie. În general, curentul naționalist care acaparează puterea politică are tendința de a-și apropria simbolurile anterioare și de a rescrie istoria ca
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de artă i-au amintit numele atunci când expozițiile pe care le prezentau, aveau legătură cu structurile de ordine demontate de Matila Ghyka. De abia în 1981 o primă selecție din opera sa a văzut lumina tiparului în limba țării de baștină, cu titlul " Estetica și teoria artei" sub îngrijirea profesorului timișorean Ion Iliescu, traducere de Traian Drăgoi. După apariția acestei lucrări, au apărut comentarii datorate lui Paul Caravia (despre memoriile prințului), M. N. Rusu, Ion Ianoși, Titu Popescu, Vasile Cornea despre
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
28 martie 1948, Biled, județul Timiș) este un scriitor de limba germană originar din Banat, România. La vârsta de trei ani, în 1951, familia sa a fost deportată în Bărăgan. Abia în 1956 familia sa a revenit în localitatea de baștină, împreună cu el. A urmat gimnaziul la Timișoara, după care a urmat studii de germanisstică și romanistică la Universitatea din Timișoara. Între 1971 și 1979 a fost redactor sportiv la redația locală a ziarului Neuer Weg din Timișoara. În noiembrie 1980
Johann Steiner () [Corola-website/Science/314005_a_315334]
-
japonez Osaka. A crescut că al cincilea dintre șapte copii într-o familie creștină protestanta și este membru al bisericii presbiteriene. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, familia sa s-a întors în patrie, la Puhang,locul de baștină al tatălui său. Situația economică a familiei devenind dificilă , Li Myung-bak a trebuit sa munceasca de mic copil, pentru a-și ajuta părinții și frații. Cu ajutorul unei burse s-a înscris la cursuri serale pentru a-și completă studiile. A
Lee Myung-bak () [Corola-website/Science/314141_a_315470]
-
voia astfel decât să apropie obârșia Mioriței de regiunea sa natală - un sindrom al paternității de care vor suferi aproape toți exegeții. Istoricul A.D. Xenopol (1847-1920) indică Moldova drept loc de obârșie a Mioriței, iar Gheorghe Maior propune loc de baștină al baladei zona Oituz, la nord de Munții Vrancei. Fidel susținător al primei teorii alecsandriene, Ovid Densușianu (1922) pledează pentru originea vrânceană, deși el se trage din părțile Făgărașului. Mihail Sadoveanu (1944, născut la Pașcani) - a fost consecvent în elogierea
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
geneza Mioriței, respectiv momentul nașterii versiunii baladă” îi putem stabili „fără șovăire ca zonă genetică - Vrancea” Gheorghe Vrabie (1966) - născut la Voinești, județul Vaslui - se situează, de asemenea, în tabăra „vrâncenilor”, atunci când vorbește despre „...arhetipul vrâncean, în chiar locul de baștină...” , iar Geo Bogza (1971) - născut la Ploiești - afirmă, într-un articol publicat în Contemporanul că Vrancea „nu e numai locul de origine al Mioriței, ci și epicentrul celor mai multe cutremure ce ne zguduie țara...”. Ion Diaconu (1930) (născut la Spinești, județul
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
lumea păstoritului vrâncean, iar cadrul geografic erau plaiurile munților Vrancei, al căror pitoresc depășesc - după prozatorul ardelean Ioan Slavici - frumusețile munților din Transilvania și Muntenia” Profesor universitar în capitala Moldovei, Aron Densușianu (1895) nu uită nici o clipă zona sa de baștină (născut la Densuș, județul Făgăraș), motiv pentru care nu va ezita să respingă teoria odobesciană, a obârșiei în spațiul macedo-român, și să formuleze o aserțiune privind originea mocănească a Mioriței. Ținutul Făgărașului și al Mărginimii Sibiului, pastoral prin excelență, i-
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja și Bărbăteni și neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor. Conform declarațiilor primului ministru, „"Acțiunea revendicativă s-a încheiat. Minerii se îmbarcă, la ora actuală, în mașini, se întorc la locul de baștină. În esență, aceste discuții au durat cîteva ore. Au fost depistate o serie de soluții care însă vor fi finalizate după prezentarea unui program de reducere a pierderilor, prin reducerea costurilor în companiile componente și participante la acțiunile revendicative"”. Miron
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
