2,980 matches
-
lumină. Ei își transformă culcușul într-o lampă a lui Aladin, în care parcă se întind ca să doarmă; de aceea, coca vasului ascunde întotdeauna o lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat, un lichid dulce precum untul scos din laptele vacilor duse la pășune în aprilie! Vînătorul de balene își caută uleiul ca să fie sigur de prospețimea și puritatea lui, așa cum drumețul din prerie își caută singur vînatul pentru cină. Capitolul XCVII ARIMAREA ȘI CURĂȚENIA Am mai arătat cum marele leviatan e observat de departe, din vîrful catargului, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ermetic, aidoma ușilor unui cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în tăcere, sub comanda unui căpitan pedant, maniac de curățenie. Spermanțetul în stare brută posedă o extraordinară virtute purificatoare. Iată de ce punțile unei baleniere par mai albe ca oricînd, îndată după extragerea uleiului. Din cenușa rămasă de la deșeurile arse ale balenei se prepară ușor o leșie puternică; și ori de cîte ori se constată că de bordul vasului s-a lipit vreo materie vîscoasă de pe spinarea balenei, leșia aceea o înlătură grabnic. Marinarii trec în lungul parapetelor și, cu ajutorul unor cîrpe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
albe ca oricînd, îndată după extragerea uleiului. Din cenușa rămasă de la deșeurile arse ale balenei se prepară ușor o leșie puternică; și ori de cîte ori se constată că de bordul vasului s-a lipit vreo materie vîscoasă de pe spinarea balenei, leșia aceea o înlătură grabnic. Marinarii trec în lungul parapetelor și, cu ajutorul unor cîrpe muiate în apă, le redau curățenia inițială. Funinginea e înlăturată cu periile de pe partea de jos a greementului. Toate uneltele folosite în diferitele operațiuni sînt, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu scoarțe și să pună perdele pe gabie, adăugînd că n-ar avea nimic împotrivă să ia ceaiul pe veranda teugii, luminată de razele lunii. Cine s-ar încumeta să facă aluzie la uleiul, la oasele și la grăsimea de balenă, în fața acestor marinari parfumați? Nici n-au habar, chipurile, de lucrurile la care te referi disprețuitor. Haide, hai... Du-te mai bine și adu-ne niște șervete! Nu uitați, însă, că în vîrfurile celor trei catarge stau la pîndă trei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-au habar, chipurile, de lucrurile la care te referi disprețuitor. Haide, hai... Du-te mai bine și adu-ne niște șervete! Nu uitați, însă, că în vîrfurile celor trei catarge stau la pîndă trei oameni, gata să semnaleze alte balene, care, dacă-ar fi capturate, ar pîngări din nou vechea mobilă de stejar și ar lăsa cel puțin o pată de grăsime pe undeva. Da! și de multe ori cînd, după vreo nouăzeci și șase de ore de muncă grea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dus la bun sfîrșit și această treabă, nu arareori se întîmplă ca bieții oameni, tocmai cînd își încheie la gît hainele curate, să tresară la auzul strigătului: „Uite-i jetul!“ Și atunci se reped ca să se lupte cu o altă balenă și ritualul se repetă. Bine, prieteni, dar asta înseamnă moarte de om! Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îl găsea în locul unde-l lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau despre el întrebîndu-se cui avea să-i revină în cele din urmă dublonul, dacă fericitul lui posesor va mai apuca să-l cheltuiască. Aceste nobile monede de aur din America de Sud sînt ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dumnealui. Uite-l că s-a oprit în fața banului, acuș-acuș o să vorbească. A, a și început!“ „Nu văd nimic altceva decît un ban rotund făcut din aur, pe care-o să-l capete ăl de-o zărească mai întîi nu știu ce balenă. De ce s-or zgîi la banul ăsta, atîta? E drept, valorează șaisprezece dolari, ceea ce face nouă sute șaizeci de trabuce, a doi cenți bucata. Eu, unul, nu-mi murdăresc buzele cu-o pipă, ca alde Stubb, dar îmi plac trabucele - iată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aia e bătută în cuie o potcoavă. Acu’ iar se-ntoarce. Dar ce-o fi însemnînd asta? Ia s-ascultăm ce spune - are un glas ca de. rîșniță veche, din alea care macină cafea. Să ciulim urechile și să ascultăm!“ „Balena Albă nu poate fi văzută decît peste o lună și-o zi, cînd soarele o s-ajungă într-una din căsuțele astea ale zodiacului. Am studiat semnele și le cunosc tîlcul, vrăjitoarea aia bătrînă din Copenhaga m-a învățat, acu’ patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l smulgă. Dar dacă-ți smulgi buricul, ce te-așteaptă? Lasă că, dacă rămîne aici, tot nu-i bine, fiindcă atunci cînd țintuiești ceva pe catarg, e semn că lucrurile s-au încurcat rău de tot. Ha, ha! moș Ahab! Balena Albă! o să te țintuiască ea! Iată un brad. Odinioară, pe cînd trăia în districtul Tolland, taică-meu a tăiat odată un brad și a găsit în el un inel de argint - inelul de cununie al unui negru bătrîn. Cum de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dumnezeu trece printre lumi, culegînd dude. Bucătare, hei, bucătare! Gătește-ne! încinge-ți, Doamne, plita și coace-ți pita!“ Capitolul XCIX PICIOR ȘI BRAȚ. PEQUOD DIN NANTUCKET îNTÎLNEȘTE PE SAMUEL ENDERBY DIN LONDRA Ă Hei, corabie! Ai zărit-o pe Balena Albă? Așa strigă Ahab prin portavoce, zărind din nou o corabie sub pavilion englez, care luneca înapoia noastră. Bătrînul stătea în ambarcațiunea lui, suspendată la prova, cu piciorul de fildeș la vedere, sub ochii căpitanului străin, care stătea nepăsător la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cumsecade, îmbrăcat într-o haină largă, din pînză de pilot, albastră, ale cărei broderii îi atîrnau de jur împrejur; o mînecă a hainei fîlfîia goală în spatele lui, aidoma mînecii brodate a unei uniforme de husar. Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot, care-avea la capăt o scăfîrlie de lemn, ca un ciocan. Ă Pregătiți-mi ambarcațiunea! exclamă Ahab, agitînd în aer vîsla