Ion Creangă din Chișinău. Ea devine profesoară de limbă și literatura română la liceul de muzică "Eugen Coca". În 1957 se căsătoresc și devin părinți a trei fete, Nadina, Dorina și Ruxanda. În anul 1959 debutează cu cartea de poezie "Baștina" și este numit lucrător literar la ziarul "Moldova Socialistă" secția literatura, cultura și arta. În 1961 este numit șef de secție a acestuia, după care devine redactor adjunct al cotidianului Moldova Socialistă. La 16 octobrie 1965, este ales Președinte al
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
mai puțin prestigioase precum: "İnci", "Büyük Mecmua", "Nedim", "Șair", "Hayat", "Güneș", "Yeni Türk", "Ana Türk", "Aile", "Varlık", "Türk Dili" sau "Türk Yurdu". Mai mult decât atât, el însuși își va propune să pună bazele unui cotidian denumit Memleket ( "Locul de baștină"), care va avea însă o apariție efemeră. Reșat Nuri Güntekin a abordat aproape toate genurile literare precum poezia ( în perioada sa de debut), dramaturgia, critica literară și dramatică, proza scurtă etc. Cu toate acestea, Güntekin se afirmă și își consolidează
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
în paginile referitoare la campania lui Xerxes, că în armata persană, în grupul pedestrașilor recrutați pe coasta Traciei, se găseau și pieri. Strabon îi plasează pe pieri și pe versantul de nord al muntelui Olimp. Din vechea lor regiune de baștină, pierii au adus aici cultul unor zeități ale muzicii de origine tracică (ca melodie, ritm și instrumente). Tot Strabon informează că grecii numeau "muzele" și "pieride". Poetul latin Ovidiu utilizează în "Triste" expresia "corul pieridelor".
Pieri () [Corola-website/Science/317918_a_319247]
-
venerarea propriilor zei, cel mai important dintra aceștia fiind Inti, Zeul Soare. Miturile Încă relatează despre geneză lumii și a oamenilor, precum și cum și de unde au venit primii Încă "divini". Marea majoritate a cercetătorilor sunt de acord că locul de baștină al cartofului cultivat este în bazinele din regiunea Munților Anzi. Aceștia se bazează pe faptul că în bazinul mijlociu și în tot lanțul Anzilor din Mezoamerica cresc spontan specii sălbatice înrudite cu cartoful. În Peru se cultivă și astăzi unele
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
din urmă o planetă pe care părea să o protejeze flota inamică. După terminarea bătăliei, Maezr îl informează pe Ender că toate bătăliile au fost de fapt reale, ordinele copiilor fiind transmise flotei actuale, ajutând-o să distrugă planeta de baștină a inamicului și punând capăt războiului. Povestirea a fost extinsă ulterior, devenind romanul "Jocul lui Ender". Deși acțiunea principală este aceeași, romanul aduce multe elemente originale. Romanul furnizează o istorie detaliată a lui Ender și a conflictului interstelar cu gândacii
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
de consecințele răfuielilor ce se așteptau, am fost trimis să studiez criminologia la Moscova.” Pe atunci Valeriu Bujor, probabil, nici nu bănuia că discuțiile criminologice incendiare vor reizbucni, ba chiar se vor inflama, la decenii după prăbușirea comunismului, deja la baștină, doar că pe baricadele opuse se vor afla nu criminologi, ci penaliști, criminaliști, procesualiști și alți juriști specializați în domeniul penal, iar în vîltoarea evenimentelor vor fi purtați, de această dată, elevii săi, noua generație a criminologilor, formată în perioada
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
-și susțină teza de doctorat la aceiași instituție și în același domeniu științific, intuind procesele negative din știința autohtonă și dificultățile de care se vor lovi criminologii în timpul apropiat . La îndemnul plaiului natal către feciorii ei de a reveni la baștină, decide să se întoarcă acasă, fiindu-i acceptat raportul prin care cerea să i se permită continuarea serviciului în cadrul organelor afacerilor interne moldovenești. Este repartizat ca lector la Academia Națională de Poliție „Ștefan cel Mare”. Valeriu Bujor își amintește: "„Soarta
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
Poliție și al Republicii Moldova. Prin susținerea tezei am fost stigmatizat (și definitiv format) ca criminolog profesionist. Persistau toate elementele necesare pentru a recunoaște acest fapt: autoaprecierea ca criminolog, pregătirea criminologică profesională, susținerea tezei și primirea diplomei de cercetător.” Revenit la baștină, Valeriu Bujor își pune în aplicare, cu ardoare, abnegație și tenacitate, visul de a crea o școală criminologică autohtonă. Nu numai că a reușit să-și vadă visul împlinit, dar a contribuit la dezvoltarea criminologiei autohtone într-o măsură mult