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
transportat și adaptat cît ai bate din palme, la bordul vreunei alte corăbii. Or, nu e pentru nimeni lucru ușor să se cațere dintr-o ambarcațiune la bordul unui vas, în largul mării îdecît pentru niște oameni ca vînătorii de balene, care sînt deprinși să facă treaba asta aproape în fiecare oră), căci talazurile ridică ambarcațiunea pînă sub parapetul vasului, pentru a o lăsa numaidecît să se prăbușească pînă la jumătatea carlingii. Cum pe corabia străină nu exista, firește, ingeniosul dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decît un minut, căci comandantul vasului străin, dîndu-și seama, dintr-o singură privire, cum stau lucrurile, strigă: Ă înțeleg, înțeleg! Marea e prea agitată! Săriți, băieți și coborîți palancul de tranșare. Din fericire, corabia avusese, cu o zi-două înainte, o balenă remorcată lîngă bordul ei, așa că palancul cel mare încă nu fusese demontat; enormul cîrlig pentru prins grăsime, care continua să atîrne, curat și uscat acum, fu coborît grabnic spre Ahab. Acesta, pricepînd numaidecît situația, își vîrî coapsa unicului picior teafăr
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
marsuin: Ă Da, da, cu dragă inimă! Să ne încrucișăm ciolanele! Un braț și un picior! Un braț care nu mai poate fi niciodată scurtat și un picior care nu mai poate niciodată s-alerge! Unde-ai văzut-o pe Balena Albă? Și cînd? E mult de-atunci? -Ă Balena Albă, răspunse englezul arătînd cu brațu-i de fildeș spre răsărit și privind cu jale în lungul lui, ca printr-un telescop - acolo am văzut Balena Albă, la Ecuator, în sezonul trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încrucișăm ciolanele! Un braț și un picior! Un braț care nu mai poate fi niciodată scurtat și un picior care nu mai poate niciodată s-alerge! Unde-ai văzut-o pe Balena Albă? Și cînd? E mult de-atunci? -Ă Balena Albă, răspunse englezul arătînd cu brațu-i de fildeș spre răsărit și privind cu jale în lungul lui, ca printr-un telescop - acolo am văzut Balena Albă, la Ecuator, în sezonul trecut. Ă Și ți-a smuls brațul, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alerge! Unde-ai văzut-o pe Balena Albă? Și cînd? E mult de-atunci? -Ă Balena Albă, răspunse englezul arătînd cu brațu-i de fildeș spre răsărit și privind cu jale în lungul lui, ca printr-un telescop - acolo am văzut Balena Albă, la Ecuator, în sezonul trecut. Ă Și ți-a smuls brațul, nu-i așa? întrebă Ahab, coborînd de pe cabestan pentru a se sprijini de umărul englezului. Ă Da, adică ea a fost cauza, în tot cazul. Și dumitale, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cazul. Și dumitale, tot ea ți-a smuls piciorul? Ă Povestește-mi cum s-au petrecut lucrurile, spuse Ahab, poruncitor. Ă Pentru prima oară în viața mea navigam la Ecuator, începu englezul. Pe vremea aceea n-aveam habar de existența Balenei Albe. Ei bine, într-o zi, am lăsat la apă ambarcațiunile pentru un cîrd de patru sau cinci balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poruncitor. Ă Pentru prima oară în viața mea navigam la Ecuator, începu englezul. Pe vremea aceea n-aveam habar de existența Balenei Albe. Ei bine, într-o zi, am lăsat la apă ambarcațiunile pentru un cîrd de patru sau cinci balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a țîșnit val-vîrtej o balenă uriașă și gheboasă, cu un cap alb ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa-i dreaptă erau înfipte niște harpoane. Ă Da, da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu exaltare în glas. Dar continuă! Ă Atunci, lasă-mă să vorbesc, spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil, cu capul și cu cocoașa albe, se repezi drept în cîrd, mușcînd cu furie saula harponului meu, înfipt în balena aceea. Ă Da, da, voia desigur s-o taie, ca să slobozească balena prinsă de voi - e unul din trucurile ei, o cunosc eu bine! Ă Nu știu precis cum s-au petrecut lucrurile, urmă căpitanul ciung - dar, cînd a mușcat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil, cu capul și cu cocoașa albe, se repezi drept în cîrd, mușcînd cu furie saula harponului meu, înfipt în balena aceea. Ă Da, da, voia desigur s-o taie, ca să slobozească balena prinsă de voi - e unul din trucurile ei, o cunosc eu bine! Ă Nu știu precis cum s-au petrecut lucrurile, urmă căpitanul ciung - dar, cînd a mușcat saula, aceasta i-a rămas agățată de dinți, deși atunci noi nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ne-am dat seama. Iar cînd am început să tragem de saulă, ne-am pomenit drept pe cocoașa ei, în loc să nimerim pe spinarea celeilalte, care o luase la fugă, în direcția vîntului. Văzînd cum stau lucrurile și dîndu-ne seama ce balenă grozavă era - da, domnule, cea mai mare și mai nobilă balenă pe care-o întâlnisem vreodată! - m-am hotărît să o capturez, în ciuda furiei sale năpraznice. Și, închipuindu-mi că saula o să se desprindă sau că dintele de care se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]