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
personalități de prim-rang din viața publică a românilor bănățeni, de un șir de delegați din rândurile preoților (printre care și episcopii Miron Cristea și Valeriu Traian Frențiu), zeci de profesori și învățători aleși delegați de satele și localitățile de baștină. Marele Sfat Național Român avea în componența sa 44 de membri din tot cuprinsul Banatului. Printre cei 6 secretari se aflau și bănățenii Caius Brediceanu și Traian Novac. Adunarea a proclamat fără echivoc: În același timp, pe întreg cuprinsul Banatului
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
Bizantin și regatul cehoslovac al Moraviei Mari, relatat de cronicarul bizantin Ioan Skylitzes : alungați de împăratul Vasile al II-lea căruia i se opuseseră, ""Vlahii"" din valea Margăi au fost stabiliți în Vlahia moravă, fiind înlocuiți în locurile lor de baștină cu Sârbi albi care denumiră râul și valea : Morava (în centrul actualei Sârbii). Deoarece dacii sunt atestați nu numai în Dacia, ci și în teritoriile vecine ale statului roman (Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, Moesia, Dardania, Scythia minor), unii făcând chiar
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
contururile abordării proprii asupra fenomenului lingvistic”.". Totuși, în mod evident, concepția coșeriană trebuie studiată în ansamblu, ca sistem. Lucru pe care și l-au propus discipolii marelui filolog. Eugen Coșeriu a menținut legături strânse cu mediul științific românesc și cu baștina, revenind deseori atât în satul său natal, cât și la București, Cluj, Chișinău. În calitatate de om de știință nu a ezitat să-și susțină cu fermitate convingerile, chiar atunci când acestea veneau în contradicție cu un regim sau altul. Referindu
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în "Ion", "Răscoala", "Gorila", etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare. Potrivit afirmației scriitorului: "În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
16 august 1910, eliberat din închisoare, Curtea tribunalului de Apel consideră că delictul a fost ispășit după cele șase luni de temniță. S-a angajat ulterior ca ajutor de notar în Măgura Ilvei, apoi în Nimigea, în zona lui de baștină. Din București a primit vestea că piesa "Osânda" "va fi pusă în citire", ulterior, însă, a fost respinsă. În toamna anului 1910 se afla într-o situație materială precară. A avut convingerea că nu stăpânește cum se cuvine limba literară
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
guvernul condus de [[Ștefan Golescu]], în vremea lui [[Alexandru Ioan Cuza|Cuza]], apoi deputat, senator, traducător din greacă și latină, editor, împreună cu [[Cezar Bolliac|Bolliac]], al gazetei "Espatriatul" (Brașov, 1849) și autor chiar - se pare - al unor versuri originale. De baștină urlățeană era [[Nicolae S. Basilescu]] (1860-1938) jurist și economist cunoscut în epocă, cu studii universitare la [[București]] (licența în [[1881]], cu teza " Dota în dreptul roman și român"), [[Paris]] (doctor în "Drept" în [[1884]] cu teza "Droit international privé. Du conflit
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
a Anziilor, iar ultima este reprezentată de Montana, câmpiile vaste și dealuri estice, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon. Peru este o țară multietnică, având o bogăție culturală și arheologică deosebită, fiind cunoscută ca locul de baștină al Imperiului Inca. Sediul Comunității Andine și a Comunității Sud-Americane a Națiunilor se află în capitala statului peruvian, Lima. Cuvântul "Peru" provine de la numele unui conducător local "Birú", care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, în apropierea golfului
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
de colective artistice, cercuri etnografice, cluburi pe interese, etc. În fiecare din cele 8 centre de cultură își demonstrează măiestria artistică ansamblurile de dansuri populare „Vântuleț” și „Flori de tei”, orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”, colectivele teatrale „Dialog” și „Baștina”, precum și alte colective artistice. Pe lângă aceasta în municipiu se desfășoară reprezentații dramatice la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. Ziua orașului și Hramul au început să se sărbătorească concomitent la 22 mai din 1993. Mass-media locală este la un nivel mediu de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]